1,216 matches
-
a descoperit mai mult de 2000 de asteroizi, folosind tehnologie CCD, incluzând Asteroizii Amor 7358 Oze, , și aproape nouă asteroizi troieni. El a descoperit, de asemenea, cometa periodică P/1997 B1 (Kobayashi), pe care a socotit-o ca fiind un asteroid. Asteroidul 3500 Kobayashi este numit după el. Descoperirile lui de pe 16 ianuarie 1994 și de pe 31 decembrie 1994 au fost numite 8883 Miyazakihayao și 10160 Totoro de către Kobayashi. Numele fac referire la Hayao Miyazaki, creator de anime-uri și "My
Takao Kobayashi () [Corola-website/Science/334842_a_336171]
-
descoperit mai mult de 2000 de asteroizi, folosind tehnologie CCD, incluzând Asteroizii Amor 7358 Oze, , și aproape nouă asteroizi troieni. El a descoperit, de asemenea, cometa periodică P/1997 B1 (Kobayashi), pe care a socotit-o ca fiind un asteroid. Asteroidul 3500 Kobayashi este numit după el. Descoperirile lui de pe 16 ianuarie 1994 și de pe 31 decembrie 1994 au fost numite 8883 Miyazakihayao și 10160 Totoro de către Kobayashi. Numele fac referire la Hayao Miyazaki, creator de anime-uri și "My Neighbor
Takao Kobayashi () [Corola-website/Science/334842_a_336171]
-
cerească (în acea epoca, Algeria era colonie franceză). După 1934, a început să-și semneze articolele sub numele de Benjamin de Jekhowsky. Minor Planet Center i-a înregistrat descoperirile sub numele "B. Jekhovsky" (cu un "v"). A descoperit mai mulți asteroizi, iar asteroidul 1606 Jekhovsky îi poartă numele. Este autorul unui număr de 190 de publicații.
Veniamin Jehovski () [Corola-website/Science/332128_a_333457]
-
acea epoca, Algeria era colonie franceză). După 1934, a început să-și semneze articolele sub numele de Benjamin de Jekhowsky. Minor Planet Center i-a înregistrat descoperirile sub numele "B. Jekhovsky" (cu un "v"). A descoperit mai mulți asteroizi, iar asteroidul 1606 Jekhovsky îi poartă numele. Este autorul unui număr de 190 de publicații.
Veniamin Jehovski () [Corola-website/Science/332128_a_333457]
-
ani după formarea sa. Modelul de la Nisa, care prezintă un scenariu convingător al formării Sistemului Solar, explică acest mare bombardament târziu prin migrarea planetelor gigante Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, care ar fi produs diferite rezonanțe, conducând la destabilizarea centurilor de asteroizi existente în acea perioadă. Siturile de aselenizare ale ultimelor trei misiuni Apollo de a se așeza pe Lună, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, au fost alese în apropierea marilor bazine de impact: respectiv Marea Ploilor ("Mare Imbrium"), Marea
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
dacă există un rezervor de mici corpuri rămase stabile timp de 600 de milioane de ani, înainte de a fi destabilizate de un element declanșator. Elementul declanșator ar putea fi o modificare în structura orbitală a planetelor gigante. Actuala centură de asteroizi este posibil prea puțin masivă pentru a explica bombardamentul observat. Un rezervor de mici obiecte, considerabil mai important, pare necesar. Un atare rezervor, ar fi putut exista după formarea planetelor Sistemului Solar, lăsând în regiuni mai externe (dincolo de orbitele lui
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
Această migrare planetară este folosită în simulările dinamice ale Sistemului Solar pentru a explica evenimentele istorice precum este bombardamentul masiv târziu al Sistemului Solar interior, formarea Norului lui Oort, existentă populațiilor de mici corpuri din Sistemul Solar incluzând Centura Kuiper, asteroizii troieni ai lui Jupiter și ai lui Neptun, și numeroase obiecte în rezonanță transneptuniană dominate de Neptun. Se reușește să se explice numeroase situații observate în Sistemul nostru Solar, si astfel, astăzi este pe larg acceptat ca fiind modelul cel
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
de Astrofizică din Crimeea, de la Naucinîi, începând din anul 1963. <br> A decoperit mai multe comete, între care cometele periodice 74P/Smirnova-Chernykh și 101P/Cernîh. Alături de soția și colega sa de muncă, Liudmila Cernîh, a descoperit un mare număr de asteroizi, între care 2867 Šteins și asteroidul troian 2207 Antenor. Asteroidul 2325 Cernîh a fost numit în onoarea lor.
Nikolai Cernîh () [Corola-website/Science/332500_a_333829]
-
începând din anul 1963. <br> A decoperit mai multe comete, între care cometele periodice 74P/Smirnova-Chernykh și 101P/Cernîh. Alături de soția și colega sa de muncă, Liudmila Cernîh, a descoperit un mare număr de asteroizi, între care 2867 Šteins și asteroidul troian 2207 Antenor. Asteroidul 2325 Cernîh a fost numit în onoarea lor.
Nikolai Cernîh () [Corola-website/Science/332500_a_333829]
-
br> A decoperit mai multe comete, între care cometele periodice 74P/Smirnova-Chernykh și 101P/Cernîh. Alături de soția și colega sa de muncă, Liudmila Cernîh, a descoperit un mare număr de asteroizi, între care 2867 Šteins și asteroidul troian 2207 Antenor. Asteroidul 2325 Cernîh a fost numit în onoarea lor.
Nikolai Cernîh () [Corola-website/Science/332500_a_333829]
-
este un mic asteroid din Centura principală descoperit în 1969 de astronomul Nikolai Cernîh la Naucinîi. Asteroidul a primit numele astronomului sovietic Kărlis Šteins (1911-1983). Un studiu al Observatorului European Austral a demonstrat că este un asteroid de tip E, relativ rar, întrucât doar
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
este un mic asteroid din Centura principală descoperit în 1969 de astronomul Nikolai Cernîh la Naucinîi. Asteroidul a primit numele astronomului sovietic Kărlis Šteins (1911-1983). Un studiu al Observatorului European Austral a demonstrat că este un asteroid de tip E, relativ rar, întrucât doar 21 de asteroizi de acest gen au fost repertoriați în 2008, cu un
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
este un mic asteroid din Centura principală descoperit în 1969 de astronomul Nikolai Cernîh la Naucinîi. Asteroidul a primit numele astronomului sovietic Kărlis Šteins (1911-1983). Un studiu al Observatorului European Austral a demonstrat că este un asteroid de tip E, relativ rar, întrucât doar 21 de asteroizi de acest gen au fost repertoriați în 2008, cu un diametru de aproximativ 4,6 km.Este constituit din silicați, iar suprafața sa este întunecată. Analiza primelor imagini luate de
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
principală descoperit în 1969 de astronomul Nikolai Cernîh la Naucinîi. Asteroidul a primit numele astronomului sovietic Kărlis Šteins (1911-1983). Un studiu al Observatorului European Austral a demonstrat că este un asteroid de tip E, relativ rar, întrucât doar 21 de asteroizi de acest gen au fost repertoriați în 2008, cu un diametru de aproximativ 4,6 km.Este constituit din silicați, iar suprafața sa este întunecată. Analiza primelor imagini luate de sonda Rosetta a permis să se numere cel puțin 23
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
luate de sonda Rosetta a permis să se numere cel puțin 23 de cratere cu diametrul de peste 200 de metri, dintre care două având un diametru de vreo 2 kilometri. La data de 5 septembrie 2008, sonda Rosetta a survolat asteroidul. La 18h58 GMT, sonda a trecut la o distanță de circa 8oo de kilometri, cu o viteză relativă kilometri pe secundă. Primele fotografii arată că acest asteroid are o formă de diamant de circa 5 km, având un crater de
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
vreo 2 kilometri. La data de 5 septembrie 2008, sonda Rosetta a survolat asteroidul. La 18h58 GMT, sonda a trecut la o distanță de circa 8oo de kilometri, cu o viteză relativă kilometri pe secundă. Primele fotografii arată că acest asteroid are o formă de diamant de circa 5 km, având un crater de km pe fața superioară. "Rosetta" s-a apropiat de un alt asteroid, 21 Lutetia, la data de 10 iulie 2010. După 951 Gaspra, 243 Ida și satelitul
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
8oo de kilometri, cu o viteză relativă kilometri pe secundă. Primele fotografii arată că acest asteroid are o formă de diamant de circa 5 km, având un crater de km pe fața superioară. "Rosetta" s-a apropiat de un alt asteroid, 21 Lutetia, la data de 10 iulie 2010. După 951 Gaspra, 243 Ida și satelitul său Dactyl (în 1993, Galileo, 9969 Braille (în 1999, sonda Deep Space 1), 433 Eros și 253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
Deep Space 1), 433 Eros și 253 Mathilde (în 2001, sonda NEAR Shoemaker), 5535 Annefrank (în 2002, sonda Stardust), 25143 Itokawa (în 2005, sonda Hayabusa)) și 132524 APL (în 2006, sonda New Horizons), 2867 Šteins este cel de-al zecelea asteroid care „a primit vizita” unei sonde spațiale.
2867 Šteins () [Corola-website/Science/332519_a_333848]
-
3000 de monezi de aur și a reconstruit-o. Santini a devenit o persoană bine-cunoscută, dar, din păcate, a murit la o vârstă destul de tânără, la doar 47 de ani, iar unele din lucrările sale, prin urmare, au rămas neterminate. Asteroidul este numit în onoarea lui.
Jan Santini Aichel () [Corola-website/Science/336103_a_337432]
-
în structura galactică, astrofizică și istoria astronomiei a fost de renume internațional și a dus la câștigarea unui grad onorific de la Universitatea Harvard în 1936, precum și Medalia de Aur a Royal Astronomical Society în 1951. Craterul Pannekoek pe Lună și asteroidul sunt numite după el. Institutul Astronomic Anton Pannekoek de la Universitatea din Amsterdam, la care el fusese director, poartă încă numele lui. Ca teoretician marxist recunoscut, Pannekoek a fost unul dintre fondatorii și o figură principală în din Olanda și Germania
Antonie Pannekoek () [Corola-website/Science/336390_a_337719]
-
din 1870. În 1908, el a descoperit la Observatorul Regal Greenwich al optulea satelit al lui Jupiter, cunoscut astăzi sub numele de Pasiphae, dar care în epocă era cunoscut ca « Jupiter VIII », numele definitiv nefiindu-i atribuit decât în 1975. Asteroidul 676 Melitta, singurul pe care l-a descoperit, nu-i poartă numele, ci este forma dialectală atică a limbii grecești vechi "melissa", „albină”. Se pare totuși că asemănarea între acest nume și numele descoperitorului nu este întâmplătoare. În 1915, a
Philibert Jacques Melotte () [Corola-website/Science/337142_a_338471]
-
descoperiri în cincisprezece zile, se încheie cu litera A și se adaugă un număr care indică de câte ori cea de-a doua literă a fost utilizată în această jumătate de lună. De exemplu a fost cel de-al douăzeci și șaptelea asteroid descoperit în a doua jumătate a lunii august 1992 (după #25 = 1992 QZ și #26 = ). E frecvent ca mai multe denumiri provizorii să-i fie atribuite aceluiași obiect (de exemplu, 5878 Charlene = 1979 XU = = 1992 QZ); acest lucru se explică
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
denumiri provizorii să-i fie atribuite aceluiași obiect (de exemplu, 5878 Charlene = 1979 XU = = 1992 QZ); acest lucru se explică prin faptul că identificarea obiectului nu a fost imediat recunoscută. Odată recunoscut ca atare, cu o traiectorie orbitală clar stabilită, asteroidul primește un număr definitiv însoțit uneori de un nume propriu. Asteroizii nu sunt în mod obligatoriu numerotați în ordinea descoperirii lor. Primii asteroizi descoperiți au primit numele tradiționale ale unor personaje din Mitologia greacă sau romană, dar rapid a început
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
Charlene = 1979 XU = = 1992 QZ); acest lucru se explică prin faptul că identificarea obiectului nu a fost imediat recunoscută. Odată recunoscut ca atare, cu o traiectorie orbitală clar stabilită, asteroidul primește un număr definitiv însoțit uneori de un nume propriu. Asteroizii nu sunt în mod obligatoriu numerotați în ordinea descoperirii lor. Primii asteroizi descoperiți au primit numele tradiționale ale unor personaje din Mitologia greacă sau romană, dar rapid a început să se simtă lipsa acestora. Atunci s-au folosit altele, ca
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]
-
identificarea obiectului nu a fost imediat recunoscută. Odată recunoscut ca atare, cu o traiectorie orbitală clar stabilită, asteroidul primește un număr definitiv însoțit uneori de un nume propriu. Asteroizii nu sunt în mod obligatoriu numerotați în ordinea descoperirii lor. Primii asteroizi descoperiți au primit numele tradiționale ale unor personaje din Mitologia greacă sau romană, dar rapid a început să se simtă lipsa acestora. Atunci s-au folosit altele, ca prenume feminine sau acelea a unor celebrități în vogă. Totuși, contrar credinței
Denumirea planetelor minore () [Corola-website/Science/337178_a_338507]