12,559 matches
-
mai ales de bunăstarea ei, fără să o preocupe curtea vecinului. Niciun australian nu dorește să-și scoată un ochi pentru a-și procura bucuria de a-l vedea pe vecinul său fără vedere. Calmul cetățenilor înșiruiți la urcarea în autobuz se explică prin aceea că sunt autobuze suficiente și că acestea circulă conform unui orar respectat la secundă. Cum se explică lipsa de panică și de grabă a celui care muncește, dacă nu prin sentimentul că munca îi asigură o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o preocupe curtea vecinului. Niciun australian nu dorește să-și scoată un ochi pentru a-și procura bucuria de a-l vedea pe vecinul său fără vedere. Calmul cetățenilor înșiruiți la urcarea în autobuz se explică prin aceea că sunt autobuze suficiente și că acestea circulă conform unui orar respectat la secundă. Cum se explică lipsa de panică și de grabă a celui care muncește, dacă nu prin sentimentul că munca îi asigură o viață decentă? Curățenia toaletelor publice, aflate la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
public din Australia își cere scuze atunci când este nevoit să te amendeze fiindcă ai încălcat o anumită regulă, dar te asigură că până la urmă totul va fi în ordine. Sunt impresionată de felul în care se stă la coadă la autobuz, la bancă, la cumpărături. Oamenii nu numai că nu se îmbrâncesc dar nici nu se ating unii pe alții, păstrează o distanță apreciabilă față de cel care vorbește deja cu funcționarul de la ghișeu, față de cel care operează la bancomat sau de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i când se poartă civilizat, dar care îi pretinde să respecte și ceea ce nu este a lui în egală măsură cu ceea ce îi aparține. Spațiile publice sunt pline de astfel de inscripții care mulțumesc celui care oferă locul lui în autobuz unei persoane mai în vârstă, sau celui care are decența să nu mănânce în mijloacele de transport în comun. Pentru mine aceste reguli nu erau noi. Și acum mă tulbură amintirea bunicii care mă lua în brațe atunci când voia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
30 de kilometri de orașul în care va avea loc cununia ei științifică, mâine la ora opt, iar el se uită la ea cu o privire de nou-născut. "De când știi asta?" "De la amiază". "Și de ce n-ai venit cu primul autobuz să-mi spui?" " M-am întâlnit cu niște prieteni și am fost la o bere... Ce, n-am voie să mă duc la o bere cu prietenii?!". Iese ca din pușcă din casă, se afundă în grădină cât mai departe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
oraș, să-l traverseze pentru a-și lua lucrarea de diplomă, să facă un duș, să pună ceva pe ea și la ora opt să fie la Universitate. "Aș vrea să încep examenele cu lucrarea dumitale", îi spusese conducătorul științific. Autobuzul e plin de bărbați ce duhnesc a țuică și a usturoi, toți îi suflă în gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la Universitate. "Aș vrea să încep examenele cu lucrarea dumitale", îi spusese conducătorul științific. Autobuzul e plin de bărbați ce duhnesc a țuică și a usturoi, toți îi suflă în gură, e mai mică cu un cap decât cei din autobuz, vrea să se strecoare în spate, dar nu e chip să răzbată printre trupurile mătăhăloase, parcă înadins se îngrămădesc printre scaune, unii chiar încearcă să o pipăie, se ferește răstindu-se la ei, unul urlă în gura mare: "Lăsați-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ăla care nu-și putea scrie numele nici în clasa a șasea, acum sare în ajutorul ei, se uită la ea cu o mutră desfigurată de alcool. Se înghesuie mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ea cu o mutră desfigurată de alcool. Se înghesuie mai tare printre trupuri transpirate și ajunge pe ultima bancă a autobuzului, se ghemuiește într-o dungă, fără să se uite în jur. Închide ochii, nu vrea să vadă pe nimeni. Autobuzul se mișcă ca o molie, scrâșnește din toate încheieturile, se umple de praf, de gaze arse, se oprește în toate stațiile, se ticsește din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și ziua aceasta, își zice încercând să se liniștească. Drumul e mai lung ca niciodată. Ceasul ei interior ticăie asurzitor, timpul din afară se scurge moale, indiferent. Are senzația că duce în spate autobuzul cu toți oamenii aceștia, ba trage și dealul pe care se cațără autobuzul cu răsuflarea întretăiată, din moment în moment se va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș, nu, nu se va întâmpla
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să se liniștească. Drumul e mai lung ca niciodată. Ceasul ei interior ticăie asurzitor, timpul din afară se scurge moale, indiferent. Are senzația că duce în spate autobuzul cu toți oamenii aceștia, ba trage și dealul pe care se cațără autobuzul cu răsuflarea întretăiată, din moment în moment se va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș, nu, nu se va întâmpla asta, deși s-a întâmplat de atâtea ori, cine îi garantează că vor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moment în moment se va face praf totul, vor rămâne în mijlocul câmpului, la zeci de kilometri de oraș, nu, nu se va întâmpla asta, deși s-a întâmplat de atâtea ori, cine îi garantează că vor ajunge până în oraș când autobuzul stă să se desfacă în bucăți. Mai bine să se gândească ce va spune la examen, dar nu mai are nimic în cap, nu-și mai aduce aminte de nimic, parcă nu ea a scris acea lucrare, parcă nu ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ani, dedicându-se ca într-un descântec. A citit cu poftă, s-a jucat cu ideile cum te joci cu un iubit și acum ratează cununia științifică. Îi vine să izbească cu pumnul în geam. Ajunsă în oraș, sare din autobuz ca o apucată și se pierde prin mulțime în câteva secunde. Începe coșmarul traversării orașului. Toate stopurile sunt pe roșu, toate autobuzele pleacă din stație exact în momentul în care ea ajunge acolo. Orbii au invadat orașul, mașinile se cațără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și acum ratează cununia științifică. Îi vine să izbească cu pumnul în geam. Ajunsă în oraș, sare din autobuz ca o apucată și se pierde prin mulțime în câteva secunde. Începe coșmarul traversării orașului. Toate stopurile sunt pe roșu, toate autobuzele pleacă din stație exact în momentul în care ea ajunge acolo. Orbii au invadat orașul, mașinile se cațără una peste alta, claxoanele țipă ne întrerupt. "Doar un cutremur ne mai lipsește", se pomenește vorbind în gura mare, o femeie bătrână
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îmbracă sandalele ei superbe, numai curelușe, piciorul arată ca o pasăre fericită, le-a cumpărat "din pachet", a dat o avere pe ele. Va fi bine, trebuie să fie bine, își spune să se încurajeze. Iese din casă, aleargă spre autobuz, trebuie să facă drumul invers. Mai are doar o jumătate de oră până să intre în examen. Inima îi bate cu putere. Soțul ei o așteaptă, așezat pe treptele Universității. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Se uită la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
au întâlnit, cum de s-au căsătorit, iată un mister a cărui dezlegare mi-ar fi și mie de folos. Aici am auzit vorbindu-se despre aborigeni cum vorbim noi despre țiganii noștri. Apropo, azi dimineață, într-o stație de autobuz, o australiancă m-a făcut țigancă când a auzit că sunt din România, și avea aerul că îmi face un compliment". Da, așa suntem considerați noi românii aproape oriunde în lume, un fel de țigani. Acest lucru îl datorăm ungurilor
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
specii de oameni, călăii și victimele. Călăii i-a selecționat cu mare profesionalism, iar victimele nu au fost decât rezultatele muncii desăvârșite a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă, voiam să protestez
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă, voiam să protestez, dar mi-am dat repede seama că ar fi o pierdere de energie, Silvia nu era omul care să se pună de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l face Silvia ca un mort la propria lui viață, sau ca un spectator la ceva haios, după expresia fiului meu. Fugeam spre biserică, eram ude din cap până în picioare după o alergătură de o oră și jumătate cu metroul, autobuzul, taximetrul pe ultimii douăzeci de kilometrii, mi se părea că am străbătut Australia de la un capăt la altul, îmi era deja foame, o întreb pe Silvia, care merge în față, la câțiva metri, nu mă pot ține după ea, este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aproape leșinată mă târăsc pe pajiște, în jurul meu fojgăiesc siluete vagi, mi-e somn, sunt singură la capătul lumii... Mă voi întoarce la Circular Quay, de acolo voi merge pe Pitt Street, până la Queen Victoria Building, de unde voi lua un autobuz care mă va duce spre casă, voi merge pe Pitt Street în pas de dans, așa cum m-am dus și în alte dăți, cu căștile în urechi, ascultând muzică, aceeași în Sydney, aceeași la Vâlcele, în inima Transilvaniei, voi dansa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acolo au început să țipe ceva despre drepturi și ceva despre alegeri, ce le trebuie la aceștia drepturi când nu ai ce face cu ele, casa e a statului, fabrica e a statului, asfaltul pe care umbli este al statului, autobuzele care te cară la serviciu sunt ale statului, stațiunile unde te duci să-ți tratezi reumatismele, după ce iarna crăpi de frig la locul de muncă, sunt ale statului, nisipul de pe plaja Mării Negre este al statului, până și aerul sărat sau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și apoi nu înțelegea ce rost aveau alegerile, acestea erau hotărâte dinainte, ei mergeau ca oile, să pună o ștampilă pe un nume pe care nu-l cunoștea nimeni, înainte de alegeri apăreau niște poze pe garduri și în stațiile de autobuz, cu niște femei dolofane, pieptănate ca la carte, niște femei fără sânge în ele, apăreau niște tovarăși, toți semănau între ei, parcă pe toți îi tundea același frizer, un frizer la scară națională, e și asta o performanță, ziceam că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuie demonizată, deși ea se străduiește din răsputeri să capete o astfel de imagine. Alergăm spre Ștefi printr-o căldură toridă, am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte zgârcită. Cu mine este foarte generoasă. Alergatul pe străzi nu mă deranjează, căldura este cea care îmi face probleme, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în viață?", îl întrebase cu o durere sfâșietoare în glas, "mă fac controlor de bilete, cine e în mijlocul oamenilor mai mult ca un controlor de bilete, eu nici nu aș mai face cercetări sociologice, ci aș instala microfoane în fiecare autobuz sau troleibuz și aș înregistra ce spune lumea. Cel mai fidel barometru social. Un controlor de bilete poate fi asimilat cu rectorul unei universități, chiar o să-mi spun rectorul de autobuz, această meserie este una chiar foarte fascinantă, este o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
face cercetări sociologice, ci aș instala microfoane în fiecare autobuz sau troleibuz și aș înregistra ce spune lumea. Cel mai fidel barometru social. Un controlor de bilete poate fi asimilat cu rectorul unei universități, chiar o să-mi spun rectorul de autobuz, această meserie este una chiar foarte fascinantă, este o meserie dinamică, poți ajunge controlor-șef peste noapte, ceea ce nu i se poate întâmpla unui rector de universitate, el nu poate fi rectorul-șef al cutărei universități, el este rector pur
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]