2,756 matches
-
că o refuză ca pe o minciună, fie o acceptă ca pe o convenție artistică, iar dacă niciodată nu va călători în aceste țări, va prefera să-l creadă pe Potemkin și "potemkiniadele lui..."", scrie Paul Goma într-o cronică autobiografică, Cutremurul oamenilor, publicată în Franța, în 1979. Convenția tăcerii se impusese. Politica internațională bazată pe respectul cinismului de stat, politica internă bazată pe acceptarea directivelor statului-partid ajunseseră la limita revoltei individuale de la rădăcina oricărei libertăți. Goma, martor, actor și romancier
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
University Press. Larivaille, Paul. 1974. L'Analyse (morpho) logique du récit. "Poétique" 19:368-88. Leibfreid, Erwin. 1970. Kritische Wissenschaft vom Text: Manipulation, Reflexion, transparente Poetologie. Stuttgart: J. B. Metzler. Lejeune, Philippe. 1975. Le Pacte autobiographique. Paris: Seuil. [Lejeune. 2000. Pactul autobiografic. Trad. Irina Margareta Nistor. București: Univers.] . 1982. The Autobiographical Contract. In Todorov, coord. French Literary Theory, pp. 192-222. Vezi Barthes 1982. Lemon, Lee T., Marion J. Reis, coord. 1965. Russian Formalist Criticism. Lincoln: University of Nebraska Press. Lévi-Strauss, Claude. 1963
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
nr.2, 2005, pp. 431-441. * Solomon Marcus, "O paradigmă universală: stânga-dreapta", Secolul 21, nr. 4-6, 2005, pp. 16-27. * Joseph E. Brenner, "Process in Reality: a Logical Offering", Logic and Logical Philosophy, nr.14, 2005, pp. 165-178, 187-189. * Basarab Nicolescu, "Eseuri autobiografice (X) Stéphane Lupasco și lumea artei", Caiete Critice, nr. 5, 2006, p. 13-19. * Basarab Nicolescu, "Dialogul întrerupt: Fondane, Lupasco și Cioran", Convorbiri literare, nr. 4, 2006, pp. 20-24. * Basarab Nicolescu, "Stéphane Lupasco: du monde quantique au monde de l'art
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realității. 156 NOAPTEA A ȘASEA: Descrie "hrubele" lui Urizen. 157 (VI, 56) Ești cum sînt eu, din moarte înviat?: Blake se referă evident la oamenii sfinți înviați din moarte (precum Lazăr sau Iisus Hristos), dar este posibilă și o referință autobiografica, avînd în vedere notă pe care Blake a făcut-o în 1826: "Născut la 28 noiembrie 1757 la Londra și a murit de mai multe ori de atunci. 16 ianuarie 1826" (cf. "Inscription în the Autograph Album of William Upcott
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl purta în inima (în sîn/piept) în vremurile de dinainte de cădere, omul se odihnea în comuniunea de taină cu Dumnezeu. 165 (VI, 166) Vezi supra notă despre versul "Ești cum sînt eu, din moarte înviat?" (VI, 56). Posibilă referință autobiografica. 166 (VI, 167) pana să de fier: Pana de fier a lui Urizen scrie istoria războaielor și a distrugerilor. 167 (VI, 172) Încă spre-a fi scrise și amestecate cu foi de-aramă, si de fier și aur: Altfel spus
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
12. Evocări pedagogice 12.1. Elogiu unui dascăl modest de țară 12.2. Ce putem Învăța... cântând? 12.3. Un altfel de domn Adrian Neculau 12.4. Cu domnul Teodor Cozma prin Europa 12.5. ... și o pensionară 13. Secvențe autobiografice cu reverberații paideice 13.1. Arta - un mod de a spune ceea ce... nu se poate spune 13.2. Noi și „umbra” noastră: ce facem cu ea? 13.3. Înapoi În timp, În căutarea poeziei 13.4. Bârnova - un spațiu bucolic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mirări formative, prin invocarea unor schimbări de paradigmă educațională, a unor situații atipice de formare, a educării prin sine, a edificării prin raportarea la timp și toposul cultural, și până la formarea prin experiența sacrului sau a unor Întâmplări cu caracter autobiografic. Unitatea cărții s-a conturat la sfârșit, prin structurarea unor câmpuri tematice congruente, În care ideile decurg unele din altele, se cheamă reciproc, se Întăresc ca forță și expresie. Există și un alt liant unificator, gândul sincer, frust, necenzurat, căruia
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
demonstrat că poți fi simultan educator și scriitor, că reușești ca pedagog dacă știi să scrii frumos și bine și că izbândești ca scriitor dacă nu uiți să fii responsabil, să ai demnitate, să fii cultivat și civilizat. 13. Secvențe autobiografice cu reverberații paideice 13.1. Arta - un mod de a spune ceea ce nu se poate spune... „În artă există doar un singur lucru de valoare: acela care nu poate fi explicat.” Georges Braque De cum ne naștem, privim În jurul nostru mirați
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și lugubru. O atmosferă tenebroasă, cu fulgerări terifiante, împânzește Muntele de foc (din Călătorie în Africa). Încercarea de roman Dridri, a cărei primă parte e întocmită în felul romanului lui Paul de Kock și Alphonse Karr, și romanul cu tentă autobiografică, neterminat, Mărgărita au, la fel, o pulsație romanțioasă. Predominantă, în proza lui A., fie că e vorba de povestiri romantice, de tablouri de moravuri (Balta Albă, Borsec) ori de însemnări de călătorie, este evocarea, îndeosebi acel tip de evocare pe
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
privirea spre zările de acasă. Aici, în liniștea conacului de la Mircești, va avea răgaz să depene, cât amintindu-și, cât închipuindu-și, „scene vesele din Franția, scene politice din Italia, scene pitorești din Orient”. Fondul narațiunilor lui A. este, așadar, autobiografic, narațiunile îmbrăcând de-a dreptul forma relatării de călătorie. În 1847, el consemnase într-un Jurnal de călătorie în Italia idila cu Elena Negri. Prin 1862-1863, intenționa să-și înmănuncheze amintirile de călătorie într-un volum - Istoria călătoriilor mele. Pregătea
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
imaginației plastice. Când și când autorul intră și în tărâmul legendei sau în cel al istoriei, dar fără să depășească un convențional și simplificator mod de abordare. Unda nostalgică urmărește și învăluie, în cele din urmă, și reportajele ori însemnările autobiografice din Ținutul Sânzienelor (1984) sau paginile din microromanul Ani de studenție (1989). SCRIERI: Greieraș poznaș, București, 1974; Zăpezile fierbinți, București, 1976; Copac solitar, București, 1981; Pentru pământul natal, Buzău, 1982; Ținutul Sânzienelor, București, 1984; Ani de studenție, București, 1989; Blitz
ANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285353_a_286682]
-
lui A. urmează o poetică serialistă, Parinior (1982) și Upansonhind continuând, și ca etos, esotericul Eres (1970), iar tetralogia Apokalipsa indiană (Maica Medeea la Paris, Buddha și Colonelul, Furnici albe, Frica de Orient), din care au apărut diferite fragmente, epicizează autobiografic personaje și drame „indo-europene”. În eseu, A. insistă asupra propriului concept de „indo-eminescologie” și practică, printre altele, ficțiunea critică. SCRIERI: Invocații, București, 1968; Eres, București, 1970; Poemele părinților, București, 1976; De rerum Aryae, Delhi, 1982; Mantre, Delhi, 1982; Pancinci, Delhi
ANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
literatura noastră populară nu are valoare artistică, a arătat totuși interes pentru folclor și a cules basme populare, publicate în volumele postume Zâna de pe tărâmul florilor (1911) și Păpușică, păpușică... (1927). Un fragment de roman, Paștele fără prihană, cu reminiscențe autobiografice, și, mai ales, romanul Din vremea lui Căpitan Costache, editat abia în 1937, îi certifică însușiri de romancier pe care nu le-a exploatat. Versurile din revista „Floare-albastră” sunt un reflex al variatelor lecturi de poezie franceză. Poeții săi preferați
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
de identitate, bine primit de critică. Seria subintitulată „proze, mai mult sau mai puțin scurte, pe teme mai mult sau mai puțin închipuite”, o incursiune în fantasticul existenței cotidiene, este precedată de un „jurnal din memorie” al anilor 1986-1989, mărturie autobiografică de mare intensitate, dar și meditație asupra felului în care textul literar înglobează și ordonează semnele disparate ale unor experiențe de viață. SCRIERI: Casa ficțiunii. Romane și romancieri din deceniul 8, Cluj-Napoca, 1979; Aspecte de istorie literară, București, 1983; Carte
APOLZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285405_a_286734]
-
secolul XIX (1898), o monografie istorico-geografică a ținutului, interesantă în special prin datele arheologice, etnografice și folclorice. Autorul elaborează și Dicționarul geografic al Basarabiei (1904). Deși nu s-a considerat un scriitor, a lăsat o serie de confesiuni, multe mărturii autobiografice dezvăluind cel puțin un condei atent. Memorialistica din Temniță și exil (1894), Nihiliștii (1895), În exil (1896), reluată fragmentar în volumul În temnițele rusești (1923), evocă tinerețea agitată a unei generații, destinul nu o dată tragic al unor militanți. Înaintea lui
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are, în chip vădit, ca erou pe A. Relativ puține, unele însă antologice, sunt cronicile brodate în jurul unui eveniment, al unor figuri politice ori ținând de faptul divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Lucullus, Răsplata lui Criton, Răzbunarea lui Arghir și Ochiul diavolului ilustrează epic o idee, totuși scriitura îngrijită, finețea privirii, prospețimea descripției le detașează de proza vremii. Rețin atenția Umbra casei și Scrisoare veche, în care ficțiunea abia dacă modifică pasta autobiografică, și Spovedanii, unde, în forma jurnalului intim, se detaliază un proces reflexiv subtil, caracterizând un personaj straniu, dezabuzat, estet. Al doilea colonizator al Daciei, Bullier, Idolul și mai ales Povestea unei console marchează trecerea la ipostaza de memorialist, predominantă în
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
întrucât fiecăreia îi corespunde un eu diferit. Dificila recompunere, cu ajutorul memoriei involuntare ori dirijate, are ca miză ultimă găsirea eului profund, primordial. Rareori subiectul momentului rememorat este însuși autorul, însă implicarea lui, fie elegiacă, fie reflexivă, este întotdeauna evidentă. Reminiscențe autobiografice sunt doar Revista nocturnă și Fata din dafin. Apropiate de acestea, Mama, Ex-voto, Tata, Mihail Kogălniceanu și A. D. Holban evocă persoane din cercul familial. Deși sunt proiectate adesea în fantastic, deși includ ceva din mirajul trecutului resuscitat, portretele au totuși
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Eftimiu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Alexandru Piru, Nicolae Manolescu, Dumitru Micu, Fănuș Neagu, Ioan Alexandru, Roman Jakobson, Leon Levițchi. În paginile revistei se mai găsesc articole memorialistice (N. Carandino, Amintiri despre Mihail Sebastian), comemorative (despre Tudor Arghezi), schițe autobiografice (Ovid Densusianu), anchete în rândul scriitorilor, eseuri istorice, lingvistice, sociologice, etnografice, reportaje, informații din știință și tehnică, numeroase articole politice, cronica științifică, cronica teatrală, cronica limbii, cronica muzicală, cronica filmului, cronica pedagogică, cronica măruntă, o rubrică sportivă, pagini de publicitate
ARGES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
Învățăm din manualele de literatură, a lui Odobescu și Hasdeu? Mai mult ca sigur. Dacă ne-am putea Îngădui să urmărim, de pildă, figuri de dandy români sau ruși În paginile de proză ale lui Hasdeu (cu precădere În Însemnările autobiografice), am descoperi probabil lucruri surprinzătoare. Însă pentru că nu avem pretenția (și, În această fază a documentării, nici putința) de a face o istorie a dandysmului din România, să ne rezumăm la a mai adăuga un portret de „semi”-dandy - Alexandru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sunt trecute adesea, păgubitor și incorect. Singura zonă care ni l-ar restitui cât de cât aievea pare a rămâne cea documentară: jurnalul, scrisorile, Însemnările de tot felul. Prefăcându-ne a nu ști câtă cerneală a curs pe tema „pactului autobiografic”, câtă părelnicie a realului stă ascunsă În spatele fiecărui rând „smuls din viață”, să luăm de bune scrisorile. Într-una, de pildă, adresată din Berlin prietenului Boicescu În 16 noiembrie 1908, Mateiu relatează cum se plimbă cu un de Montesquiou (Ferdinand
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ceea ce nu o Împiedică la un moment dat să pună o suită de Întrebări exasperate În fața unei chestiuni echivoce: care e granița ce delimitează realul de fictiv? Cu alte cuvinte, unde să Îl căutăm pe adevăratul Wilde? În textele sale autobiografice? În scrisorile lui Constance Wilde? În mărturiile lui Douglas (numit de Wilde când Narcis, când Hyacint sau Hylas)? În comedia muzicală a lui Charles Brookfield? În Portretul lui Dorian Gray? Aceleași Întrebări sunt valabile pentru Brummell, Byron, Baudelaire, Sue, D
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
odată cu Linda Belinda (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și în special cu Galaxia burlacilor (1980) D. se instalează solitar și sigur în cuprinsul prozei fantezist-ironice a generației ’70, cea care a supt îndeajuns din onirismul de la finele deceniului șapte. Autobiografic, autoscopic, autonarativ, autoexemplar, personajul - care este autorul - își copleșește lectorul cu o inflație de figuri, situații (a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
Textele autentice sunt însoțite de indicații privind numele și porecla informatoarelor. „Lăcrămioarele” culese - majoritatea doine - se înscriu între contribuțiile transilvănene meritorii la valorificarea poeziei tradiționale„de război”. Soarele din Piatra Albă (1940), subintitulat „roman din Carpați”, volum cu puternice accente autobiografice, vrea să fie o pledoarie pentru revenirea la natură și în natură. Intenția autorului, mărturisită într-o scurtă prefață, a fost aceea de a atrage atenția „adevăraților români”, că „neamul... nu mai poate progresa” decât printr-o reîntoarcere la valorile
DOBROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286806_a_288135]
-
să resusciteze cu adevărat eroul și timpul său. Fraza este fluentă, arhaismele sunt relativ puține, iar umorul compensează întrucâtva schematismul narațiunii. O formulă mai potrivită firii sale găsește scriitorul în primul său roman. Adorata (1984) împletește relatarea la persoana întâi, autobiografică (scriitorul Octav Daniel e un alter ego al autorului), cu dosarul de existențe. În jurul celor trei grații de la Pădureni (Victoria, Tereza și Marcela), reprezentând trei tipuri ale eternului feminin, gravitează o suită de personaje masculine, cu o personalitate bine conturată
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]