1,317 matches
-
McCann spuse: - Mă surprinde prezența lui von Grossen printre ei. Credeam că-i un admirator al dumitale. - L-am cam usturat calificându-l drept "amator", ca și pe ceilalți. Acum vine să se convingă personal de puterile mele. Pe coridor, atacatorii păreau să se sfătuiască între ei. - Dar pe dumneata ce te-a adus aici? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann îi răspunse, fără a-și lua ochii de pe ecran: - Voiam să știi că nu ești absolut singur. Mai mulți colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
impresie puternică. Evident, teoria trebuie supusă unei revizuiri substanțiale. Termeni ca "rasă" sau "sânge" sunt lipsiți de sens, dar anumite fapte par să confirme că teoria conține unele idei inspirate din realitate. McCann își ațintise din nou privirea asupra ecranului. - Atacatorii nu au aerul că se grăbesc, exclamă el uimit. Totuși, n-ar fi venit aici dacă n-ar fi avut un anumit plan. Grosvenor nu-i răspunse. - Nu cumva s-or fi ciocnit de dispozitivul dumitale de apărare? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
răspunse. - Nu cumva s-or fi ciocnit de dispozitivul dumitale de apărare? îl întrebă McCann, aruncându-i o privire iscoditoare. Cum Grosvenor continua să tacă, geologul sări în picioare și, apropiindu-se de ecran, îl privi cu atenție. Doi dintre atacatori ședeau în genunchi. - Ce-or fi făcând? întrebă el, nedumerit. Ce i-o fi ținând în loc? - Se silesc să nu cadă prin pardoseală, spuse Grosvenor ațâțat. Glasul îi tremura ușor, în ciuda eforturilor sale de a se stăpâni. Tot ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
modificată se comportă ca și cum ar fi imună la efectele normale ale accelerării sau încetinirii. O navă prevăzută cu un sistem de antiaccelerație se poate opri în plin zbor, chiar dacă ar înainta cu o viteză de milioane de mile pe secundă. Atacatorii se urcară cu arme cu tot pe plutele lungi și înguste, apoi, cu ajutorul propulsiei magnetice, înaintară spre o ușă deschisă, aflată cu vreo șaizeci de metri mai încolo. După ce străbătură vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă, apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de comandă, unde meșterise ceva, și se așeză lângă McCann. - Ce-ai făcut? îl întrebă acesta, perplex. - După cum ai văzut, atacatorii se propulsau cu ajutorul unor magneți orientați spre pereții de oțel. Le-am opus un câmp antimagnetic. Procedeul nu e nou, dar în cazul de față e vorba de un proces termic simplu, asemănător celui care are loc în corpul fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nave în zbor nu se poate guverna decât prin metode cvasidemocratice. Nu uita că, la întoarcere, aș putea fi tras la răspundere. - Presupun că ai dreptate, oftă McCann, aruncând o privire spre ecran. Grosvenor privi și el și văzu că atacatorii încercau să înainteze sprijinindu-se de perete, dar înaintau foarte încet, căci mâinile li se înfundau în perete. - Ce-ai de gând să faci? îl întrebaă McCann. - Am de gând să-i adorm, uite-așa! Și apăsă pe-o tastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a primit ordin să urce În turlă și să-l anihileze. Era o misiune de linia Întîi, cu puține șanse de scăpare. Băiatul a pornit să urce trăgînd În susul scării. Neamțul Însă a lansat și el o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se nască obscur, în ’82-’83, în România. Eram atunci sub un atac public masiv în revistele de mahala naționaliste ale partidului, „Săptămâna“, „Luceafărul“, „Flacăra“. Cum probabil știți, atunci nu se putea răspunde, totul trecea prin cenzură, ceea ce era permis atacatorilor nu era permis celor atacați. Atunci, Volovici, care locuia la Iași, mi-a sugerat să facem un dialog epistolar. Îmi trimitea câte o întrebare și, când venea la București, lua răspunsul. Volovici a emigrat, textul rămăsese în România. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
său nu era Întrutotul singur. Întreaga linie se prăbușise sub săgețile pornite din imediata lui apropiere. Pietro nu plecase, ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar acea manevră ajunsese la punctul de pornire, căci Oană sărise brusc În șa, iar atacatorii fuseseră acoperiți de o ploaie de foc. Apoi, șarjele neașteptate ale Apărătorilor combinate cu lansările de foc ale catapultelor distruseseră În Întregime unitatea de elită a turcilor. Văzut de pe dealul lui Mirenilă, atacul dezlănțuit al voievodului, Înconjurat de Apărători, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se interpuse Între el și ienicerii care se apropiau dinspre palat. „Îngerul!” gândi pictorul. Cei doi luptau acum spate la spate. Alexandru simți că Îngerul era un luptător puternic și extrem de rapid, căci În mai puțin de un minut elimină atacatorii care veniseră din spatele pictorului și se Întoarse spre cei care blocau accesul spre port. Nu Îl putu recunoaste decât vag, un Apărător din grupul spadasinilor de elită, care se antrenau Într-un loc special din tabăra de la Tudora. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a treia serie puseră arbaletele la spate și scoaseră spadele, sprijinind șarja lăncierilor. În centrul dispozitivului lui Mihaloglu se crea o breșă din ce În ce mai largă. Dar avantajul numeric rămânea, Încă, hotărâtor. Generalul turc avea varianta de a Încerca o Încercuire a atacatorilor sau de a continua marșul flancurilor spre versantul Apărătorilor. Consideră că atacul poate fi respins și ordonă continuarea marșului. Un nou val de călăreți porni spre centrul armatei turcești, dar, de data aceasta, purtând cu ei mici găleți de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Împlinită... M-am Întors Acasă!!! Alexandru țâșni În picioare fără să-și dea seama ce face. Zgomotele bătăliei se Întoarseră la el, venind parcă din mari depărtări. Apărătorii trecuseră de zidul achingiilor. Totul se derula cu repeziciune. Umbra dispăruse. Toți atacatorii uciși. Cornul călăreților de Timiș sunând de undeva din păduri porunca voievodului „Gruparea pentru atac pe flancul drept!” Turcii retrăgându-se Încet, parcă neînțelegând ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de soldații noștri. Efectul lor a fost devastator, căci nimeni nu și-ar fi imaginat că hoarde neînarmate ar cuteza să atace una dintre armatele cele mai echipate ale Galaxiei. Gosseyn abia dacă îl auzea. Total fascinat, urmărea desfășurarea bătăliei. Atacatorii se numărau acum cu miile. Morții lor formau stive, uneori de trei straturi, la poalele fiecărui arbore. Dar ei nu erau singurii morți. Ici și colo în tabăra zdrobită, soldați galactici mai opuneau încă rezistență. Din suflante mai țâșnea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oarecum, și prin carne. Roșcuț căzu, dezechilibrat, pe o parte, apoi, se rostogoli, cu fața În sus; scăpă mânerul cuțitului-sabie din mâini; taurul se sperie și mai tare, dar, și datorită durerii, Își Înfipse coarnele În trupul de pe jos, al atacatorului, după care, ridicându-și capul, cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și, o clipă, rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
răsturnate, sticle și pahare aruncate spre ambele tabere. S-au smuls parii care susțineau sârmele de rufe, lovituri și amenințări. Aveam o poziție mai avantajoasă și mai strategică, fiind protejați de două mașini mari, cu număr de București. Unul din atacatori s-a apropiat primejdios de mult de noi având în mână un cuțit a cărui lamă a lucit pentru o secundă. A lovit. Fratele Ștefan s-a răsucit, a parat lovitura ce viza pieptul său. Cuțitul a deviat spre mâna
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
cu o lovitură de cuțit în burtă l-a scos din luptă. Prins cu mâinile de stomac individul, clătinându-se, a început să se târască pe câmpul din apropiere. Dinspre Bârlad se auzeau mașinile de la miliție și cele ale salvării. Atacatorii au simțit primejdia și au pornit în goană peste câmpul ce ducea în satul lor. Am privit în jur. Mese și scaune rupte, sârme și rufe doborâte la pământ, geamuri sparte și panică printre ospătari și clienți. În sunet țipător
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
LĂSASE PRINS DE FĂURITORII DE ARME. ÎN CELE DIN URMĂ ÎNTREBĂ DISPERATĂ: \ ȘI CE S-A ÎNTÎMPLAT CU SECȚIUNEA ACEEA DIN PERETE? \ A ARS COMPLET DUPĂ CE PRINȚUL HEDROCK L-A AVERTIZAT PE CONSILIERUL ARSENALELOR, PETER CADRON, CARE-I CONDUCEA PE ATACATORI. SE ÎNTOARSE CĂTRE PRINȚUL DEL CURTIN: PRINȚE, POATE CĂ DUMNEATA IZBUTEȘTI SĂ OBȚII O POVESTE MAI COERENTĂ. EU UNA PARCĂ M-AM PIERDUT DE TOT. PRINȚUL SPUSE CALM: \ MAIESTATE, SÎNTEM TOȚI OBOSIȚI. COLONELUL NISON N-A ÎNCHIS OCHII TOATĂ NOAPTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
meu câțiva deținuți înarmați au tăbărât asupra noastră. Noi nu eram înarmați. Ungurul care nu era respectat de nimeni și-a scos cuțitul de sub saltea și a luat poziție de apărare lângă mine. Eu lupt pentru Robert, a declarat el. Atacatorii s-au retras. 6 Umorul m-a însoțit mereu. Un deținut care lucra la bucătăria gardienilor era dependent de droguri. Trăia numai ca să consume droguri. L-am auzit spunând: Dacă mi-ar da toate drogurile pe care mi le doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
căpitanul „Franțoz” a fost prins de către Mihai Racoviță vodă.” Știu sigur că după izbânda lui vodă, ajutat de tătarii veniți din pădurea Aroneanului asupra „podghezului” lui „Franțoz”, Mihai Raoviță voievod a poruncit de au fost strânse cadavrele celor căzuți dintre atacatori întrf-o movilă - între care a ajuns și „Franțoz” - și le-a dat foc. Pe movila de cenușă a ridicat o cruce din piatră, numind-o „Crucea lui Ferentz”. Pe cruce au săpat povestea așa cum s-a petrecut. Crucea mai stă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
fie cucerită de dușman decât în ultimă fază, când rezistența străjerilor din sala de sus a clopotelor era cucerită. Trecerile stâmte îl dezavantajau pe inamic. Pe latura estică a turnului s-a descoperit o trapă cu o ingenioasă cursă împotriva atacatorilor. Cei care escaladau zidul și treceau pe drumul de strajă încercând să intre în turn cădeau în această capcană.Turnurile de flancare au un parter cu metereze pentru tunuri, și deasupra, o sală boltită pentru pușcași. Laturile de est și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
tacticii, dacă așa se poate numi, învechite, și, în sfârșit, a defectuoasei și dezordonatei coordonări a eforturilor în pratică. Fiind fluxul traficului aproape continuu în timpul nopții, blocarea străzii pentru a reține un camion, prima lor idee, i-a făcut pe atacatori să cadă în propria lor capcană, de vreme ce, după camionul cu pricina urmau alte camioane, adică întăriri și sprijin imediat pentru șoferul la ananghie. Soluția problemei, într-adevăr genială, cum în șoaptă au recunoscut până și autoritățile polițienești, a constat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
propria lor capcană, de vreme ce, după camionul cu pricina urmau alte camioane, adică întăriri și sprijin imediat pentru șoferul la ananghie. Soluția problemei, într-adevăr genială, cum în șoaptă au recunoscut până și autoritățile polițienești, a constat în a se împărți atacatorii în două grupuri, unul tactic, altul strategic, pentru a stabili două baraje în loc de unul, mai întâi grupul tactic ocupa rapid șoseaua după trecerea unui camion situat la suficientă distanță de celelalte, apoi grupul strategic, aflat la câteva sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
opreau singuri observând ce se întâmpla în față. Al treilea grup, de intervenție rapidă, își lua sarcina să convingă cu o ploaie de pietre orice solitar îndrăzneț. Barajele erau făcute din pietroaie transportate cu roabele, pe care chiar unii dintre atacatori, jurându-se pe toți sfinții că n-au nici un amestec în cele întâmplate, ajutau după aceea să fie cărate pe marginea drumului, Oamenii ăștia strică bunul nume al cartierului nostru, noi suntem oameni cinstiți, spuneau, iar șoferii celorlalte camioane, nerăbdători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trăgând asupra apărătorilor și ferestrelor de unde porniseră focurile de armă. Un fiu al lui Adam, lovit În frunte, a fost singura pierdere din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]