1,928 matches
-
septembrie 2007. Fulminatul de mercur, Hg(NO), poate fi obținut prin dizolvarea mercurului în acid azotic, adăugând apoi alcool etilic. Reacțiile chimice includ nitrarea mercurului metalic cu un exces de acid azotic: Hg + 3 OHNO => HgNO + OHNO + NO iar apoi azotatul de mercur și excesul de acid va fi adăugat într-o soluție de etanol, formând astfel fulminatul de mercur: HgNO + HNO + CHO => Hg(ONC) Sulfura de mercur, HgS, este preparată prin precipitarea ionilor Hg2+ folosind o soluție de acid hidrocloric
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
și cea dintre sânge și creier (mai lent) și este excretată mai rapid; este metabolizat în mercur inorganic, iar modelul său de toxicitate este intermediarul între alchil și mercurul inorganic. Alte surse de mercur organic includ acetatul de fenilmercuric și azotatul de fenilmercuric; acestea au fost utilizate în vopselele pe baza de latex pentru proprietățile lor anti-mucegai, însă au fost înlăturate în 1990 datorită cazurilor de toxicitate întâlnite. În cadrul Convenției de la Minamata privind mercurul, organizată de către Programul Ecologic al Națiunilor Unite
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
pot copia prin redaghereotiparea originalului. Începând cu sfârșitul Renașterii, artiști și inventatori au căutat o metodă mecanică de imortalizare a scenelor vizuale. La început, folosind camera obscură, artiștii desenau manual ceea ce vedeau. Descoperirile metodelor și substanțelor fotosensibile—cum ar fi azotatul de argint de Albertus Magnus în secolul al XIII-lea, și heliografia pe bază de bitum a lui Nicéphore Niépce în 1822 —au contribuit la dezvoltarea daghereotipiei. În 1829 artistul și farmacistul francez Louis J.M. Daguerre, creatorul unui design de
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
nitrobenzen. Este considerat a fi un lichid non-inflamabil, însă incompatibilitatea sa față de numeroși factori, inclusiv apa, prezintă motive de îngrijorare privind riscurile de incendiu și explozii. Se descompune violent în contact cu apa, acizii sau alcoolii, precum și cu fosforul și azotatul de argint. Încălzit, se va descompune și vor rezulta emisii gazoase toxice de oxid de clor și oxid de sulf; totodată, este incompatibil cu materiale combustibile comune (precum lemnul, hârtia și uleiuri). Structura acidului clorosulfonic a fost demonstrată de către Dharmatti
Acid clorosulfonic () [Corola-website/Science/313649_a_314978]
-
de 1200 °C cu pierdere de oxigen. Se poate obține prin sinteză, prin încălzirea cuprului în aer: deși în acest caz se formează și oxid de cupru (I). Oxidul de cupru (II) de puritate ridicată se poate obține prin încălzirea azotatului de cupru, hidroxidului de cupru sau carbonatului de cupru: Oxidul de cupru (II) este un oxid amfoter, și se dizolvă în acizi minerali, printre care se numără acidul clorhidric, acidul sulfuric sau acidul azotic pentru a forma sărurile de cupru
Oxid de cupru (II) () [Corola-website/Science/331979_a_333308]
-
elemente chimice: borul, cadmiul și lantanidele (disprosiu, gadoliniu). Eliminarea acestor impurități din combustibilul nuclear se realizează printr-un proces de purificare (rafinare) a uraniului. Pentru realizarea purificării concentratul tehnic de uraniu (yellow cake) este dizolvat în acid azotic. Soluția de azotat de uranil UO2(NO3)2.6H2O este alimentată în contracurent într-un process de extracție cu solvenți (tributil fosfat dizolvat în kerosen sau dodecan). Uraniul este colectat în faza organică din care este recuperat prin spălare cu soluție de acid
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
formula moleculară NO și cu o masă moleculară de 62.0049 g / mol. Este baza conjugată a acidului azotic, fiind alcătuit dintr-un atom de azot central înconjurat de trei atomi de oxigen identici într-un aranjament plan trigonal. Ionul azotat are o sarcină formală negativă, în care fiecare oxigen are o sarcină separată de -2 / 3 iar atomul de azot o sarcină de +1, nitratul fiind frecvent folosit ca un exemplu de rezonanță (chimie). Precum ionul izoelectric de carbonat, ionul
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]
-
o sarcină formală negativă, în care fiecare oxigen are o sarcină separată de -2 / 3 iar atomul de azot o sarcină de +1, nitratul fiind frecvent folosit ca un exemplu de rezonanță (chimie). Precum ionul izoelectric de carbonat, ionul de azotat poate fi reprezentat prin structurile de rezonanță: Aproape toți nitrații anorganici sunt solubili în apă la temperatură și presiune standard. În chimia organică, un nitrat este o grupă funcțională cu formula generală RO-NO, unde R este restul organic. Aceștia sunt
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]
-
formează hidrați cristalini, spre deosebire de clorurile altor metale alcaline. Ca toate soluțiile de cloruri ionice, clorura de litiu în soluție poate fi o sursă de ioni de clorură; de exemplu, poate forma un precipitatul numit clorură de argint în urma tratării cu azotat de argint, după reacția: Clorura de litiu este folosită, în primul rând, pentru producția litiului prin electroliza topiturii unui amestec din această substanță combinată cu clorura de potasiu la o temperatură de 600 C. Compusul își mai găsește aplicații și
Clorură de litiu () [Corola-website/Science/325987_a_327316]
-
cu formula nominală BkH (0 < x < 1). Din punct de vedere cristalin, trihidrura de berkeliu are cristale hexagonale, iar bihidrura are cristale cubice. Alte câteva săruri de berkeliu sunt cunoscute, printre care se numără și oxisulfura de berkeliu (BkOS) și azotatul hidratat (), clorura (), sulfatul () și oxalatul de berkeliu (). Descompunerea termică la 600 °C a într-o atmosferă de argon (ce ajută la evitarea oxidării la ) produce cristalele ortorombice cu fețe centrate ale oxisulfatului de berkeliu cu valență trei (). Acest compus este
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
pm. Cristalele de berkeliu au o structură dublă alcătuită Cei mai dificili pași din procesul de sinteză al berkeliului au fost separarea de produsul final și producția în cantități suficiente a americiului pentru materialul-obiectiv. În prima fază,o soluție de azotat de americiu (Am) era acoperită cu o folie de platină, iar soluția era supusă evaporării. Reziduul obținut era supus unei recoaceri, în urma căruia rezulta dioxid de americiu (AmO). Acest produs era iradiat cu particule alfa 35 MeV timp de 6
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
apă și sulfatul metalului a cărui bromură a fost descompusă: Fiind instabil, acidul sulfuros ce a fost obținut se descompune în dioxid de sulf și apă. Sărurile acidului bromhidric (mai exact bromurile alcaline) reacționează cu anumiți reactivi, de exemplu cu azotatul de argint. În urma reacției cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
a fost descompusă: Fiind instabil, acidul sulfuros ce a fost obținut se descompune în dioxid de sulf și apă. Sărurile acidului bromhidric (mai exact bromurile alcaline) reacționează cu anumiți reactivi, de exemplu cu azotatul de argint. În urma reacției cu acest azotat se va obține un precipitat de culoare galbenă, cu aspect brânzos, numit bromură de argint. Acest precipitat este insolubil în apă și chiar și în acid azotic, deși este solubil în hidroxid de amoniu și cianură de potasiu: Un alt
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile alcaline formează un precipitat galben de bromură mercuroasă greu solubilă în apă: În cele din urmă, dacă se adaugă o soluție de bromură alcalină acidulată cu acid sulfuric unei soluții de permanganatul de potasiu în porțiuni mici se
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
evidență cu ajutorul puterii lui oxidante în soluții acide. În urma reacției cu bromaților cu iodura de potasiu, după care se adaugă acid clorhidric concentrat, se poate observa colorarea soluției rămase de la galben până la brun, datorate oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
oxidării acidului iodhidric la iod elementar: Azotatul de argint formează, numai în soluții foarte concentrate de bromat alcalin, bromatul de argint slab gălbui, relativ solubil în apă (1 parte la 170 de părți de apă), solubil în acid azotic și azotatul metalului al cărui bromat a fost folosit: Bromatul de argint reacționează cu amoniacul, în urma reacției obținându-se diamino-argint și trioxid de brom:
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
70-80% din capacitatea de reținere a apei-d)concentrația CO2:min-o,o11%;crește con CO2 peste val medie 0,03% duce lasporirea fotosintezei;peste2-5% CO2 devine toxic-e)sărurile minerale:ionii minerali participa direct sau indirect la sinteză substorg;fără ioni azotați nu se pot sintetiză proteine, fără fosfați nu e pot produe acizinucleici;plantele extrag din sol cantități mari de N,P,K,S,Ca,Mg,Na,Fe,Cu,Zn,Mn,B;când unul dintre el necesare este insuficientapar boli fiziologice
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
atenția asupra pricipului extras din opiu, pe care îl denumește "morphium" dupa Morfeu, zeul nopții și al somnului, care subliniază efectul de bază al morfinei. Odată cu această descoperire, putem spune că începe cu adevărat studiul alcaloizilor, iar de acești compuși azotați își leagă numele numeroși oameni de știință: chimiștii și farmaciștii Pelletier și Caventou, Woskressenski, Dumas, Robiquet, Laurent, Gerhardt, Lassaigne, Roussin, Tanret. În 1818 Caventou și Pelletier descoperă stricnina, pe care o izolează din nuca vomică (Nux vomica). În 1820 Runge
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
alcalină, în acest caz un hidroxidul de sodiu, pentru obținerea de wolframat de sodiu. Un exemplu al acestui procedeu se poate ilustra pe mineralul numit wolframit: Wolframatul mai poate fi obținut direct și din reacția wolframului elementar în prezență de azotat de sodiu în mediu alcalin: O metodă alternativă de producere a sării este prin tratarea carburii de wolfram cu un amestec de azotat de sodiu și hidroxid de sodiu, însă aceasta este o reacție extrem de exotermă:
Wolframat de sodiu () [Corola-website/Science/336814_a_338143]
-
mineralul numit wolframit: Wolframatul mai poate fi obținut direct și din reacția wolframului elementar în prezență de azotat de sodiu în mediu alcalin: O metodă alternativă de producere a sării este prin tratarea carburii de wolfram cu un amestec de azotat de sodiu și hidroxid de sodiu, însă aceasta este o reacție extrem de exotermă:
Wolframat de sodiu () [Corola-website/Science/336814_a_338143]
-
sau alterarea secreției tubulare). Rareori au loc pierderi de sare. Hemoleucograma evidențiază o importantă anemie normocromă (mai rar hipocromă), normocitară, hiporegenerativă. Anemia este mai importantă decât cea corespunzătoare gradului de insuficiență renală. În sânge se evidențiază creșterea produșilor de catabolism azotat: ureea sanguină, creatinina serică. Acidul uric sanguin este scăzut, ca urmare a unui clearance crescut renal. Examenul cromozomilor limfocitari cu modificări cromozomiale distribuite însă întâmplător, nu poate susține ipoteza caracterului ereditar al bolii. În cazurile dificile, biopsia renală permite punerea
Nefropatie endemică balcanică () [Corola-website/Science/332503_a_333832]
-
Cassiopeia A a fost determinată după ecoul luminos în raport cu nebuloasele, iar vârsta rămășiței de supernovă RX J0852.0-4622 s-a estimat din măsurători de temperatură și din emisiile de radiații gamma din descompunerea titanului 44. În 2009, s-au descoperit azotați în depozitele de gheață din Antarctica, ceea ce ar putea corespunde unor supernove din trecut. Întrucât supernovele sunt evenimente relativ rare la scara unei galaxii, și au loc o dată la fiecare aproximativ 50 de ani în Calea Lactee, obținerea unui eșantion de
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
cele mai răspândite din Univers. În natură se găseste sub forma depozitelor masive de sare gemă (clorură de sodiu, NaCl), în mineralul halit, în combinație cu clorura de potasiu), în silvină, împreună cu aluminiul în criolit (NaAlF), sau sub formă de azotat în salpetrul de Chile (NaNO, azotat de sodiu), reprezentând 2,6% din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
natură se găseste sub forma depozitelor masive de sare gemă (clorură de sodiu, NaCl), în mineralul halit, în combinație cu clorura de potasiu), în silvină, împreună cu aluminiul în criolit (NaAlF), sau sub formă de azotat în salpetrul de Chile (NaNO, azotat de sodiu), reprezentând 2,6% din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
ridicat iarna și în timpul scurgerii minime de toamnă (peste 700 mg/l) și mai scăzut primăvara (300-500 mg/l). Toate râurile teleormănene au ape bicarbonatice calcice în sectoarele superioare și bicarbonatice sodice în sectoarele inferioare. Dintre substanțele biogene, azotiții și azotații apar ca urmare a descompunerii resturilor organice și se găsesc între 0-0,3 mg/l. Duritatea apei este cuprinsă între 8ș-16°C și se datorează rocilor cuaternare pe care se dezvoltă și de care este legată, în parte, mineralizarea. PH
Valea Glavaciocului () [Corola-website/Science/302530_a_303859]