1,176 matches
-
postbelică, comunitatea europeană a ignorat însă contradicțiile gîndirii sociale și politice ale Europei moderne: pe de o parte, legea internațională privind inviolabilitatea frontierelor, iar pe de altă parte dreptul la autodeterminare. (Acolo unde populațiile sînt omogene, ca în fosta Cehoslovacie, autodeterminarea este ușor de respectat. În Balcani și în alte părți însă nu este așa. Occidentul intră în panică în loc să acționeze cu hotărîre. Europa central-răsăriteană și fosta URSS sînt cu siguranță pîndite de primejdie. Dar chiar și acest pericol este preferabil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
picioare orice caracter național și autonomia acestuia. O asemenea contagiune va distruge în ambele cazuri și pentru multă vreme șansa realizării unei Europe unite clădită pe prosperitate și democrație. Epoca lui Iorga era și mai agitată. Motivul era atunci tot autodeterminarea națională periclitată și frustrată. Sesizăm și adesea condamnăm manifestările blamabile ale naționalismului, dar trebuie totuși să recunoaștem că naționalismul constituie un ingredient și o realitate politică incontestabilă și vitală, mai durabilă decît ideologiile. Naționalismul nu va dispărea prea curînd, mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca un fel de "specie periclitată", a căror apărare (ca a membrilor familiei) devenea o "Lege Supremă" căreia totul i se supunea. Dar această "Lege Supremă" eminesciană era permanent defensivă. Dificultatea apare atunci cînd încercăm să aplicăm o astfel de autodeterminare într-o regiune atît de amestecată. Cum să procedăm cu ea? Aici, naționalismul nu este considerat drept o extremă. Datorită unei istorii sinuoase, el a devenit o condiție a supraviețuirii. Ideologii și birocrații urăsc naționalismul și chiar și mulți occidentali
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
realitățile crude de la Yalta și din timpul războiului rece. Și numai de atunci. Așa cum comenta recent tragedia din Balcani "Time Magazin", " Există nu puțini nostalgici ai Războiului Rece" care nu ar avea nimic împotriva revenirii zilelor Yaltei. Aceștia resping manifestările autodeterminării din Balcani, considerîndu-le drept o "calamitate europeană", "tribalism", un "djinn scăpat din sticlă" etc.3 Astfel de nostalgici ai Yaltei constituie reminiscențe sinistre ale lui Disraeli (căruia nu-i păsa de "o existență ideală pentru creștinii din Balcani") sau ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era intitulat Partidul Naționalist Democrat. S-ar putea presupune că, pentru Iorga, democrația se sfîrșea acolo unde începea naționalismul. Iorga respecta democrația și admitea sistemul politic predominant în țările prietene și aliate ale României. El știa de ce Președintele Wilson sprijinea autodeterminarea României. Deși Iorga dorea unitatea tuturor românilor ca egali, iar partizanatul său pentru democrație din primul deceniu al perioadei interbelice era sincer, el nu considera democrația de tip occidental din România ca un rezultat al unui proces organic. Anomaliile din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
astfel de diversitate cuprinzătoare, a cărei identitate era bazată pe un nou naționalism european, pe o cooperare voluntară întru asigurarea libertății și belșugului pentru oameni egali ca poziție (după modelul sistemului cantoanelor elvețiene), nu constituie un naționalism incompatibil cu umanitatea. Autodeterminarea este un drept recunoscut pe plan internațional. Cu toate acestea, exact așa cum libertățile individuale nu trebuie să contravină libertăților celorlalți, autodeterminarea (dreptul de a accede la un statut internațional) nu poate garanta suveranitatea unor entități neviabile, incapabile să asigure securitatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și belșugului pentru oameni egali ca poziție (după modelul sistemului cantoanelor elvețiene), nu constituie un naționalism incompatibil cu umanitatea. Autodeterminarea este un drept recunoscut pe plan internațional. Cu toate acestea, exact așa cum libertățile individuale nu trebuie să contravină libertăților celorlalți, autodeterminarea (dreptul de a accede la un statut internațional) nu poate garanta suveranitatea unor entități neviabile, incapabile să asigure securitatea, locuri de muncă sau respectarea independenței cetățenilor lor. Doar o experiență de secole, o moștenire comună, o realitate comună trăită împreună
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu tragedia de la Sarajevo. În astfel de împrejurări, pentru România se poate găsi o soluție echitabilă în privința Transilvaniei sau a Basarabiei, dar mai există o soluție și în altă parte a Balcanilor. În acest mod poate fi rezonabilă contradicția dintre autodeterminare și inviolabilitatea frontierelor. Alternativa este revenirea la anarhie internațională sau la o reprimare brutală. Dacă vor veni asemenea vremuri, va fi oare Iorga considerat drept un vizionar sau "un om al secolului al XIX-lea"? Probabil că ambele. Dacă nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Benito Mussolini, Head of the Italian Government, București, 1937 195 Iorga s-a referit la aceasta, remarcînd că ungurii își imaginau bazinul carpatic ca pe "niște Cîmpii Elizee izolate", adăugînd că geografia nu trebuie să constituie un obstacol în calea autodeterminării naționale 196 Iorga, Lupta, științifică împotriva dreptului românesc, Conferință la adunarea "Astra" ținută la Abrud la 1 septembrie 1938, București, 1938 197 Iorga, O călătorie în țara Hațegului, București, 1906 198 Dománovszky, op. cit., pp. 272-276 199 Dománovszky a scos în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Însă mult mai optimiști, și nu doar În primăvara anului 1945. Charles Bohlen, diplomatul american căruia Kennan Îi adresa scrisoarea citată mai sus, credea În posibilitatea unui aranjament postbelic bazat pe cooperarea Între marile puteri și pe principii generice de autodeterminare. Conștient de necesitatea cooperării cu URSS pentru soluționarea problemei germane, Bohlen și alții - precum secretarul de stat James Byrnes - Își puneau speranțele În ocupația militară de către Aliați a statelor din fosta Axă și a sateliților lor, combinată cu alegeri libere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe ruinele Imperiului Habsburgic În 1918. În opinia lor, foștii supuși de limbă germană ai fostei monarhii austro-ungare erau sortiți să se alăture celorlalți germani Într-o Anschluss (joncțiune) și acest lucru s-ar fi Întâmplat deja dacă clauzele de autodeterminare ale Acordului de la Versailles ar fi fost aplicate sistematic. Stânga austriacă s-a bazat dintotdeauna pe muncitorimea vieneză și din centrele urbane ale estului Austriei. Pe timpul Primei Republici Austriece, În perioada interbelică, mai tot restul țării - rural, alpin și profund
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
elitelor francofone ale unor țări care erau prea slabe ca să se administreze singure și care vor depinde complet de Franța timp de zeci de ani. În septembrie 1959, la doar un an de la venirea la putere, președintele francez a propus „autodeterminarea” Algeriei. Înfuriați de ceea ce ei luau drept dovada unei trădări iminente, ofițerii și coloniștii din Algeria au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
listă de drepturi nu ale statelor, ci ale indivizilor și popoarelor, detaliate de Principiul VII („Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, a conștiinței, libertatea cultelor și a opiniei”) și Principiul VIII („Egalitatea În drepturi și autodeterminarea popoarelor”). Cei mai mulți politicieni au semnat aceste clauze fără să le dea prea multă atenție - de ambele părți ale Cortinei de Fier se presupunea că erau artificii diplomatice pentru a Îmbuna opinia publică și, În orice caz, imposibil de aplicat: conform
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
interdicție. Revoluția s-a bucurat peste tot de o popularitate uriașă 9. Spínola a inclus În guvernul său provizoriu politicieni de centru și socialiști, iar În iulie a făcut publică intenția de a le acorda coloniilor africane dreptul deplin la autodeterminare. În mai puțin de un an, toate coloniile erau independente, iar Timorul de Est intrase sub controlul Indoneziei. Decolonizarea a fost destul de haotică - gherilele din Guineea și Mozambic au ignorat sugestia lui Spínola de a renunța mai Întâi la arme, iar În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al libertăților - era ferm Înscris În fiecare Constituție europeană, inclusiv În cele ale „democrațiilor populare”. Dar, ca mod de a gândi politica, „drepturile” erau, de ani buni, complet demodate În Europa. După primul război mondial, drepturile (În special dreptul la autodeterminare) au avut un rol crucial În negocierile internaționale pentru un acord postbelic: la Conferința de pace de la Versailles, cele mai multe părți interesate și-au invocat vehement drepturile În Încercarea de a convinge marile puteri. Dar era vorba despre drepturi colective - drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimb, dacă poporul ucrainean a ignorat sfatul lui Bush și a votat câteva luni mai târziu pentru desprinderea de Uniune, aceasta nu s-a Întâmplat dintr-un acces de entuziasm patriotic. Independența În Ucraina, Moldova sau chiar Georgia viza nu autodeterminarea, ci autoconservarea: o bază sănătoasă pentru formarea unui stat, cum s-a dovedit ulterior, dar un fundament nesigur pentru democrație. Momentul de glorie În viața Uniunii Sovietice a fost așadar decesul. Un fenomen asemănător a fost „divorțul de catifea” dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Banat; 5) restabilirea, cu o foarte mică modificare, a frontierei româno-bulgare existente după al doilea război balcanic 19. Experții americani, ca și cei britanici, au fost călăuziți, în considerațiile lor, de două principii fundamentale ale dreptului internațional: acela al autodeterminării naționale și cel etnic, ei pronunțîndu-se pentru includerea în statul român a zonelor locuite în majoritate de români 20. Deciziile finale asupra frontierelor românești urmau să fie lăsate pe seama Conferinței de Pace. SUA s-au prezentat, la Paris, cel mai
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
social-economică și politică a poporului într-o etapă istorică în care constituirea statului național independent și suveran era o legitate istorică 23. Conferința, constatînd sfîrșitul imperiilor multinaționale, era deci chemată să dea consacrare juridică, pe baza principiului naționalităților și al autodeterminării popoarelor, la noul statut teritorial și politic al României moderne; misiunea forumului păcii era redusă la fixarea detaliilor frontierelor care, practic, fuseseră trasate prin lupta și voința popoarelor. Lucrările conferinței de la Paris au prilejuit numeroase contacte între diplomații români și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
români și americani, probabil cele mai multe din întreaga perioadă interbelică. Deși semnăturile diplomaților americani nu apar pe toate tratatele care au consfințit realizarea României Mari, contribuția SUA la elaborarea acestora a fost determinantă. Considerentele wilsoniene erau prezente în recunoașterea dreptului de autodeterminare al mai multor popoare europene, pacea din 1919-1923 consacrînd realizarea principiului naționalităților la scară internațională 24. Opiniile pro și contra în legătură cu sistemul tratatelor de pace de la Paris s-au vehiculat încă din anii în care s-au elaborat acestea. Cei mai mulți
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
încă din anii în care s-au elaborat acestea. Cei mai mulți exegeți consideră că, dacă la 1815 Congresul de la Viena a constituit state fără a ține cont de vocile popoarelor, reconstrucția Europei de după 1915 a fost bazată pe dreptul popoarelor la autodeterminare, sensul evoluției fiind evident 25. Alți istorici apreciază că tratatele de pace rezultau dintr-un compromis nelegitim între două concepții opuse: "pacea fără victorie" a președintelui Wilson și "pacea de securitate" a Aliaților. În virtutea acestui compromis, pacea nu putea nici
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de Pace de la Paris nu a putut fi perfect. Dar el a statuat și a recunoscut o serie de principii care au stat și stau și azi la baza dreptului internațional contemporan, între care cel mai important este acela al autodeterminării popoarelor. Marile Puteri învingătoare, în tendința lor de a-și extinde sferele de influență economice și politice, au adoptat, cîteodată, o politică ce amintea de perioada anterioară. Din această poziție trebuie privită poziția lui I.I.C. Brătianu 27 și a altor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
grele decît cele existente în Convenția de armistițiu semnată la 13 septembrie 1944. Tratatul a confirmat pierderile teritoriale ale României din 1940, cu excepția nordului Transilvaniei, ceea ce a lovit în opera înfăptuită de națiunea română în 1918. Principiul naționalităților și al autodeterminării popoarelor, care triumfaseră la finele primului război mondial, nu au mai fost respectate. Clauzele economice, politice și militare erau oneroase. Diplomația Bucureștilor, apelînd la principiile dreptului și moralei internaționale, a făcut eforturi deosebite pentru a atenua, măcar parțial, textul tratatului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
state 192. Pe 8 noiembrie, secretarul de stat Edward Stettinius a supus atenției departamentului său un referat în care expunea cele șase obiective spre care credea el că trebuie să tindă politica externă americană. Statele Unite trebuiau să acționeze în vederea asigurării autodeterminării popoarelor, a șanselor egale în comerț, a accesului nelimitat la toate formele de comunicare în masă și mijloacele de informare publică, a dreptului organizațiilor americane filantropice și de educație de a-și desfășura activitatea în virtutea "Clauzei națiunii celei mai favorizate
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
economiei românești 248. Mai mult decît atît, Washingtonul dorea ca oamenii de afaceri americani să aibă acces nelimitat în România, pentru a efectua diverse operații comerciale și guvernamentale 249. A treia problemă era cea a Transilvaniei. Conform principiului wilsonian al autodeterminării, Departamentul de Stat voia să se refacă frontiera româno- ungară astfel încît teritoriile cu populație predominant maghiară să revină Ungariei. Armistițiul prevăzuse că această graniță rămîne să fie confirmată la conferința de pace250. O altă problemă importantă era pacea. Britanicii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
anumitor articole destinate exportului către țările comuniste. Aceasta permitea, însă, niște diferențieri comerciale între țările-satelit din estul Europei, prin "modificări ale restricțiilor atît unilaterale, cît și multilaterale impuse comerțului, în cazul anumitor țări-satelit, pentru a le încuraja să tindă către autodeterminare și independență"878. În raport se specifica în mod clar că menținerea unor contacte personale, culturale și comerciale între lumea liberă și statele-satelit aduce anumite avantaje 879. Însă ceea ce este și mai important, raportul indica o oarecare schimbare în modul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]