1,419 matches
-
se permite acum să vorbească și în public? Ce poate să însemne titlul acestei conferințe ridicole? Foarte indignat, Ignatius citi din nou afișul. Sunt sigur că va vorbi cu curaj și în mod pervers, aș dori să ascult cum se bâlbâie fufa asta în fața publicului. De data aceasta s-a întrecut pe sine însăși în încălcarea bunului simț și a decenței. Urmărind săgeata făcută de mână în partea de jos a afișului, în dreptul căreia scria „pe partea cealaltă”, Ignatius întoarse afișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șampania cu tine. — Oye, loco, ești un... Insulta femeii fu acoperită de orchestră, care imită un sunet cam leșinat de fanfară. Lana Lee apăru pe scenă în ceva ce părea să fie o salopetă de lame auriu. — Doamne Sfinte, se bâlbâi Ignatius. Tâmpitul de negru îl păcălise! Ar fi dorit să iasă ca din pușcă din local, dar își dădu seama că era mai înțelept să aștepte până când femeia termina ce avea de spus și ieșea din scenă. Cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu Gerald Cleaver. Un băiat de unsprezece ani, bătut În asemenea hal de tatăl său Încât ajunsese să petreacă trei săptămâni la Spitalul de Copii din Aberdeen. Și acolo sare din lac În puț, când Gerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încântat. Fără să poarte nimănui pică, aproape că hotărâse că Princeton consta În parte din filistini mumificați și În parte din plicticoși mortali și că a da peste o persoană În stare să rostească numele lui Keats fără să se bâlbâie, dar care, evident, se spăla și pe mâini, era un eveniment. — Ai citit Oscar Wilde? a Întrebat el. — Nu. Cine a scris-o? — E numele unui autor. Nu știi? A, sigur. O coardă a vibrat discret În memoria lui Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cusută și bandajată. Sună acasă și vorbi cu Stefan, încercând să se justifice pentru ce făcuse, spunându-i că Celeste îl rănise și mai rău și că voia să-i separe pe cei doi pentru totdeauna. Băiatul păruse șocat, năuc, bâlbâise detalii despre fața însângerată a Celestei, dar încheiase conversația spunându-i „tată” și „te iubesc”. Iar acea mică injecție de speranță îl făcu să raționeze ca un polițist. Îl sună pe Ellis Loew, îi spuse ce se întâmplase, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
el și îl așeză pe masă. Puneți cele câteva întrebări și plecați. Dudley coborî o palmă foarte încet: Ia-o ușor. Mal spuse: Vom avea astăzi încă o discuție și cred că ne-ați putea ajuta în privința asta. Eisler se bâlbâi: — C-ce... cu ci-cine? Dudley, în șoaptă: — Cu Leonard Hyman Rolff. Interlocutorul lor emise un singur cuvânt: — Nu. Dudley se uită la Mal. Mal își puse mâna stângă peste pumnul drept: fără lovituri. Dudley spuse: — Da! Și nu vom tolera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu poate trăi de două ori. O viață pur și simplu călduță, nici fierbinte, nici rece... o astfel de viață vă doriți dumneavoastră, senior Matsuki? Pentru prima oară, Matsuki șovăi la privirea mea pătrunzătoare și la vocea mea ridicată. Se bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câțiva negustori. Padre, zise omul cu dinți galbeni pe chipul căruia mijea un zâmbet subțire, lingușitor. Padre, cu toții vrem să se ne facem creștini. Pentru ce? glasul meu era de gheață. Pentru că ne-am dat seama de binefacerile învățăturii creștine. Bâlbâindu-se, îmi spuse anevoie ce părere aveau ei. Se întâmpla întocmai după cum îmi închipuisem. Știu că mulți creștini pioși vor condamna tactica mea. Însă pentru a face din japonezi un popor al Domnului, mijloacele obișnuite nu sunt deloc rodnice. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka era plin de mânie. Nu mai e nevoie să ne ascunzi nimic. Noi știm deja. Luat prin surprindere, Velasco se înroși la față și începu să explice bâlbâindu-se: Senior Tanaka, nu din răutate v-am ascuns acest lucru. — Ajunge! clătină Tanaka din cap nemulțumit. Grija dumitale pentru noi nu ne e de nici un folos ba, dimpotrivă, mai mult ne încurcă. Nu suntem nici femei, nici copii. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
va trebui să mă spovedesc Încă o dată. Nici eu nu sunt mai breaz, tulburându-i pe cei din mănăstire prin neștiința mea și prin faptul că Încă nu am Învățat rânduiala așa cum trebuie, mai greșind intrările sau continuând să mă bâlbâi. Nu m-am familiarizat nici cu limbajul din Ceaslov și tocmai de aceea va trebui să fiu mult mai sârguincios și, treptat, să-mi iau gândul de la cele lumești, dedicându-mă cu toată ființa celor trebuitoare sufletului. În această privință
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
veni la ghișeul de plată, prezintă o chitanță de 5 poli. Ofițerul plăților, un colonel gros și bărbos, luă chitanța, o ceti și o respinse cu dispreț. Iată cum povestește amicul meu aceasta: „Când am văzut asta, am început să bâlbâi sfios, spunând: Am avut alergături lungi... cheltuieli... timbre... amânare!» Dar muscalul mă întrerupse brusc: «Nu 5 poli... 25 poli!...» Nu-mi credeam urechile! M-am tras deoparte, am făcut repede altă chitanță de 25 poli și i-am prezentat-o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
din partea consiliului profesoral întrunit pentru a judeca fapta reprobabilă a sfărîmării bustului său făcut din ipsos. Încăpățînarea elevei, Evei, de a nu se ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament ideologic, ci reprezintă un refuz firesc, aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în încercarea copiilor de a scrie
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
ducea și așa au ramas Împreună”. Perioada anilor 1930 este foarte Încețoșată În privința tânărului Ceaușescu, acesta suferind numeroase arestări și câteva detenții, dar, În pauze, ca orice tânăr nu prea arătos, scund, cam de 1,68 m și care se bâlbâia Îngrozitor, neavând succes În rândul sexului frumos, a frecventat bordelurile Capitalei, se pare Înainte să o fi cunoscut pe Lenuța Petrescu. Un bătrân lustragiu din Gara de Nord Își amintea În vara anului 2006 că, prin anii 1930-1935, În grădina restaurant din
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să îngăduim așa ceva, îl întrerupse o femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gândiri înecate în alcool și sexualitate, paralizate de spaima devenirii, spaimă care nu se traduce și nu duce la o hotărâre de a lupta cu împrejurările vitrege, indiferent de soarta luptei, și să capete astfel măreția cuvenită omului, ci se bâlbâie și se grozăvește exprirnînd rudimente de noțiuni, amenințări controlate de comisarul de poliție sau de negustorul sau crâșmarul din colț, unde-și are arvunite leafa lui nefericită și conștiința. Făcătorii de cuvinte își închipuie că au de partea lor pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o ofensivă de mari proporții. În spatele lui, cineva scoase o exclamație de stupefacție. Nici un cuvânt n-ar fi putut fi mai explicit, mai încărcat de sens, decât acest semnal care cerea atenție totală. Marin se răsuci pe călcâie și, uluit, bâlbâi: ― Excelență. Marele Judecător se ridicase în capul oaselor. Efectul gazului hipnotic pe care i-l injectase urma să se anuleze după multe ore. Se îndreptă, privi perplex în jurul lui și vorbi astfel: ― Eu a fi învins. A fi datoria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Își aminti că trebuia să telefoneze urgent cuiva, Într-o problemă ce nu suferea amânare, dar nu-i venea În cap sub nici o formă cui și În ce problemă. Formă deci numărul lui Țvika Kropotkin, Îl trezi din somn, se bâlbâi și se scuză Îndelung, Însă Îl ținu totuși mai bine de douăzeci de minute pe fir perorând despre tacticile stângii, despre modificările ce se Întrevedeau În poziția Statelor Unite și bomba cu explozie Întârziată a fundamentalismului islamic ce ticăia peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu era În stare să-și amintească numele filmului. Dar de la celălalt capăt al firului se auzi vocea searbădă a lui Ted Tobias care Îl Întrebă sec, cu un accent american pronunțat: — Ce s-a mai Întâmplat, Fima? Fima se bâlbâi: Nimic, doar că mă plouă. Se zăpăcise și nu Înțelegea ce făcea Ted la Nina Gefen. Într-un târziu Își dădu seama că, În zăpăceala sa, sunase din greșeală la Yael, nu la Nina. Dar de ce trebuise să mintă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și un om rău ca Gad Eitan vindeca bolnave și deschidea pântecele femeilor sterile? Când sună telefonul și Fima intenționă să răspundă ca de obicei „Clinica, șalom 1“, Îi scăpară din gură cuvintele „Clinica, vis“2. Se scuză imediat, se bâlbâi, Încercă să se justifice, să spună că a vrut să glumească, să se corecteze, apoi să explice de ce se corectase, și Îi făcu o programare urgentă pentru săptămâna viitoare Rachelei Pinto, deși ea nu ceruse decât un control de rutină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îngrijită, mormăi furios: — Ce se Întâmplă aici? Întâi oprim un taxi și apoi ne amintim să gândim? Ce, nu mai știți ce vreți? Fima Își dădu seama că șoferul Își Închipuia că era Împreună cu perechea zgomotoasă, se scuză și se bâlbâi: — Ce e, ce s-a Întâmplat? Ne-a luat jumătate de minut să ne hotărâm. Am avut o divergență de opinii. N-ai de ce să te Înfurii. Luă În considerare ideea de-a Începe o discuție politică. Numai că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pipei în vatra de foc. Apoi bărbatul s-a ridicat și el: O spun la modul cel mai serios: fratele meu e un om cumsecade. Ahmad a plecat și-abia atunci Irene i-a eliberat mâna lui Drew. Ghidul a bâlbâit repede o scuză ca să scape de-acolo; pe care Irene abia dac-a auzit-o. Se uita la fulgii albi de pe dosul palmelor și la oja care se redusese la câteva pete în dreptul cuticulelor. Mary și-a tras scaunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Curajul în luptă și sacrificiul suprem / Au fost trăsături sublime ale acestui popor, / De ce astăzi frica și capul plecat, / Nimic nu explică misterul schimbat. // Cumva în fruntea țării au ajuns / Doar lașii și proștii, nătângii și hoții? Priviți cum se bâlbâie, lipsiți de idei, / Gângavi la tribune, se ceartă-ntre ei, // Dar tot căutând prin cărțile vechi, / Prin înțelepte proverbe străbune, / Răspunsul e simplu pentru oricare om: / țării îi lipsește un brav domnitor! // Așa că, Români, la luptă porniți, / Afară cu tot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
te omoară. Știi bine. Amândoi am luptat În război. Tu ai fost partizan. Ai avut o armă. Așa că nu știi? Hohotele de râs, logica sa, râzând și raționând În fața absurdităților lui Sammler, Îl făcură să repete până Începu să se bâlbâie. Dacă te bagi - te bagi. Nu? Dacă nu - nu. Da? Nu? Răspundeți. Raționamentul lui fu cel care Îl descurajă complet pe Sammler. „Unde e Feffer?“, Întrebă și se Întoarse. Feffer, odihnindu-se cu fruntea de autobuz, Își recăpăta răsuflarea. Juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la pământ, se rostogoli din șa și căzu peste el, punându-i genunchiul pe piept. Totul se petrecuse atât de rapid Încât nimeni nu apucă să facă vreun gest. - Spune... șopti căpitanul, spune tot ce știi... cine ești? - Va... va... bâlbâi omul, fără suflu. - Îl omori, căpitane! interveni voievodul. Oană ridică puțin genunchiul. - Vasile... al..lu... - Scatoalcă, Își aminti căpitanul. Olteanul. Mai spune o dată. - Iartă... iartă-mă... nu trebuia... fusăi acolo... . - Unde fusăși, oltene? Ce... văzuși? - Văzui o fantomă, căpitane... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii ale mele s-au transformat într-un fond de credit interior: tați violenți, fie treji, fie la beție, mame care zbierau pe tonul cel mai înalt cu putință, copii amuțiți sau bâlbâindu-se, tuse sufocată sau permanentă, suspine și înjurături, lacrimi de mărimi diferite, ura față de oameni și dragostea față de câini sau canari, povestea fără sfârșit despre fiul pierdut, povești din familii de proletari sau mic-burghezi, unele rostite în dialect și condimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]