KorAP: Find »[drukola/base=aurel & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...114 >

2,845 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

noul transport. Aurica poftise și la pianul Otiliei, dar mai mult din gelozie Olimpia declarase că nu se cade, că este o margine în toate. Pianul era al Otiliei, de la mamă-sa. - Unde stă scris asta? Are act? se rățoi Aurica.Stănică interveni, tactic: - Lasă, frate, mai târziu o să discutați asta. Pianul e alăturide sufragerie și se aude când îl scoateți. ("Perversă familie!" o califică în gând el.) Bătrânul ședea pe spate, nemișcat, dar trăgea cu urechea. I se păru că

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cap. Du-te tu, repede, că eu păzesc. Nu-l crezi pe Stănică capabil de devotament? Îmi pare rău. După oarecare gândire, Otilia se hotărî. - Mă reped pentru o jumătate de ceas, te rog să stai aicisau să rogi pe Aurica să vină. Stănică puse mâinile la piept, turcește, în semn că merită credință nestrămutată. - Du-te fără nici o grijă. Otilia își lua mantila pe ea și plecă, urmărită din ochi de Stănică. Acesta privi, crăpând puțin ușa, în curte, se

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
pământ. Stănică vîrî bine pachetul sub cămașă, spre pântece, privi pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică. În curte nu era nimeni și nici pe stradă. Intră calm în curtea vecină și, găsind pe Aglae și pe Aurica, le zise: -M-am întîlnit cu Otilia, care roagă pe Aurica să se ducă puțin pe la bătrân, să vadă ce face. - Du-te, Aurico, consilie Aglae. - Hai, că merg și eu, se oferi Stănică, să văd cum îimai merge. Găsind pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică. În curte nu era nimeni și nici pe stradă. Intră calm în curtea vecină și, găsind pe Aglae și pe Aurica, le zise: -M-am întîlnit cu Otilia, care roagă pe Aurica să se ducă puțin pe la bătrân, să vadă ce face. - Du-te, Aurico, consilie Aglae. - Hai, că merg și eu, se oferi Stănică, să văd cum îimai merge. Găsind pe bătrân mort, Aurica țipă, Stănică se miră, alergă să vestească

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-M-am întîlnit cu Otilia, care roagă pe Aurica să se ducă puțin pe la bătrân, să vadă ce face. - Du-te, Aurico, consilie Aglae. - Hai, că merg și eu, se oferi Stănică, să văd cum îimai merge. Găsind pe bătrân mort, Aurica țipă, Stănică se miră, alergă să vestească pe Aglae, care veni cu toată banda, tocmai pe când sosea și Otilia, care se opri, galbenă, în prag. Stănică sări la ea s-o îmbrățișeze și s-o mîngîie: - Otilia, Otilia, verișoara mea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ea s-o îmbrățișeze și s-o mîngîie: - Otilia, Otilia, verișoara mea scumpă, fii tare, fii laînălțime, era doar de așteptat un astfel de deznodământ. Apoi explică tuturor întîmplarea: - Otilia tocmai mi-a spus: stai aici și păzește și cheam-ope Aurica! Eu m-am dus s-o chem pe cumnată-mea și am venit cu ea. Când colo bătrânul era pe jos, ici. Se vede că a avut nevoie de ceva și s-a ridicat să ia, și pe urmă i-

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
chem pe cumnată-mea și am venit cu ea. Când colo bătrânul era pe jos, ici. Se vede că a avut nevoie de ceva și s-a ridicat să ia, și pe urmă i-a venit rău. - Da, mamă, confirmă Aurica, eu am intrat întîi în odaie,și când am văzut, m-am speriat și am țipat, am țipat! Vai, cum m-am speriat! - Dar eu, se lăudă Stănică, crezi că prin puține emoții amtrecut? Sunt zguduit. Chiar să-mi dați

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Marina să păzească la poartă ca să nu vină nimeni. - Să vedem unde îi sunt banii, actele, dacă a lăsat vreuntestament, zise Aglae, trebuie parale pentru înmormîntare. În vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase, Aglae, Olimpia, Aurica și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderobul, căutau prin sobă. Nu găsiră decât acte, contracte de închiriere, socoteli felurite, din care se putea deduce averea lui moș Costache, și pe care Aglae le făcu pachet și le

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cutie, Olimpia descoperi un inel cu multe pietre, îl trase repede pe deget, dar, fiindcă Aglae o văzuse, justifică gestul: - Mamă, inelul ăsta îl iau eu, știi că n-am nici o bijuterieca lumea și mi-ai promis. - Asta-i, protestă Aurica, tot tu toate și eu nimic. Tu ce nevoie ai, că ești măritată! Olimpia suportă observația și păstră inelul. - Unde sunt banii, întrebă agitată Aglae, unde sunt baniilui? Doar n-a stat fără un ban în casă! Avea o pungă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în total. - El avea bani mai mulți, zise cu necaz Aglae. După cercetări infructuoase, încredințîndu-se că în casă nu se mai afla nici un ban, Aglae suspendă percheziția. - Dacă o fi luat Otilia banii! Sunt sigură că i-a luat ea. Aurica, nemulțumită de concurența Olimpiei, luă apărarea fetei: - Nu, mamă, nu face păcat, Otilia nici n-a fost acasă cînda murit bătrânul. - Asta așa e, recunoscu Aglae, doar să-i fi dat chiarbătrînul banii, că de luat cu sila nu era

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
avut? - Boala morții, răspunse plictisită Marina și se duse dupăpreoții care tocmai veneau. Popa Țuică era mai supărat ca oricând de uneltirile necuratului, asupra căruia țuica nu avusese un efect satisfăcător. - Toți suntem muritori, tăiculiță, fu consolația lui. Văzînd-o pe Aurica și uitând unde se află, îi strigă tare: - Ce-ai făcut, găinușo, cu ovreiul, îl botezăm? Aurica se făcu roșie: - Nu știu ce ovrei, părinte, poate greșești. - Se poate, porumbița taichii, răspunse din fericire popațuică, că sunt bătrân și mă omoară junghiurile

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
supărat ca oricând de uneltirile necuratului, asupra căruia țuica nu avusese un efect satisfăcător. - Toți suntem muritori, tăiculiță, fu consolația lui. Văzînd-o pe Aurica și uitând unde se află, îi strigă tare: - Ce-ai făcut, găinușo, cu ovreiul, îl botezăm? Aurica se făcu roșie: - Nu știu ce ovrei, părinte, poate greșești. - Se poate, porumbița taichii, răspunse din fericire popațuică, că sunt bătrân și mă omoară junghiurile. Ca mâine o să mă duceți și pe mine. Cum Aglae comandă și muzica militară, plecarea definitivă de la

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
învinge toate. Nu mă îndoiesc că vei găsi la mătușa dumitale și la toate rudele mângâierea de care are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea dureroasă, Aurica compătimea. În realitate Aurica plângea pentru propria ei condiție, deoarece vorbele părintelui îi trezise ideea că e ca și orfană pe lume, "fără

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
care are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea dureroasă, Aurica compătimea. În realitate Aurica plângea pentru propria ei condiție, deoarece vorbele părintelui îi trezise ideea că e ca și orfană pe lume, "fără nici un sprijin". Stănică își făcu violență, stăpânind o durere pe care n-o avusese o clipă. - Ce-

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua nimic, ci Aurica, spre surprinderea tuturor. Otilia putu crede că, înduioșată de soarta ei, pe care o socotea dureroasă, Aurica compătimea. În realitate Aurica plângea pentru propria ei condiție, deoarece vorbele părintelui îi trezise ideea că e ca și orfană pe lume, "fără nici un sprijin". Stănică își făcu violență, stăpânind o durere pe care n-o avusese o clipă. - Ce-a fost a fost

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de proprietate, ci fiindcă fusese al mamei sale. O rugă pe Marina să-i găsească un camion. Marina, care era un fel de post telegrafic de interceptare, comunică intenția în casa Aglaei. Aglae nu protestă: -Să și-l-ia, e al ei! Aurica începu să plângă. Declară că pe ea a neglijat-o toată viața, că n-a avut o fericire în viață, că o fată fără pian, în ziua de azi, nu se poate mărita. Mai curios era că nici nu știa

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
E prea de tot. Trebuie să-și câștige și ea o pâine cu el. Marina destăinui Otiliei cele petrecute dincolo, și Otilia renunță să mai mute pianul. G. Călinescu - Uite, arătă ea instrumentul Aurichii, ți-l dau ție, dacă vrei. Aurica holbă ochii de surpriză, o sărută zgomotos pe Otilia pe amândoi obrajii și-i mărturisi patetic: - Totdeauna te-am iubit pe tine, că ai fost sinceră, și n-am aprobat-o pe mama. Sper că n-ai să ne părăsești

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
nu veni nici la masa de prânz, nici seara, nici noaptea, nici două zile consecutive. Olimpia, îngrijorată, alergă la Aglae și se întrebă dacă nu i s-a întîmplat ceva G. Călinescu lui Stănică, plecând cu chef de acasă. Dar Aurica, în turneul ei zilnic, îl văzuse chiar cu o oră mai înainte. Niciodată Stănică nu se supărase cu atâta obstinație. Olimpia își zise însă că o să-i treacă și așteptă iarăși, câteva zile, fără ca Stănică să apară. Atunci, îngrijorată de

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
asta nu poate fi fericire! - Ai dreptate, așa e, confirmă Felix, ea trebuie să placăbărbatului energic, ca să-i dea gustul de a lupta. - Nu știu cui trebuie să placă, știu însă că o femeie ignoratăde bărbat e un monstru. Privește la biata Aurica. Singura noastră formă de inteligență, mai mult de instinct, e să nu pierdem cei câțiva ani de existență, vreo zece ani cel mult. Cât crezi tu că mai am de trăit, în înțelesul adevărat al cuvîntului? Cinci, șase ani! Pe

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
câțiva ani de existență, vreo zece ani cel mult. Cât crezi tu că mai am de trăit, în înțelesul adevărat al cuvîntului? Cinci, șase ani! Pe urmă, am să capăt cearcăne la ochi, zbârcituri pe obraz, o să devin agitată ca Aurica, imposibilă. Când ai venit tu eram o fetiță, și acum, după atât de scurt timp, sunt bătrână. Tu nu te pricepi în lucrurile astea, Felix. Voi la douăzeci și unu de ani sunteți copii, și la treizeci de ani abia vă însurați

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
singurul mod de a-mi face plăcere! Nu uita că mi-ai făgăduit că vei face carieră! Otilia începu să împartă în dreapta și în stânga lucruri pe care nu le mai găsea utile (și aproape totul nu-i mai trebuia), și Aurica avu lotul cel mai mare din această distribuție. - De ce-ți împarți lucrurile? întrebă Felix. - Ce mai lucruri! Rochii vechi, sticle goale de parfum,ilustrate, mănuși, fleacuri de astea... O femeie nu are, propriu-zis, nimic, decât rochiile de pe ea. Și

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de pricini, fiindcă nu mă iubești. În locsă-mi spui neted. - Ba te iubesc. Nu mă-ntrerupe. Și eu, și tu avem nevoie depuțină zburdălnicie, și-ți spun sincer că o căsătorie numaidecât mi se pare ceva pedant, paralizant, ceva gen Aurica. Putem să lungim logodna câțiva ani, și, cum nu putem sta împreună aici, să ne ia lumea la ochi, mergem la Paris, tu pentru medicina ta, eu pentru pian, stăm acolo, studențește, până ce ni se va naște instinctul casnic. Felix

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
ori la Al. O. Teodoreanu. Pe când însă la Caragiale distingem humorul morbidității sociale, la G. Călinescu, aici, se poate vorbi de un humor al morbidității biologice:humor terțiar la Simion, comic luetic la Titi, reacții mecanice de natură endocrină la Aurica (insatisfacție sexuală), ori la Aglae (histeria). Ca tip de erou balcanic, bucureștean, Stănică Rațiu, personajul exemplar al romanului, merită să fie considerat o creație de prim rang, pe linia epicii românești, în galeria noastră națională, alături de Dinu Păturică și Lică

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
maternă, Weismann, colegul lui Felix, medicul dotat cu simț practic, doctorul Vasiliad, un sceptic. La fel de interesantă e galeria temperamentelor de femei. Aglae e femeia voluntară, mama care-și nenorocește cu autoritatea ei familia, Olimpia, fiica sa, nevasta plată, predestinată părăsirii, Aurica, fata care nu se poate mărita, invidioasă, Otilia, exponentă a misteriosului și atrăgătorului etern feminin cu instinct practic. S-au recunoscut romancierului, în afară de însușirea de a observa umanitatea sub latura G. Călinescu morală și a face clasificație caracterologică, puterea de

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
îi vor zbuciuma puținul timp până la majorat. Îl cunoaște pe rafinatul Leonida Pascalopol, prietenul lui Costache Giurgiuveanu și protectorul Otiliei, apoi "clanul" Tulea, familia Aglaei, sora bătrânului avar care avea un soț senil și trei copii: Olimpia, căsătorită cu Stănică, Aurica, o fată bătrână, obsedată de matrimoniu, și Titi, într-un fel, retardat mintal. În casa lui moș Costache se înfiripă idila plină de inedit dintre Felix și Otilia. Casa lui Giurgiuveanu are o viață ciudată pentru că totul se coordonează zgârceniei

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]