1,260 matches
-
pe care o destinasem muzeului, dar familia mea și-a revendicat dreptul, ca o amintire a faptului că mi-am făcut datoria de ostaș aflat sub drapel. Discuții elevate mai mult de o oră. I-am oferit un exemplar cu autograf (puțin cam târziu) și mi-a mulțumit pentru gest. În ziua următoare, pe la ora 10, transcriu un articol pentru Iași după care încerc cristalizarea unui articol cu titlul „Ghetu’ om, săracu”, având ca prototip pe un odios specimen de turnător
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dvs., provocarea s-a materializat ceva mai târziu și va fi încorporată acestui volum. Pentru 8 martie 2007 mi-am programat o ieșire în oraș pentru rezolvarea unor probleme curente, printre care și aceea de a expedia trei cărți cu autograf și câteva rânduri, deoarece persoanele îmi erau apropiate. Astfel, am expediat câte un exemplar la București d-nei Cristina Condor și Marianei Tănăsache (fină de botez), precum și la Timișoara, pentru Venera Ion - nepoată de la Buzău. Gata de plecare, sunt vizitat de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în prăpastia nebuniei. Dintr-o dată, un grup de Mariane mici în uniformă, care jucau fotbal pe un maidan, se opriră și începură să strige cu glasul subțire al Marianei: - Uite! Halterofilul din Vitan! Halterofilul din Vitan! - Nenea, îmi dați un autograf? Și vraja rea se rupse. Fața Marianei se topi ca o mască de cauciuc și Mișu văzu un băiat cu nasul plin de muci, care îi întinsese bicepsul pentru un autograf. Zeul halterofililor îi fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din Vitan! Halterofilul din Vitan! - Nenea, îmi dați un autograf? Și vraja rea se rupse. Fața Marianei se topi ca o mască de cauciuc și Mișu văzu un băiat cu nasul plin de muci, care îi întinsese bicepsul pentru un autograf. Zeul halterofililor îi fusese alături. Mișu zâmbi ușurat și-și mâzgăli numele pe brațul puștiului. Apoi îi întinse o hârtie de o sută de dolari. - Ce-ți cumperi de ei? - Haltere! țipară băieții în cor și o luară la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
visând că avionul se prăbușește vertiginos, el iese zburând, îl apucă de coadă, îl învârte bine și-l aruncă până pe aeroportul din New York. O stewardesă îl trezi, rugându-l să-și pună centura de siguranță și să-i dea un autograf. * Horațiu îl desena pe Jerry pe peretele celulei cu o bucățică de săpun. În felul acesta îl va înveseli și pe nea Ovidiu. Ce puteau ei să facă aici, în celulă? Era frig, urât și umed. Era de parcă venise potopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un scaun pentru domnul poet, ce părere aveți dumneavoastră? Vă invităm mâine la decernarea premiilor. Edi era amabil și le răspundea cu tandrețe, acceptând toate ofertele din seara aceea. Vestea s-a dus repede și au urmat multe sesiuni de autografe, invitații la congrese, turnee de promovare a operei, deși Edi nu scrisese decât o poezie. În scurt timp deveni poetul național și faima lui se extinse mai departe. Când l-am cunoscut pe Edi renunțase deja la bancă ca să se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
multe cadre. Apoi profesorul „descarcă” aparatul și oferă la fiecare căte o fotografie. Profesorul își oprește și el un exemplar. Profesorul: Cănd am să privesc fotografiile am să cănt o melodie foarte frumoasă, amintiri, amintiri... Ela: Eu vreau căte un autograf de la domnul Evelin și de la ajutoarele mele, Robo și Cosmos. Evelin: Noi nu semnăm niciodată nimic dar, nu pot s-o refuz pe Ela. Ce să-i scriu unei femei? Evelin ia fotografia și scrie, semnează și o înapoiază. Ela
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
care bucătăria este mai importantă decăt nemurirea. Un hoinar al Universului: Evelin”. Superb! O păstrez după icoană. Evelin: După icoană?! Ela: Pentru mine ești un zeu! și locul unui zeu este lăngă icoană! Animație generală. Ei, acum să văd ce autografe îmi dau Robo și Cosmos; le întinde căte o fotografie. Cei doi roboți, dotați cu un nivel foarte mare de inteligență artificială, sunt “uluiți”. Se retrag la biroul profesorului și după căteva minute revin. Cosmos: Spune tu, Robo, ești gazdă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
două - trei povestiri aproximative, după care lecturează, cu aceeași grabă, titlurile celorlalte. Vine, apoi, cu pașii aproape țupăiți, ca o vrăbiuță, deși, la trup, nu prea aduce a o asemenea păsăruică; vine, cum zic, la autor, care, rostind câte ceva, dădea autografe, și, i se adresează, de parcă ar intona un pui de cântec: te rog frumos, domnule Aristotel, dă-mi și mie o carte. Și, cu voce mai joasă, aproape de tot, de ureche: dar, să mă ierți, că nu am banii la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mie o carte. Și, cu voce mai joasă, aproape de tot, de ureche: dar, să mă ierți, că nu am banii la mine, Însă, nici o grijă. Nici o grijă, Îi ia, el, aproape, sintagma din gură; nici o grijă, repetă, În timp ce-i caligrafie autograful, fără să fie atent la ce se Întâmplă Împrejur. Dar, se Întâmpla, oare, ceva, Împrejur? Da, se Întâmpla. Ce? Iată. Una dintre vecine a luat seama la neînsemnatul fapt, că, frumoasa noastră doamnă Aura Cernat, i-a gâdilat, o fracțiune
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
om Înzestrat cu spirit fin. Uneori, generozitatea sa Întrecea orice măsură. De fiecare dată când câștiga la Loto-Prono, o parte din sumă o folosea pentru achiziționarea de cărți și de tablouri. Cumpăra, câteodată, de la poeții locului, manuscrise sau volume cu autograful autorului, pentru care plătea sume destul de consistente. Deși se comporta ca un adevărat Mecena, numele lui continua să inspire teamă amestecată cu repulsie. Chiar și Bikinski, cu care Satanovski se intersecta În pasaj sau se Întâlnea la Corso, manifesta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
va distribui În exil cartea lui Nilus ospătarilor, taximetriștilor și liftierilor. Să poftească Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef‑bucătar dintr‑un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să‑l vândă la o licitație), dovedea că prințul avusese la dispoziție ediția princeps În germană, cea din anul 1920
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
en bloc“, cum va spune mai târziu și În primul rând, pentru a Împiedica „decăderea morală a unui ofițer țarist, ca și a unui prieten“. Nu se putea Însă nega că nu fusese sincer interesat de Jurnalul de campanie cu autograful lui Lažecinikov, În clipa În care se aplecase deasupra valizei din piele, În jalnica Încăpere a hotelului „Royal“ (nu cel din centru, celălalt, a cărui emblemă rufoasă o purta parcă În derâdere). „Dar ce va rămâne după noi, domnilor?“ va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova, 1859; I.P. Skobaliev: Daruri pentru camarazi sau corespondența ofițerilor ruși, Sankt‑Petersburg, 1833; Marmont: Mémoires 1772‑1841, Paris, 1857 (primele trei volume cu autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt‑Petersburg, 1870; Contele F.V. Rastopcin: Însemnări, Moscova, 1889; D.S. Mereșkovski: Tolstoi și Dostoevski, Sankt‑Petersburg, 1903 (cu autograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
autograful „Marmont, maréchal, duc de Raguse“); Denis Davidov: Documente privind istoria războiului contemporan (fără loc și dată); Mistris Bradon: Aurora Floyd, roman, Sankt‑Petersburg, 1870; Contele F.V. Rastopcin: Însemnări, Moscova, 1889; D.S. Mereșkovski: Tolstoi și Dostoevski, Sankt‑Petersburg, 1903 (cu autograf și dedicație pentru V.M. Șciukina); A.S. Pușkin: Opere, Academia Imperială de Știință, sub Îngrijirea lui V.I. Saitov (trei volume), Sankt‑Petersburg, 1911; Knut Hamsun: Opere complete (primele patru volume), Sakt‑Petersburg, 1910; Documente privind istoria pogromurilor din Rusia, Petrograd, 1919
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Vasile Lascăr care, al dracului, poartă lavalieră și plete, ai putea jura că e cel puțin Novalis, deși are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt sau netuns deloc și atunci nu-mi cere nimeni autografe, câteodată fac oftică pe Turcu, așa că ieri, când s-a ținut fata aia după mine, m-am bucurat grozav, mă gândeam : «Uite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt sau netuns deloc și atunci nu-mi cere nimeni autografe, câteodată fac oftică pe Turcu, așa că ieri, când s-a ținut fata aia după mine, m-am bucurat grozav, mă gândeam : «Uite, domnule, dânsa a luat, pesemne, de câteva ori plasă cu Turcu și s-a învățat minte, acum știe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vorbind, era o consolare pentru ființa mea jupuită și priveam așa, în gol, mai mult din profil, când ea și-a luat inima în dinți și mi-a întins stiloul plus o bucățică de hârtie, cerându-mi, pe englezește, un autograf. Atunci mi-au intrat în funcție disponibilitățile, o bănuială mi-a încolțit în minte, am izbit cu pumnul în zidul de care mă rezemasem, am izbit atât de tare, încât mi-am rănit pumnul, și am întrebat-o : «Pe ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
parcă începeam să explic de ce l-am găurit în piept, ăla nu cădea, deși se clătina, ieșea fum prin el și i se prelingea sânge la colțul gurii, se vedea peretele prin pieptul lui, din care lipsea o bucată. Dădeam autografe direct pe mâinile întinse, pe spinări și pe obraji, râdeam, aveam șampanie în pahare cu picior, mă îmbrățișau două în rochii cu spatele gol. Nu, murea prea ușor nenorocitul, ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era cât pe ce să citesc numai c-o mână... râde criticul, lăsând-o pe cea de-a doua pe șoldul unei pubere. O trimisă de la un ziar simte momentul de inspirație și dă drumul la reportofon. Doctorița cere un autograf. Se bea vin din sticle de plastic de doi litri. Se spun bancuri, „i-a strigat din vârful muntelului, măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plăcerea de a vă fi ascultat, Mulțumesc foarte mult, dar eu sunt doar un muzician de orchestră, nu un concertist cu faimă, din aceia pe care admiratorii Îi așteaptă o oră numai ca să-i atingă sau să le ceară un autograf, Dacă asta e problema, pot să vă cer și eu unul, n-am adus albumul de autografe, dar am aici un plic care ar fi perfect pentru asta, Nu m-ați Înțeles, ceea ce am vrut să spun este că, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu un concertist cu faimă, din aceia pe care admiratorii Îi așteaptă o oră numai ca să-i atingă sau să le ceară un autograf, Dacă asta e problema, pot să vă cer și eu unul, n-am adus albumul de autografe, dar am aici un plic care ar fi perfect pentru asta, Nu m-ați Înțeles, ceea ce am vrut să spun este că, deși mă simt onorat de atenția dumneavoastră, nu simt că aș merita-o, Publicul nu pare să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a ras halba și s-a uitat cu jind către halbele pline ale mesenilor. Sandule, e căldură ca-n iad, pe cuvânt de onoare! Ai fost Într-o excursie pe-acolo și știi cum e? De ce n-ai luat un autograf de la Sarsailă? Îl scoteai pe ibei. Asta e tot cu băutură? Nu, cu oferte. Și-atunci de ce se bea? Cum adică ibei? Poate mai bei, Gicule, așa ar fi normal. Beau! Apropo de ce ziceai. N-am fost În iad, m-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
deschisè, pèrând sè se adreseze cuiva care stè ascuns acolo, apoi, câteva clipe mai tarziu, un tânèr de vreo optsprezece ani iese din gheretè și înainteazè spre mine, intimidat că în prezența unei mari vedete cèreia urmeazè sè-i cearè un autograf, Îi dau mâna, tresèrind la atingerea mâinii aproape feminine pe care tânèrul, Ilarie, așa-l cheamè, mi-o întinde, îmi ridic privirea spre chipul lui feciorelnic cu ochi temètori, De ce ai vrut sè mè cunoști Ilarie? Eu v-am umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat: Bine, dar n-am interpretat încă. Abia acum învăț replicile. Maestre, sunteți modest! Cât de convingător! O forță scenică! Gustav se ducea la prima cârciumă dintr-o lume paralelă, încercând să-și revină din sensul giratoriu al gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]