KorAP: Find »[drukola/base=autocar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...149 >

3,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

pe care-l făcuse după cârciuma chinezească unde mâncaseră, o clădire dărăpănată amplasată la intersecția unor drumuri care nu păreau să ducă nicăieri. Domnul Fred, șoferul autocarului, traversase drumul ca să fumeze o țigară de foi1. Ar fi stat mai aproape de autocar, dar Vera, care voia să se urce, Îi făcuse semne foarte ample să nu-i contamineze aerul. Domnișoara Rong era pe scaunul din față, studiind un ghid de expresii englezești. Moff se urcase și el În autocar și se Întinsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
stat mai aproape de autocar, dar Vera, care voia să se urce, Îi făcuse semne foarte ample să nu-i contamineze aerul. Domnișoara Rong era pe scaunul din față, studiind un ghid de expresii englezești. Moff se urcase și el În autocar și se Întinsese În spate pentru o mică siestă. Heidi se urcase și se curățase pe mâini cu soluție, apoi udase un șervețel cu dezinfectant și ștersese și brațul scaunului și bara din față de care te ții. Marlena și Esmé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
unsprezece, moment În care a trebuit s-o ia de la capăt. Într-un final, i-au ieșit doisprezece. I-a făcut semn șoferului că sunt gata și cu o exclamație triumfătoare, „Zou ba!“, au pornit la drum. Transmisia și amortizoarele autocarului au fost puse la grea Încercare În timp ce domnul Fred Își croia drum prin traficul din sens invers și depășea În stil „ruleta rusească“ vehiculele ceva mai lente, pe drumul accidentat. Combinația de suspensii proaste și suspans a fost ideală pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
oblăduire: Înainte de a intra În templu, gândiți-vă la influențele reciproce ale triburilor, invadatorilor și conducătorilor, unii asupra celorlalți. Reminiscențe ale acestor influențe se pot vedea atât În religie, cât și În artă, domeniile care constituie expresii esențiale ale spiritului. Autocarul Își continua drumul. Iar tribul pe care aveau să-l Întâlnească era tribul Bai, prietenii mei urmând să aibă un impact foarte puternic asupra acestuia și viceversa. Hei, tată, strigă Rupert ținând În mână pagina mea cu notițe, ascultă aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
putea sta călare din cauza hemoroizilor? La ora unu, nerăbdătorii noștri călători au Început coborârea În canionul care constituia partea centrală a Muntelui Clopotul de Piatră. Erau cu toții ușor dezorientați din cauza diferenței de fus orar, a zdruncinăturilor din timpul călătoriei cu autocarul și a ultimelor răbufniri ale răului de mașină. Iar engleza domnișoarei Rong nu le-a ușurat situația În nici un fel. După ce a Încercat În zadar să-și aducă aminte cum se zice În engleză „est“, „vest“, „nord“ și „sud“, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
a Încercat În zadar să-și aducă aminte cum se zice În engleză „est“, „vest“, „nord“ și „sud“, a hotărât să le dea următoarele indicații: „Coborâți pe partea cu umbră, vedeți peșterile templu, urcați pe partea cu soare, ajungeți la autocar“. Desigur, aceste indicații depind În mod esențial de momentul zilei. De fapt, sunt bazate În totalitate pe ipoteza că partea cu umbră și partea cu soare rămân neschimbate chiar și după ce soarele a fost ascuns complet de nori de furtună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
un telefon mobil ca să-l anunțe pe șeful minorității Bai În legătură cu ce se Întâmplase. Uimitor, se minună Harry, au rețea aici, la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând cu disperare să-i adune pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii parcului Bai i-au găsit pe Wendy și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
bucuroasă să scape doar cu atât. Când i-au Înmânat teancul șefului, acesta a gesticulat și a strigat din nou la domnișoara Rong. A ridicat banii să-i vadă toată lumea, i-a lovit o dată cu palma arătând cu degetul spre spatele autocarului, la fețele nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La fiecare palmă, domnișoara Rong a tresărit, dar și-a ținut buzele strânse și ochii În pământ. —O, Doamne, spuse Wendy. La urcarea În autocar, domnișoara Rong

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
spre spatele autocarului, la fețele nedumerite Întoarse spre el și apoi i-a mai lovit o dată. La fiecare palmă, domnișoara Rong a tresărit, dar și-a ținut buzele strânse și ochii În pământ. —O, Doamne, spuse Wendy. La urcarea În autocar, domnișoara Rong avea ochelarii aburiți. S-a așezat În față, tremurând din toate Încheieturile. Nu a mai numărat capete și nici nu a mai vorbit În microfon explicându-le ce urmau să vadă sau să facă. Pe drumul spre hotel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
față situației, deși se simțea ca un idiot și era sigur că și Marlena Împărtășea această părere despre el. Țipase la ea, o acuzase când el fusese idiotul care-i scosese din minți pe oamenii de la televiziune. Se așezase În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
oameni care nu dau doi bani pe reguli. Plus că detesta să fie chiar el vinovat de acest lucru. Esmé stătea lângă mama ei, fredonând voioasă Jingle Bells. Spera ca oamenii aceia să folosească totuși partea cu ea cântând. Când autocarul a ajuns la hotel, domnișoara Rong i-a murmurat câteva cuvinte laconice șoferului care s-a dat jos, lăsând-o singură cu pasagerii. Continua să-și țină privirea În pământ. Încet, ezitând, le spuse celor aflați În grija ei că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
groaznic. Se uitară unul la altul cu coada ochiului, nesiguri ce să spună. Înainte ca ei să se decidă, domnișoara Rong inspiră o dată lung și tremurător ca să-și vină puțin În fire, Își luă servieta de plastic și coborî din autocar. Prietenii mei săriră toți. Ce Încurcătură, zise Moff. Ar trebui să-i dăm un bacșiș de despărțire, sugeră Harry. De ce n-am aduna niște bani acum? Cât? Întrebă Roxanne. Două sute de renminbi? —Patru, zise Vera. Harry ridică din sprâncene. —Patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
o să-i ușureze de câteva mii. De data asta domnișoara Rong nu-și mai ținea privirea În pământ. Avea părul Înfoiat, o coamă Încărcată cu electricitate statică. Privea drept Înainte, ca și cum ar fi văzut viitorul pe geamul din spate al autocarului. Șeful spus la alte birouri de turism să nu vă mai lase În țară... nu plimbare cu telecabina până la Pajiștea Iacului, nu concert de muzică veche, nu locuri pentru turiști. Pentru că adică nu mai puteți să bucurați de frumusețile din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
străinilor blesteme, karma rea, să-i urmărească toată viața asta și următoarele, În țara asta și altele, mereu fără oprire. Lui Heidi i se declanșă alarma de panică. Domnișoara Rong inspiră adânc și, chiar Înainte să se dea jos din autocar, le mai spuse pe un ton evident victorios: Cred că e bine să știți asta. În acel moment, toți cei doisprezece prieteni ai mei și-au imaginat bivolul de apă, Îngropat În noroi până la genunchi. 4tc "4" Cum a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
primească răspunsul corect. —Lulu, mormăi toată lumea. —Pardon? Lulu Își făcu mâna pâlnie În dreptul urechii. —Lulu! se execută toată lumea cu ceva mai mult entuziasm. —Foarte bine. Când aveți nevoie de ceva, doar strigați Lulu. Repetă lungind vocalele: —Luuu-lu! În drum spre autocar, Lulu Îi spuse lui Bennie Între patru ochi: — Am văzut raport despre problemele de la Templul Clopotul de Piatră. Bennie se Înroși. N-am vrut. Adică, habar n-am avut că... Ea ridică mâna precum Buddha cerând să se facă tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
piață, unde tarabele cu mâncare sunt foarte interesante pentru turiștii care nu mai văzut așa ceva... În timp ce Lulu enumera diferite activități spontane, Bennie se simțea din ce În ce mai ușurat. Lulu se descurca admirabil, slavă Domnului. Stând În picioare În partea din față a autocarului, Lulu numără membrii grupului Înainte de a da semnalul de plecare șoferului, un bărbat căruia Îi spunea Xiao Li. —Puteți să-i spuneți domnul Li, zise Lulu. Subordonaților li se acorda un statut mai formal, remarcă Bennie. În timp ce autocarul se punea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
față a autocarului, Lulu numără membrii grupului Înainte de a da semnalul de plecare șoferului, un bărbat căruia Îi spunea Xiao Li. —Puteți să-i spuneți domnul Li, zise Lulu. Subordonaților li se acorda un statut mai formal, remarcă Bennie. În timp ce autocarul se punea În mișcare, Lulu apucă microfonul. —Bună ziua, bună dimineața, doamnelor și domnilor, Începu ea cu glasul ei subțire, dar hotărât. Sunteți treji? Ochii deschiși? Gata să aflați mai multe despre provincia Yunnan, aici În partea aceasta frumoasă din sud-vestul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
era Între dialectele diferite și obținerea permisului de trecut granița? — De aceea cred că foarte neobișnuit să vreți să treceți pe aici. —Și atunci de ce Încercăm? — Cred că domnișoara Bibi vrut să treceți granița pe aici În China, apoi cu autocarul până În orașul Muse, În Myanmar. Așa, urmați Drumul istoric al Birmaniei. —Drumul istoric! Dar dacă nu putem intra, nu o să mai fie nici un drum istoric, doar drumul nostru nenorocit Înapoi În America! Da, fu de acord Lulu. La fel cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
am schimbat totul pentru voi să sosiți acolo mai devreme. Aceleași orașe, aceleași hoteluri, numai data mai devreme. Fără griji. Dar dacă zburăm la Mandalay, omitem alte locuri și atunci eu trebuie schimbat fiecare oraș, hotel. Trebuit avion și anulat autocar. Totul de la Început. Cred că asta posibil. Putem Întreba la o companie Golden Land Tour din Myanmar. Dar luat de la Început Înseamnă că merge foarte Încet totul. Bennie deja Începea să-și dea seama că era o idee proastă. Prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
ale șoselei, era o explozie de vegetație: mănunchiuri de lantana În culori aprinse și trandafiri japonezi roșii-purpurii cu florile larg deschise În formă de trompetă, de parcă ar fi salutat acea după-amiază perfectă. O după-amiază perfectă irosită pentru Harry și Marlena. Autocarul intră pe o porțiune de drum neasfaltat, foarte accidentat, moment În care toți cei care moțăiau se treziră. Lulu se sfătui cu șoferul și căzură imediat de acord. Era timpul să debarce și să meargă pe jos până În sat. Șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
dacă aveți. Țânțari mulți. —E vreo toaletă prin apropiere? strigă Roxanne. De gât Îi atârna ca de obicei camera. Da, da, acolo. Lulu arătă cu mâna spre marginea drumului unde vegetația era mai stufoasă. În timp ce toată lumea Își aduna lucrurile, din spatele autocarului se auziră niște scâncete subțirele. Toți ochii se Întoarseră spre Esmé care părea Îndoită de durere. —Wawa! strigă Marlena. Ți-e rău? Ce e cu tine? Cu inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Își aduna lucrurile, din spatele autocarului se auziră niște scâncete subțirele. Toți ochii se Întoarseră spre Esmé care părea Îndoită de durere. —Wawa! strigă Marlena. Ți-e rău? Ce e cu tine? Cu inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se apropia mai mult, cu atât mai nefericită părea Esmé. Marlena se aplecă să-și ajute fetița să se așeze. O secundă mai târziu, Marlena țipă: —O, Doamne! Cățelușul scheună din nou. Harry alergă spre ele. Esmé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Nu mă atinge! țipă ea. Poți să-ți pui labele scârboase pe mama, dar nu și pe mine. Sunt minoră, știi?! Marlena se Înroși, la fel și Harry, plin de rușine și indignare. Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la el. —Esmé, termină chiar acum! spuse Marlena. Harry, amintindu-și de pregătirea lui ca behaviorist, Își recăpătă calmul. Când era vorba de câini speriați, nu ajuta la nimic să țipi la ei. Se transformă Într-un monument

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
se ridică, aleargă foarte repede parcă e nebună și apoi cade. Ar putea fi hipoglicemie. Spera din tot sufletul să nu fie parvoviroză. Trebuie s-o rehidratăm pe cât posibil și asta chiar acum. Se ridică adresându-se tuturor celor din autocar. — Are cineva o pipetă? Un moment de tăcere care păru că nu se mai sfârșește. Apoi se auzi o voce timidă: Am o pipetă pentru pus picături În ochi, dar nu ar fi mai bună o seringă și un ac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de spălat pe față drept așternut. O fundă drăguță pentru când va fi sănătoasă și Își va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din autocar, urmând-o pe Lulu. Dwight s-a dus până la marginea șoselei și și-a desfăcut fermoarul. Gestul lui de a urina În văzul tuturor o irită pe Vera, mai ales că se purta ca și cum ar fi fost responsabilitatea celorlalți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]