3,506 matches
-
nimeni n-a avut până acum curajul să-l acuze pe nenorocitul ăsta de calomnie, ca să-și primească în sfârșit pe deapsa pe care o merită. O sfredelește pe Livia din priviri. — Bănuiesc că e cineva sus-pus în spatele lui. Încolțită, Augusta nu mai ezită. Își dă seama că pierde teren. Trece atunci la atac. Nu este calomnie, rostește cu patos, să dai în vileag o vră jitoare care se laudă că poate schimba legile naturii, o ființă care pretinde că zeii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fața de la ea, mânios. Sigur că știi, dar nu vrei să-mi dai timp să mă pregătesc dinainte. Pe neașteptate, își pierde răbdarea. Izbește cu pumnul în tăblia patului. — Am nevoie de fapte, de dovezi incriminatorii, nu de vorbe, Livia. Augusta își trece discret palmele asudate peste satinul stolei. Pierde din nou teren. Se decide să-și joace ultima carte. — Bănuiesc, rostește sec, că o să te amuzi în continuare când am să-ți spun că Trio Fulcinius a văzut în casa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
audiență. Livia ezită în continuare. Parcă ar mai zăbovi un pic. — Acum, dacă nu te superi, draga mea, aș vrea să mă ocup și de treburile statului. Bănuiesc că Ianuarius așteaptă deja, cu brațele pline de catastife. Parthenicus încuviințează temător. Augusta înțelege că pentru moment nu mai poate face nimic și bate în retragere. Când ajunge însă în dreptul ușii, principele o cheamă din nou: — Iubita mea soție, după cum bine știi, săptămâna viitoare probabil, Senatul ne va vota triumful, lui Tiberius și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așteptând un răspuns. Secretarul se abține de la orice comentariu. Mutismul lui are darul să-l enerveze și mai rău pe bătrân. Furios cum este, ar prefera să fie contrazis. Răbufnește: — Vrei să știi de ce avem o legiune a III-a Augusta staționată în Africa, o alta a III-a Cyrenaica în Egipt și legiunea a III-a Gallica în Syria? Asta te frământă, nu? strigă strident. Șeful cancelariei imperiale pleacă fruntea. Consideră că nu e momentul să-i amintească împăratului că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stomac. Caelis este la rândul ei o sclavă eliberată de Livia. A fost cea care l-a inițiat în tainele amorului pe Cezarul Gaius. De la moartea lui, mai este chemată din când în când să încălzească patul bă trânului principe. Augusta i-a furnizat dintotdeauna iubite con trolate de ea. Astăzi îl însoțește tot cu aprobarea împărătesei. Altminteri, fără intervenția ei, nici n-ar fi fost admis la audiență. Femeia are privirea îndreptată spre agitația de la intrare, unde spiritele se precipită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
păstrează o tăcere respectuoasă. Fiecare mișcă din buze și murmură în sinea sa cuvintele rugăciunii. Îi vine să râdă când se gândește că Augustus a mai dezvoltat și el un pic cultul larilor, astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bătrânul, dar fără prea multă vlagă. Bombăne ceva ursuz, însă nu îndrăznește să i se împotrivească pe față. O fi conștient că Marcia este de neam mai ales ca al său? se înveselește Tiberius. Unde mai pui că e și augustul ei unchi de față! — Frumoasă mai e la chip! se extaziază tainic Velleius Patercu lus, urmărind-o galeș pe flaminică. Până acum n-a văzut-o decât de departe, la ceremonii. Tiberius îi întoarce șoapta: — Ai grijă! Mintea îi e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rasova din plasa Medgidia, s-au făcut cheltuieli în sumă de 158 lei"2245. La 28 iunie 1898 săptămânalul Constanța publica un articol privitor la vizita în România a "Alteței Sale Regale Principele Ferdinand, domnitorul principatului vecin al Bulgariei, împreună cu augusta sa soție, Alteța Sa Regală Principesa Maria Luiza"2246, cei doi oaspeți fiind "găzduiți în castelul Peleș, la Sinaia, reședința de vară a Majestăților Lor Regele și Regina"2247. Cu prilejul acestei vizite "generalul Nicolaev, împreună cu colonelul Vinaroff și maiorul Radeff
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pus în vedere în luna iunie, anul trecut, să ia urgente măsuri pentru repararea localurilor de școală din plasa sa, ca după terminarea vacanței să poată începe cursurile și învățământul să nu sufere"2494, acest ordin fiind repetat în luna august. În ciuda acestui fapt ordinul "a rămas neexecutat și în multe comune școlile nu s-au putut deschide"2495. O altă acuzație adusă subprefectului plășii Hârșova era aceea că "privind cu indiferență modul cum comunele își administrează avutul lor și lăsând
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o croazieră pe Dunăre cu yahtul regal "Ștefan cel Mare". Familia regală a sosit în dimineața zilei de 29 aprilie 1911 în orașul Măcin unde "domnul Petru Th. Sfetescu, prefectul județului, sosit din timp, a dat ultimele instrucțiuni în privința recepției Auguștilor vizitatori"3062. La sosire, familia regală a fost întâmpinată de către primarul Măcinului, domnul V. Constantinescu, și de către prefectul județului Tulcea, domnul Petre Sfetescu. Familia regală era însoțită de către domnii: Ion Lahovary, ministrul Agriculturii și Domeniilor, generalul Mavrocordat, mareșalul Curții Majestății
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cred pe ei. Însă pe măsură ce investigațiile înaintau, declarațiile celor din Aum deveneau contradictorii, nimic nu-mi mai era clar. Începusem să cred că era posibil - or fi făcut-o ei? Mi-am recitit jurnalul și am descoperit că prin luna august a acelui an (1995) mă simțeam îndepărtat de Aum. După aceea eram convins că secta era făptașa atentatului. Cu toate că am fugit din organizație pentru că nu mai eram e acord cu ideile lor, nu mă puteam reintegra în lumea asta. Comparând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Călătorii făcute prin podurile caselor după lucruri abandonate, pe la iarmaroace pestrițe scrumuindu-se la puțin timp după ce le întorci spatele, la castele ascunzând genealogii auguste alimentate din "puterea și eternitatea soarelui", la schituri dosite în creierii munților s-ar putea încropi sau detașa multe enumerări în textul lui Andrei Oișteanu, există o adevărată poetică a acestor înșiruiri de locuri și mai ales de obiecte dintre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dispar sau numai se întrevăd, ca un înotător pe valuri... Folosind, ca și înotătorul, doar ca un detaliu de curiozitate și de variație în decorul multiplu... Căci, sub soarele voalat, marea s-a unit perfect cu cerul. Și în fața imensității auguste, bietele mele gânduri sunt minuscule și nepotrivite. Totuși, aventura mea va fi legată de mine, orice s-ar întîmpla. Mi-a luat o serie de prejudecăți și mi-a dat altele. O voi uita-o deseori, dar și în momentele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
filosofie a istoriei. Vasta lui operă o elaborează în douăzeci de ani, în care timp munca administrativă și activitatea politică se află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împărtășit... Teofilo Braga (1843-1924) a debutat ca poet dar, vreme de o jumătate de veac, a surprins pe contemporani printr-o prodigioasă activitate de polihistor și campion al republicanismului. Lipsit cu desăvârșire de vocație filozofică, a găsit în pozitivismul lui Auguste Comte, înțeles cu aproximație, justificarea teoretică a enciclopedismului său și tot de la Comte a împrumutat spiritul de sistem, sub obsesia căruia a trăit toată viața. Profesor la Universitatea din Lisabona, a plănuit o istorie a literaturii portugheze în 36 de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sardinha, "ea nu va dura mai mult decât viața lui". Continuitatea unei opere de guvernământ nu poate fi asigurată decât de monarhie. "Prezidențialismul e absurd pentru că îi lipsește continuitatea. Napoleon, cu toate că a fost genial, a căzut. Dictatura sociocratică a lui Auguste Comte e un delir de filozof". Sidonio Paes, convingîndu-se că e imposibilă o colaborare strânsă cu monarhiștii, încearcă să-și apropie catolicii. La 2 martie 1918 Președintele asistă, pentru prima oară de la instaurarea Republicii, la o slujbă religioasă. Reia legăturile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din Munții Pădurea Neagră, nu departe de Rin. Notă asupra numelor Pentru a păstra coerența istorică, în roman apar numele latine ale localităților. în lista de mai jos prezentăm numele moderne ale principalelor orașe. Andematunum Langres Arelate Arles Argentoratum Strasbourg Augusta Rauricorum Augst Augustodunum Autun Avaricum Bourges Brixia Brescia Caesarodunum Tours Cenabum Aureliana Orléans Divodorum Metz Genava Geneva Lugdunum Lyon Lutetia Parisiorum Paris Massilia Marseille Noviodunum Nyon Vesontio Besançon PARTEA INTÂI 1 Soarele era la apus când Balamber și prietenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou aminte că acea călătorie trebuia să rămână cât se poate de secretă, măcar până ar fi ajuns la destinație, astfel încât nu puteau să urmeze nici măcar pe porțiuni mici vechea cale romană - construită aproape în linie dreaptă - ce ducea la Augusta Rauricorum și, de acolo, la ținuturile burgunzilor. îi conduse, așadar, pe huni printr-o pădure foarte deasă - nici el nu cunoștea decât câteva cărări -, care părea să le dea războinicilor, obișnuiți cu spațiile largi, cu câmpiile întinse, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
preferase să-i dea altă destinație: transportul de persoane și mărfuri de la un mal la celălalt. Pentru cine nu voia să fie observat, el reprezenta o alternativă valabilă la podul care, câteva mile mai la vale, traversa Rinul în dreptul cetății Augusta Rauricorum. Fergal era ajutat de cei trei fii ai săi: băieți robuști, ca și el, și care, chiar dacă nu erau prea ageri la minte, aveau, în schimb, brațe viguroase și spinări puternice și, atunci când era nevoie, știau să proptească zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în apă am lăsat două amfore de vin de Mosela. Dă la o parte găleata, lasă frânghia în jos și agață una cu cârligul. în vreme ce băiatul se îndepărta alergând, îi explică lui Balamber: Mi le-a lăsat un negustor din Augusta. Khaba, care până atunci nu vorbise deloc, întrebă: — Vin mulți să te vadă? Malaberga strânse buzele într-o grimasă: — Cei cărora le-o îngădui, firește. Oricum, dacă tu ai fi de prin părțile astea, ai fi auzit deja vorbindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte, fără nici un vot împotrivă, adunarea capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor din munți și asupra văii cursului mijlociu al Rhonului, asigurând și apărarea, la Augusta, a podului de peste Rin. Comanda fortăreței fu încredințată lui Reinwalt, pe care burgunzii îl numeau „Taciturnul“ și îl socoteau, în ciuda caracterului său închis, cel mai demn succesor al lui Waldomar. Nobilii și capii satelor prezenți fură solicitați să mobilizeze toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici. Poate ținta lor e Lugdunum; dar s-ar putea să urmărească să cucerească pasurile din munți. Cu siguranță, ne vor forța să le cedăm trecătoarea și, întrucât noi o să ne opunem, o să ne luptăm. Ar trebui să treacă pe la Augusta și mi-ai spus că te-ai îngrijit să fie bine supravegheată. — Da, din fericire, Reinwalt e cel care o va apăra. E un războinic încercat și valoros. Are o răspundere enormă: dacă gepizii trec Rinul, pot să ajungă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ne limităm la supravegherea punctelor mai fortificate. Ieri seară le-am anunțat pe căpeteniile cele mai de încredere, iar azi am trimis ștafete ca să alarmeze toate satele și avanposturile. Trebuie să strângem câți soldați putem, chiar și dintre romani. Augusta e, oricum, în stare să reziste până la sosirea lui Etius. Sebastianus ar fi vrut să intre în pământ de rușine din cauza neputinței sale de a da iute un ajutor adevărat. Găsi, totuși, puterea de a înfrunta sarcasmul lui Gundovek, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cea dintâi veste despre înaintarea hunilor și nu aveau multe de povestit, însă cei care, ca și el, sosiseră mai târziu vorbeau cu groază de o armată imensă, ce avea să se adune pe malul drept al Rinului, în fața cetății Augusta Rauricorum. Iar prin bivuacuri și prin taverne numărul acelor barbari devenea tot mai mare: oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se gepizi și huni, însetați de sânge, violuri și jafuri. Oricum ar fi stat lucrurile, Augusta se afla în mare pericol. Pentru a o ajuta, Gundovek părăsi Genava în primele zile ale lui aprilie, cu o mare parte a armatei. De la Augusta plecau două drumuri romane. Primul ducea spre apus, la bogatul Vesontio, iar de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]