1,163 matches
-
sinucide când e bănuită de infidelitate. Alteori, povestea de dragoste se împletește cu lupta împotriva prigoanei instituite de dictaturile de tot felul (antonesciană, în Într-o noapte de toamnă, sau comunistă, în La capătul drumului). Străbătute de patriotism și de aversiune față de regimul stalinist sunt și prozele din Cetăți sfărâmate. Povestirea Dubla crimă de pe strada Speranței are în centru o vendetă îndreptată împotriva unui milițian care și-a ucis fosta soție, și o faptă eroică, aruncarea în aer a rezervelor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
aglomerări Întîmplătoare de state, menținute sub patronajul URSS, decît o bună vecinătate ori vreo Înfrățire ideologică, mai degrabă o acerbă competiție pentru resurse decît dorința de a detensiona relațiile Est - Vest. Rivalitățile teritoriale și simbolice lăsau puține șanse cooperării, Întreținînd aversiuni bine individualizate față de patronul comun al tuturor rapturilor postbelice, URSS, dar și față de beneficiarii acelor arbitrarii, totdeauna ceilalți. Buhler nu manifestă scrupulele unui istoric preocupat de actualitatea studiului său, așa cum o face, de pildă, Norman Davies, conștient că nici o carte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
răcește considerabil relațiile cu România, motiv pentru care dictatorul de la București așteaptă cu nerăbdare revenirea republicanilor la putere. În principiu, calculul său n-ar fi complet greșit: relațiile sale cu republicanii au fost bune (vezi cazurile Nixon și Ford), iar aversiunea față de URSS și realismul politic aplicat mai strict Îi fac pe cei dintîi mai susceptibili de a tolera Încălcarea drepturilor omului. Să ne amintim că un practician ilustru al realismului politic, Henry Kissinger (care, de altfel, a vizitat și el
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
centri. În opinia lui Panksepp (2000), procesele și relațiile dintre diferiții centri nervoși implicați în gestionarea stărilor emoționale și motivaționale ale oamenilor se pot modifica în funcție de experiențele individuale ale fiecăruia. Furia ca emoție negativă și agresivitatea ca un comportament de aversiune se pot adapta, modificându-și valoarea inițială și căpătând conotații pozitive. Așadar, explicarea comportamentului agresiv uman prin analogie cu cel animal este inoperantă și fără valoare științifică. Și chiar dacă fundamentele societății umane prezintă o serie de asemănări cu lumea animală
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
informați în prealabil n-a crescut l-a fel de repede cu al celor informați după ce au fost ofensați. În timpul unei provocări resimțite ca atac personal sau nu, strategia de a riposta a indivizilor este deci direct proporțională cu intensitatea aversiunii resimțite. * Agresivitatea ca stimulare ostilă Un număr considerabil de cercetări empirice susțin că probabilitatea comportamentului agresiv crește atât la animale, cât și la oameni atunci când aceștia sunt supuși unor stimulări "ostile" în condiții naturale sau de laborator. O stimulare este
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresiuni verbale. Această procedură mai este folosită pentru completarea fișei de observație în cazul altor tipuri de agresiuni (Berkowitz și Troccoli, 1990 citat de Berkowitz, 1993). În laborator, subiecții răspund la chestionare sau își descriu liber sentimentele pentru a exprima aversiunea față de provocator. Agresiunea verbală este măsurată în baza înregistrării comentariilor verbale făcute de subiecți cu privire la complice. Se urmărește de câte ori subiectul a atacat sau a folosit cuvinte nepoliticoase la adresa celălalt. Într-un studiu realizat de Wheeler și Caggiula (1966), soldații din
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de desființare a poetului, orchestrată oficial din 1948. Temperament ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar și pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
tânăr, pe care-l numește me-on-kra-tum (fiu străin sau abandonat). Cu toate acestea, jaguarul, care n-are copii, se hotărăște să-l Înfieze. În fiecare zi, jaguarul pleca la vânătoare, lăsându-și fiul adoptiv cu soția, care-i arăta o aversiune crescândă; nu-i dă să mănânce decât carne veche și uscată și frunze. Când băiatul plânge, ea Îl zgârie pe obraz și sărmanul trebuie să-și caute scăparea În pădure. (H. Banner, apud C. Lévi-Strauss, 1995, p. 94) Transferul de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decât cea urbană. Ontologizând asemenea diferențe, el ajunge să considere până și „preistoria” nu o vârstă a omenirii, ci o modalitate continuă de a trăi în afara timpului măsurat și trecător. Gustul primitivității „naive”, „aurorale”, plăsmuitoare de „basme” are ca revers aversiunea pe care i-o trezește civilizația „rece”, „calculată”, „mecanică”. B. întâlnește aici curentul filosofic profețitor, de la Nietzsche la Spengler și Klages, al declinului Occidentului pozitivist și al prăbușirii încrederii lui în puterile rațiunii. Orientarea aceasta a gândirii europene autorul o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
absurdului derivat din perceperea distorsionată a "tragediei limbajului"100, ilustrată printr-o ingenioasă mise en abyme a noncomunicării. Se știe, din mărturisirile adunate în celebrele Note și contranote, că Eugen Ionescu a început să scrie teatru pentru că îl detesta profund. Aversiune, dispreț, ireverență suficiente motive pentru ca piesa ce va marca debutul unei cariere dramatice de mare prestigiu să ilustreze o intenție parodică. S-ar zice că, după ce critica literară fusese victima unei desconsiderări echivalente demitizării în deconcertantul și vehementul Nu, venise
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al unei lumi care se complace în minciună. O rezolvare aparte cunoaște și tipul intelectualului. Gazetarii Rică Venturiano, Edgar Bostandachi, Caracudi, etc. pitorescul pedagog Mariu Chicoș Rostogan, casta "capuținiștilor", etc. sunt surpriși în ipostaze revelatoare ale prostiei suverane. Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezvoltarea periurbană, "orașul emergent"205 al anilor '90, și, pe de altă parte, aceia care rămâneau fideli definiției tradiționale a vieții orașului caracterizată prin densitate și activități specifice, sau aceia care pur și simplu nu încetau să rămână neîncrezători, în ciuda aversiunii lor față de urbanismul progresist, în binefacerile pavilioanelor.206 "Catastrofă estetică, locuința individuală este de cele mai multe ori și o catastrofă morală. Din punct de vedere psihologic ea duce la replierea pe sine, la egoism (familia fiind o formă de egoism în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ne-a descris-o Platon, a provocat și o modificare a conceptului de ironie. La Aristotel, ironistul este contrapus lăudărosului, deși desemnează ca și acesta un defect, în contrast cu iubitorul de adevăr (Eth. Nic.,IV, 13). Apariția ironistului este explicată prin aversiunea acestuia pentru folosirea expresiilor tari. Totuși nu se evidențiază încă aici că marea deosebire între ironist, pe de o parte, fățarnic și lăudăros, pe de alta, constă în aceea că lăudărosul își face un scop din aparența exterioară tocmai pentru că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ofițer la instrucția elementară) și o resemnare pragmatică, hotărârea de a-mi face viața cât mai comodă cu putință. Am dezvoltat aceste două reacții în doi eroi diferiți și le-am dat destine opuse. Presupun că romanul reflectă propria mea aversiune față de gesturi romanțioase riscate, dar și o admirație invidioasă oarecum pentru cei ca fac astfel de gesturi, totuși. La fel ca Fowler în The Quiet American, Jonathan "câștigă" în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de isterie colectivă ce pot galvaniza spectatorii din teatru aproape tot atât de tare ca cele ce pun stăpânire pe o mulțime adunată la jocurile de circ. Individul nu reușește decât cu greu să lupte împotriva acestei isterizări masive. Sfântul Augustin, în aversiunea lui față de teatru, merge până la a-l asimila circului, ceea ce Tertulian făcuse deja. Comparația este exagerată, deoarece nu ține seama de caracterul fictiv al acțiunii reprezentate în teatru. La circ, acțiunea nu este jucată, ci reală. În timp ce gladiatorul moare de-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-l audă; și ceea ce este mai rău, pentru a se preface că nu-l aude, să fie obligat să facă mii de grimase forțate și nefolositoare." Corneille, care a avut totdeauna, așa cum declară el însuși în Examen la Mincinosul, o "aversiune firească (...) pentru aparteuri", nu recurge la ele decât foarte rar. El preferă să le înlocuiască cu unele confidențe înainte și după o scenă de dragoste sau o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unității de loc de care el nu se sinchisește pe atunci. Singurul lucru care îi repugnă, în numele verosimilului, este soluția constând în transportarea spectatorului de la un oraș la altul. Simțul acesta comun, care reprezenta singura mea Regulă, îmi dăduse destulă aversiune față de această oribilă dereglare ce punea Parisul, Roma și Constantinopole pe aceeași scenă, pentru ca să-l limitez pe al meu la un singur oraș", scrie el în Examenul la Mélite. El mai adaugă că personajele piesei sale se presupune că "locuiesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate naște nici mila, nici teama, dar nici măcar nu ne poate impresiona prin acest sentiment natural de bucurie de care ne umple prosperitatea unui actor de mâna întâi, de care ne leagă simpatia. Nenorocirea unuia rău ne poate plăcea prin aversiunea pe care o resimțim pentru el, însă cum aceasta nu este decât o pedeapsă justă, ea nu ne face nicidecum milă și nu ne inspiră nicio teamă, cu atât mai mult cu cât noi nu suntem atât de răi ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajul care persecută. Configurația este atunci acceptabilă. Pentru a-și ilustra vorbele, Corneille citează ca exemplu Rodogune și Heraclius, piese în care a realizat-o perfect. "Nenorocirea lor aduce aici un sentiment de milă care nu este nicidecum înăbușit de aversiunea pe care o avem față de cei care îi tiranizează, pentru că se speră într-una că vreo întâmplare fericită îi va împiedica să moară; și deși crimele lui Focas și Cleopatra sunt prea mari pentru a-l face pe auditor să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
condamnă pe Molière în termeni duri. Numai Tartuffe (Le Tartuffe), în care personajul sceleratului este odios, găsește iertare în ochii lui. "Mai ales, dacă zugrăvește viciul, să nu glumească nicicum. Atunci râsul ar deveni sacrilegiu. Viciul trebuie să inspire totdeauna aversiune. Se vorbește despre Jucător, Avar, Nelegiuit, Impertinent, cu atât mai rău. Aș dori ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care este deasupra lui însuși. Și cum să simți ură
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multe ori sunt urmate de hemoragii mari, în urma cărora trebuie extirpat uterul, dar și alte incidente mai mici cu urmări nedorite. Pe lângă afectarea de natură organică s-a semnalat apariția așa-numitului sindrom post-avort (SPA). Simptomele sindromului post-avort (vinovăție, depresie, aversiune față de partener, tulburări de alimentație etc.) au fost prezente la mai puțin de jumătate din femeile intervievate, indiferent de tipul avortului. Analiza statistică a tuturor acestor simptome a evidențiat faptul că numărul persoanelor asupra cărora avortul nu a avut repercusiuni
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
asupra cărora avortul nu a avut repercusiuni psihice este de 3,5 ori mai mare decât numărul persoanelor afectate de acest sindrom (Figura 71). Dintre simptomele prezente, ponderea cea mai mare a fost deținută de vinovăție și depresie, urmate de aversiunea față de partener. Figura 71. Prezența sindromului post-avort Informarea femeilor de către medic înainte și după avort a fost relativ redusă. Femeile au fost cel mai mult informate despre metodele de contracepție și cel mai puțin despre oferirea copilului spre adopție (Figura
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
al acestora cu recurgerea la avort este mai redus. * În clusterul convențional numit 3 sunt cuprinși aproximativ 18% din respondenți. Aceștia consideră că în toate situațiile propuse avortul este o măsură niciodată justificată. Sindromul post-avort. Simptomele sindromului post-avort (vinovăție, depresie, aversiune față de partener, tulburări de alimentație etc.) au fost prezente la mai puțin de jumătate din femeile intervievate, indiferent de tipul avortului. Analiza statistică a tuturor acestor simptome a evidențiat faptul că numărul persoanelor asupra cărora avortul nu a avut repercusiuni
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
numărul persoanelor asupra cărora avortul nu a avut repercusiuni psihice este de 3,5 ori mai mare decât numărul persoanelor afectate de acest sindrom. Dintre simptomele prezente, ponderea cea mai mare a fost deținută de vinovăție și depresie, urmate de aversiunea față de partener. Informarea femeilor de către medic înainte și după avort a fost relativ redusă. Femeile au fost cel mai mult informate despre metodele de contracepție și cel mai puțin în legătură cu oferirea copilului spre adopție. 9. Violența și abuzul fizic Abordarea
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
viețile pierdute vor putea fi înlocuite; dar daunele morale, discreditarea suferită din pricina lui de valorile secolului al XIX-lea, discreditarea adusă intelectualității, toate acestea erau cu totul altceva. În mijlocul acestei tragedii, Iorga a întrevăzut și unele perspective. În ciuda profundei sale aversiuni față de război, el scria că România trebuie să fie gata să profite de ocazie ca să-și afirme "drepturile naționale"7. Și era îngrijorat de Franța și Serbia. "Franța nu trebuie să piară!", pentru că aceasta ar însemna o catastrofă morală pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]