1,280 matches
-
domnul Moraru e inginer. Și Neculai Procopiu oftă cu invidie, meseria cumnatului fusese visul vieții lui. — Te pomenești, zise încet colegul Pavel, că toate lucrurile care au fost și or să fie sunt și acum, în prezent. Pe această frază auzită numai pe jumătate, „toate lucrurile care or să fie“, fotograful își luă rămas bun. Tocmai plecase, când, spre surpriza celor doi redactori, se auzi iarăși un ciocănit la ușă, ferm și politicos, nu ca al băiatului de la tipografie. Amândoi ridicară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici una n-a părut încă să se bucure în mod deosebit la întâlnirea cu el. Era sigur că mamaia i-ar fi atras atenția cu un semn din aripi. Pe drumul spre strada Fântânei, în capul lui Nicu se făcu auzită o voce care-i zicea: o să fie bine! o să fie bine! o să fie bine! Nu știa a cui e vocea, că parcă nu-i venea să creadă că ar fi a lui. Jacques era și el vesel, doctorul Rizea îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se ascundă cineva prin apropiere, nici pomeneală. Nu avea nici cine, nici unde. În jur totul era pustiu, nici măcar un bolovan, vreun ciot de lemn, o rădăcină de copac sau un buștean după care să se pitească. Și totuși vocea auzită părea reală, a unui om în vârstă, a unei persoane foarte binecunoscute. Numai că persoana respectivă murise cu mai mulți ani în urmă. Totul era nefiresc, absurd și confuz. Confuzia se accentuă când se convinse că vocea, ce venea din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se crăpa de ziuă, îi vezi prin apropierea casei după o pâine sau după o felie de mezel. Dacă-i întrebi, nu țin minte ce au mâncat la cină, însă nu pierd ocazia de a impresiona cu o poantă hazlie, auzită încă din tinerețe, repovestită de zeci de ori. Adevărat. Tu privești însă numai în curtea altora. Gândește-te și la noi! Și nouă ne vine rândul cât de curând. Mă întreb, de ce oare se spun atât de multe lucruri rele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi. Era clar: nimeni nu se mai gândea la munca proprie. Motivul tuturor acestora? Angajata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În sfârșit, mai dramatizam eu nuvela lui Alexandru Ivasiuc? Totuși în tot răul este și un bine. Nu aveam, cu certitudine, această onoare. Ce era de făcut acuma? Puteam eu să o iau pe Roji la bani mărunți în ceea ce privește discuția auzită întâmplător? Nu. Și la ce bun? După discuția respectivă, cu o oră înainte, nu mai credeam în nimic și în nimeni. Toți pașii săvârșiți de mine în acest orășel, fuseseră, în mod cert, bine gândiți de cineva. Aproape că nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-i observe prezența. — Nu mă așteptam să te revăd. Ochii, înroșiți de oboseală și parcă măriți de groază, se înălțară încet, făcu un efort ca să-l recunoască pe interlocutor. în cele din urmă, murmură cu voce răgușită, de-abia auzită: — Nici eu - îi arătă, încheieturile mâinilor pline de răni, numai carne vie. Uită-te! — E mai bine decât să fii mort... Din vina ta paisprezece oameni au fost uciși și țara e în pericol. Nici o clipă nu mi-am închipuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spun să vină și să sfințească locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fusese permis accesul logodnicelor și șotiilor marinărilor, candidatele înmânară membrilor juriului câte o floare, pe care o alesese fiecare drept emblemă, si se retraseră ca să aștepte rezultatul votării. Oamenii avură la dispoziție aproape o oră ca să cântărească cele văzute și auzite, iarla sfârșitul acestui interval de timp depuseră într-un frumos coș din frunze de pandanús trei dintre aceste flori. Hiro Tavaeárii numără voturile, ordona să fie chemate câștigătoarele, care cu greu își puteau ascunde bucuria, si le vorbi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cu greu reușește să treacă prin Strâmtoarea Drake, reintrând astfel În Oceanul Pacific. Imagini filmate din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de energie telurică. Supraponderalii din toată lumea o privesc ca pe o Grădină a Edenului și se face auzită propunerea creării acolo a unui stat pentru cei care au depășit chintalul, un paradis al Titburgerilor. Noii sioniști alimentari susțin proiectul. Când Încep diligențele pentru Înscrierea proaspătului stat pe harta lumii, Tit dispare din nou În miezul uraganelor din Pacific
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ți-a și scăpat, se termină repede ; colegul Manole n-are timp să analizeze întreaga complexă problematică a terenurilor macroporice, colegul Vornicu să-și expună toate considerațiile, iar colegul celor doi colegi coboară treptele zilei sucind pe toate părțile cuvintele auzite. Ca și cum ar fi obținut, dintr- odată, premisele unui diagnostic căutat. Nu-și suportă, nu-și suportă, ce maturitate o mai fi și asta care... așa repetă colegul celor doi colegi coborând, împreună cu colegii colegilor, treptele sfârșitului de săp tămână. Criză
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide! Ce-ai de gînd? N-am timp de pierdut cu tine! Dacă ai chef să... plătește-mi, dacă nu, cară-te dracului de-aici!“. Și, totuși, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Chiar așa e, nu ține de lumea asta“ - și s-a uitat la mine și, drept să-ți spun, a Încremenit. Da, și peste mulți ani, În timpul răscoalei lui Boxer, n-a venit acasă Într-o zi Înfierbîntat de veștile auzite? „A venit În sfîrșit ziua pe care-o așteptam de mult“ - a zis - „urciorul nu merge de multe ori la apă. S-a declarat război cu China, mă duc să mă-nrolez, pe cuvîntul meu!“ Da, se și vedea Înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor uriaș. Partea cenușie a norului se curbă Încet și luă forma a două emisfere cerebrale. Pata albă rămânea În mijloc ca o prăpastie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un bărbat care circulă între pagini străvezii, cu gest teatral și pururea mut, având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
la multe altele, am ajuns la concluzia că cel mai practic mod de exprimare este „jurnalul”, pentru că zilnic, sau aproape zilnic, se întâmplă ceva deosebit, ceva care te pune pe gânduri, sau îți aduci aminte de ceva important trăit sau auzit care se cere scos la lumină. Așa că, de azi începând, am deschis acest jurnal care, treptat, va ajunge și la dumneavoastră, dragi cititori ai confesiunilor mele. Doresc din tot sufletul ca ceea ce am de transmis să fie bine înțeles și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Cred că face un joc foarte inteligent. Deschizând ușa, încheie dramatic: Dacă nu mă înșel foarte tare, e la fel de sănătoasă la cap ca și mine. Ceva mai sănătoasă, poate, spuse Phoebe. Dar nu vorbi suficient de tare ca să te facă auzită. Capitolul 8 Băiatul din camera din dos Michael nu treabuia să se îngrijoreze că o scoală pe Tabitha din somn. Din camera ei venea lumină, ușa era descuiată și ședea în pat în capul oaselor tricotând și ascultând un radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnul R. a fost un semnal și un avertisment. Copilul caută în orice imagine o realitate tangibilă. Oricât ar fi de depărtată, el îi conferă consistența și demnitatea așezării în lumina adevărului. Povestea nu-i închipuire, ci viață reală. Întâmplarea auzită (ori citită) curge în sufletul său ca viață trăită. Există în copil o „forță creatoare” pe care nu toți adulții o iau în seamă, adesea nu știu să o protejeze și să o „conserve” pentru mai târziu. „- Cât de târziu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
există Jack Britton. Dar pe de alta, Îl avem pe doctor Henry van Dyke. Se poate găsi o cale de mijloc? Să ne gândim la cazul lui Young Stribling. Și cum rămâne cu fiicele noastre, care trebuie să-și facă auzită propria voce? Nancy Hawthorne e nevoită să se facă auzită În marea vieții. Cu curaj și sensibilitate, ea se luptă cu toate problemele unei fete de optsprezece ani. Era o broșură splendidă. Ești și tu o fată de optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
venit să dublăm paza. În acest timp, eu și cu Trestie sărim din spate și îi face să ne dea ascultare... Planul ar fi bun numai dacă voi ați merge desculți. Altfel nu știu cine se poate apropia fără a se face auzit. O facem și pe asta, domn’ locotenent - a sărit Trestie. Ceilalți din formație au ascultat cu atenție zgomotul pașilor patrulei. După părerea lor, aceasta nu era formată din mai mult de doi și că se deplasau în aceeași direcție cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ajunge azi în mină, dar să mai și lucreze” - gândea aruncându-și din când în când privirea spre el. A privit mai cu băgare de seamă la vecinul lui... O zvâcnire a inimii l-a zguduit și o șoaptă abia auzită i-a zburat de pe buze: „Trestie!!!” Bolnavul și-a șters lacrimile, a privit spre el și o licărire de lumină i-a străbătut 128 fața pământie... În timp ce se uita intens către Toaibă, buzele sfarogite de arșița bolii au reușit să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
conștiincios trebuie să-și cunoască oamenii din comună”, ceea ce, la urma urmelor e foarte firesc. - Aveți dreptate, Întări Lung, făcîndu-se a nu Înțelege unde bătea cu vorba primarul. Soția lui Lung se ivise tocmai atunci În poartă, atrasă de conversația auzită: - Să trăiți! ură ea, cu ipocrit respect, dar primarul, care se Îndepărtase cîțiva pași pe drumul lui, o salută neglijent, cu două degete ridicate spre șapcă, fără vreo Însoțire de cuvinte; era preocupat de „problemele ridicate de săparea unei fîntîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înserări, darul ce-l avea al confabulării, atît Încît să-mi anime uimirea, Îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca Înainte plăsmuirile (cuvînt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre Împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de Întîmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei Întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil Îi străluciseră În tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, cînd păream prea uimit, invoca drept martor autoritatea domnului Pavel, care fusese - afirma - de față la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a produs nu în „Păreri Tutovene” (p.216), ci în revista „Școlarii tutoveni”:” Aici debutează cu succes Ion Hobana (Aurel Ion Manta Roșie), elev în clasa a II a a ș colii primare nr.4 Bârlad, cu o spirituală poveste auzită de la bunic: „Sfântul Nichifor”. La „Poșta redacției” i se răspundea: „Ne-a plăcut mult poezioara ta hazlie „Porecla”. O vom publica în numărul viitor, fiindcă ne-ai adus-o prea târziu.” Povestea va apare în proximul număr, continuată apoi de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Farmecul povestirii Nu numai românul - dar mai ales el - are întotdeauna mare poftă de povestit. Să spună el ori să-i audă pe alții. E destul să se întâlnească doi - sau două - că întâmplările (trăite, auzite, născocite) își găsesc îndată hogaș și încep a curge precum pârâiașele pe vreme de ploaie. Atunci când se întâlnesc mai mulți, însă... Această nouă carte a lui Vasile Ilucă - „La crâșma din drum” - ilustrează cum nu se poate mai bine cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]