1,399 matches
-
Nu... Eu... Nasoala Îl privește dezaprobator, dar cealaltă, futabila, Annalise o cheamă, spune: — Am eu bani... — Nici să n-aud! insist eu, scoțând grămada aia de biștari ai lui Bladesey și plătind ostentativ. — Îmi pare atât de rău... Eu... se bâlbâie Bladesey. În timp ce pizdele Își iau hainele, eu Îi șoptesc lui Bladesey, care-i cam tulburat: — Ți-am zis io despre curvele alea de la Ritz. Infractorii pot avea și vagin, nu numai penis, Bladesey. Acu probabil că sunt În vreo cloacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Era, ăă... știi tu... o doamnă a nopții? Mă uit, extrem de iritat, la mizeria asta hidoasă care s-a insinuat cumva În viața mea. Nu. Nu era. Crezi că nu pot cunoaște decât prostituate? Asta crezi tu? — Nu... deloc... se bâlbâie el scuzându-se. Îmi Îndrept spatele pe scaun. Mai bine-l pun la punct pe puțoiu ăsta o dată pentru totdeauna. — Ei bine să-ți zic ceva frățâne: eu am avut mai multe pizde decât tu cine gătite. Și e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
e mare maestru? — Mda... — Ei bine, ofițer...? — Cameron, domnule. — Ei bine, polițist Cameron, vă sugerez ție și colegului tău să vă scoateți deștele din cur. Cunoașteți politica de toleranță zero față de infracțiunile și contravențiile din spațiile publice? — Da... noi... se bâlbâie el. Un bulangiu Începător. Presupun că voi sunteți ofițerii care patrulează zona asta, nu? — Da domnule. — Mă bucur. E un vagabond de rahat În piață, arăt eu În direcția lui Loughton. Insultă pasagerii, inclusiv pe mine. Săltați-l pe puțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Eduard a fost dat pe mîna unor preceptori, dar progresele sale la învățătură erau lente și foarte modeste; se pare că avea tulburări de concentrare a atenției (Attention Deficit Disorder). În plus, pînă la vîrsta de patru ani a fost bîlbîit și dislexic. Totuși, a dovedit de mic copil un talent pentru studiul limbilor străine, astfel că, încă din adolescență, vorbea impecabil germana†††††††††††† și franceza și era fluent în italiană și spaniolă, fiind astfel primul poliglot din familie. După o ședere
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
duce în locul cel mai bun pentru a fotografia fântâna cu toate că n-am aparat de fotografiat, îmi explică ce greu a găsit unghiul potrivit, un bătrânel simpatic, dammi una sigaretta! îmi cere el fixându-mă drept în ochi, nu fumez! mă bâlbâi eu, allora cinquemilla lire! Și cred că lumina aceea jucăușă din ochii lui când mi-a cerut banii merită cinci mii de lire! 5 aprilie, cu Andrea la biserica San Bartolomeu în insula Tiberina, i se potrivesc atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
m-am bărbierit de-o săptămână, une semaine?! la telefon Francoise îmi răspunde, mademoiselle Anne n’est pas venue! 30 martie, Marius trece pe la mine, e prima oară când mă vizitează, admiră autoportretul, dacă n-aș fi așa urât, se bâlbâie el, te-aș ruga să mă desenezi și pe mine, Nu ești urât, Marius! Ba da! Sunt un șoarece de bibliotecă, o spune cu amărăciune, dar și cu mândrie, oricum am trecut pe aici ca să-ți spun că madame Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Siberia revistelor pentru femei. Era un coșmar absolut. —Trebuie să plec, spuse ea către o duzină de femei care lucraseră ca subalternele ei timp de doi ani de zile. Trebuie să termin de împachetat. — Sigur, sigur, aprobară ele la unison, bâlbâind amețite urări de bine. Păi, mult noroc, să te distrezi, să te bucuri de Irlanda, să ai grijă, nu munci prea mult... Exact când Lisa a ajuns la ușă, Ally scrâșni: — Ne va fi dor de tine. Lisa dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
conținea un cartuș de Marlboro, cu o fundă roșie lipită de celofanul în care era învelit. — Pentru că îți tot șterpeleam din țigări, spuse Jack, uitându-se în ochii ei. Îmi pare rău, adăugă el. Dar nu părea sincer. —Frumos, se bâlbâi ea, uimită de cadou - și de fundă. Pentru prima dată de când îl cunoscuse, Jack Devine râsese normal. Un râs sănătos, din stomac, cu capul dat pe spate. —Frumos? exclamă el, cu ochii mari de mirare. Bărcile cu pânză sunt frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și despre cum, în majoritatea timpului, îi plăcea noua ei slujbă la Colleen. Deși ăsta nu este un apropo, spuse ea, dintr-odată neliniștită. —Știu. Dar fii sinceră, te sâcâie să le aduci capul lui Marcus Valentine? —N... nu, se bâlbâi ea. Și nu se bazează pe tine la muncă să faci asta? întrebă el din nou. Nici gând, spuse Ashling hotărâtă. Nu s-a menționat nimic despre asta, de fapt. A, spuse el. Înțeleg... Înțeleg, adăugă el, după o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amuzant, nu ar mai fi putut spune decât că fața lui este ciudată. La întoarcere, a trecut pe lângă biroul lui Ashling și a spus cu o privire glorioasă: —Ghici! Marcus Valentine a acceptat să scrie o rubrică lunară. —Chiar? se bâlbâi Ashling. Părea împotriva acestei idei luni seara. Nu a...? Ba da, se mândri Lisa. A făcut-o. Peste patruzeci de minute, lui Ashling i-a venit ideea unui răspuns întârziat pe care ar fi trebuit să i-l dea Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un efort considerabil. —Trebuie să vorbim. El zâmbi și clipi; dinții lui, cercelul lui, cureaua greoaie a ceasului său. Și-a mutat glezna de unde stătea, sprijinită pe genunchi, și s-a ridicat. Fiecare mișcare deborda de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice, din stomac, care aproape spărgeau geamurile. Despre ce? întrebă el, rânjind amuzat. Despre ce crezi? D-I-V-O-R-Ț... Sunt ocupată, Oliver. Încă alergi ca nebuna, dragă? Sunt la muncă, Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ziua asta putea fi mai rea de atât? — Dă-l încoa’. El s-a aplecat peste ea, și Ashling s-a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el a atașat furtunul la robinet. —Mulțumesc, se bâlbâi ea. —Acum? El o privea cum își lasă mâna sub jetul de apă, așteptând ca temperatura să fie potrivită. Aplecând capul în față, Ashling s-a lăsat peste bolul din porțelan alb. —Udă-l întâi. Și ai grijă la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu compasiune. Hei, spuse ea, privindu-l cu nerăbdare. Ai ceva țigări? Jasper Ffrench a fugit cu ale mele. M-aș fi gândit că ai un pachet de rezervă. El încerca să atingă o notă glumeață, dar în schimb se bâlbâia, de parcă tocmai venise de la dentist. Am avut, dar le-a furat și pe alea. Jack a zărit-o pe Lisa ridicând paharul către el din partea cealaltă a camerei. Tot corpul ei făcea o invitație. În timp ce își căuta derutat țigările, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el tare. Nu e prima dată când îți fură prietenul. Se uită la ea lung și insistent și spuse: Ar fi trebuit să rămân cu tine, Ashling... Mai bine plec. A luat o geantă de jos. —Ce ai acolo? se bâlbâi Ashling. —Haine, chestii. —Ai părăsit-o. Cum dracu’ să nu? — Dar unde te vei duce? — La mama, pentru început. Ea îl privi cum pleacă, complet amorțită. Simți o greutate pe umeri. Un braț. Aparținând lui Jack Devine. Vino în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i se învârtă și a simțit că nu poate vorbi. Nu putea găsi nici măcar o singură silabă care să pară potrivită. Bănuia că el o place, dar acum că spusese ce spusese... Spune ceva, o rugă el nerăbdător. Ea se bâlbâi. De când durează asta? Parcă aș fi doctorul McDervitt. —De secole, oftă el. Din seara lansării. —De atât de multă vreme? — Da. Alt oftat. Dar asta înseamnă luni de zile. —Șase. — Și în tot timpul ăsta... Căuta să vizualizeze ultima jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-i motivul pentru care nu figura în rezumatul infracțiunilor. În timpul celei de-a doua tâlhării a lovit de mai multe ori cu pistolul o femeie în vârstă, care a murit acum o oră la spitalul Good Samaritan. Harry Sears zise, bâlbâindu-se: — C-c-c-complici? A-a-apropiați? Loew clătină din cap. — Căpitanul Tierney a stat de vorbă azi-dimineață cu cei de la Departamentul de Poliție din San Francisco. Ei susțin că Nash e un lup singuratic. Se pare c-ar fi fost recrutat pentru rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
caută bârlogul vârcolacului care ucide cu cruzime!“ - iar al doilea a fost un șir de cinci bărbați - doi vagabonzi, doi indivizi cu aspect onorabil și unul în zeghe, prins cu cătușe de o bancă. Harry lăsă ziarul și-mi explică, bâlbâindu-se: — Au m-m-m-mărturisit că ei au t-tăiat-o pe fată. Am încuviințat din cap și chiar atunci am auzit țipete din camera de interogatoriu. Peste câteva momente Bill Koenig ieși cu un grăsan imens și anunță: — Nu-i el făptașul. Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am fost surprins de volumul și de greutatea ei. M-am uitat înăuntru și am văzut o cutie metalică, din acelea în care se țin rolele de film. Am întrebat-o: — Despre ce-i vorba în film? Fata se bâlbâi: -V-v-vă rog, domnule... pă-părinții mei... Am auzit un claxon și l-am văzut pe Johnny Vogel aplecat peste geamul mașinii. — Millard a zis să ducem fata la Tribunalul de Minori de pe Georgia Street. Am luat-o pe sus pe Lorna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
discreție. Betty era destul de nepretențioasă la bărbați, iar distrugerea căsniciilor nu-i stilul meu. Harry? Sears stătea lângă harta de pe perete a L.A.-ului, ținând în mână un stilou și o mapă. — O s-să f-f-facem ce-ce-cercetări la f-f-fața locului, se bâlbâi el. Mi-am văzut cu ochii minții cererea de transfer cu rezoluția „Se respinge“. Apoi am auzit o discuție aprinsă în partea opusă a sălii de ședințe. Arțăgoșii erau Ellis Loew și Jack Tierney. Amândoi încercau să se convingă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a purtat o rochie roz, ca să ironizeze faptul că nu mai este virgină. Eu m-am îmbrăcat în uniforma albastră. Russ Millard mi-a fost cavaler de onoare, iar Harry Sears a fost prezent în calitate de invitat. La început s-a bâlbâit și, pentru prima dată, am remarcat că exact la al patrulea pahar a scăpat de bâlbâială. L-am scos și pe bătrân de la azil. Habar n-avea cine naiba sunt, dar oricum s-a distrat de minune: a tras la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sergent, iar Divizia Criminalistică mi-a prins bine ca domeniu de instruire pentru țelul meu - Biroul de Detectivi. Am început o tiradă despre mariajul meu de tot rahatul, despre felul cum tura de noapte m-ar ține departe de soție, bâlbâindu-mă când înaintea ochilor îmi apăreau imagini ale femeii în negru, și mi-am dat seama că mai am puțin și o să ajung să-l implor. Într-un târziu comandantul detectivilor mă reduse la tăcere cu o privire lungă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
roooog!“ M-am împleticit până la telefonul public din colț. Am băgat o fisă și am format numărul de acasă. Zece apeluri, nici un răspuns de la Kay. Fără să mă gândesc, am format WE-4391. Îmi răspunse ea: — Alo. Casa Sprague. M-am bâlbâit. Apoi am auzit: — Bucky? Bucky, tu ești? Pilangiul venea spre mine, clătinându-se și ducând sticla la buzele însângerate. Am băgat mâna în buzunar și am scos niște bancnote, pe care i le-am aruncat pe trotuar. — Vino la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
polițist de la Patrulă a g-g-găsit o m-m-magherniță plină de s-s-sânge. Era un r-r-raport întocmit la fața locului pe doișpe și t-t-treișpe și eu... Iar Emmett Sprague avea niște proprietăți acolo sus. Și era prima dată când îl auzeam pe Harry bâlbâindu-se după-amiaza. — Sosesc cu trusa de criminalistică. În douăzeci de minute. Am închis, am înșfăcat mostra cu amprentele lui Betty Short din dosar și am alergat la mașină. Se circula greu. În depărtare se vedea semnul „Hollywoodland“ căruia îi lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca. Părul lui cel blond și murdar arăta ca și cum nu mai văzuse un pieptene de multă vreme, iar mâinile mari i se zbăteau și se agitau În vreme ce el se bâlbâia vorbind despre Întâlnirea sa cu Gerald Cleaver. Un băiat de unsprezece ani, bătut În asemenea hal de tatăl său Încât ajunsese să petreacă trei săptămâni la Spitalul de Copii din Aberdeen. Și acolo sare din lac În puț, când Gerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca să-i dea o scurtă lecție: Avea dreptate Posidonius din Apamea: barbari immanes. De pe străzi ajunseră la ei glasuri mai ridicate și agitate. Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu ultimul frate al mamei. Nu știu, minți Zaleucos bâlbâindu-se, trăia foarte departe de-aici... Copilul îl părăsi și se îndreptă spre piață. Observă că, în mod deloc obișnuit, era plină de militari; se duse în mijlocul lor. Însă ofițerul care comanda cohors praetoria, garda de corp, îi tăie calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]