1,886 matches
-
sau cu prăvăliile cu de‑amănuntul. Încetul cu Încetul, Ravelstein Îi făcea și să i se destăinuie. Îi depănau istoria vieții lor. Nu ascundeau nimic. Era uimitor cât de multe afla Ravelstein despre ei. În bună măsură, pasiunea lui pentru bârfă extrăgea din ei informațiile pe care le dorea. El nu numai că‑i instruia, dar Îi și forma, Îi distribuia În grupuri și subgrupuri și Îi plasa În categorii sexuale, cum i se părea lui mai potrivit. Unii urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În tainele intime, În sufletul unei bătrâne negrese respectabile. Și apoi Ruby lucrase mai bine de o jumătate de veac În mediile universitarilor și avea multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu prididea să‑i Îndepărteze pe studenții dotați de familiile lor. Așa cum am mai spus, studenții lui trebuiau lecuiți de concepțiile dezastruoase, de „realitățile standardizate” impuse de părinții lor netoți. Aici Întâmpin unele dificultăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
De ce nu‑mi dădea niciodată un număr de telefon la care s‑o pot găsi? Desigur, pe Ravelstein nu l‑ar fi interesat asemenea fapte dacă n‑ar fi fost singulare. După cum am mai spus, se dădea În vânt după bârfe și Își gratula prietenii În funcție de noutățile calde pe care i le aduceau. Pe de altă parte, nu te puteai bizui că o să Îngroape confidențele tale. Lucrul ăsta nu mă tulbura prea tare. Astăzi oamenii sunt mult mai pricepuți decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorbesc tot timpul despre tine și se tem că ai putea deveni arbitrul lor absent. - Așadar, dacă mor eu, pot să moară și ei, a continuat Ravelstein. Dar ăsta era felul lui de a lua lucrurile În glumă. Îi plăcea bârfa, Însă interesul real pe care i‑l inspirau oamenii e greu de descris. Avea o curioasă abilitate intuitivă, nu atât o pricepere de a analiza oamenii, cât un soi de divinație pe care o percepeai când vorbea despre anumite persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe, domnule! ARTUR: Adică mă minți în față? GARDIANUL: Îl minți în față pe domnul? ARTUR: Păi, tu știi cine sunt eu? CĂLĂUL: Eu nu știu nimic. Eu n-am văzut nimic... ARTUR: Eu sunt osânditul! (CĂLĂUL leșină; cei doi îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la „Palat“ îi spuneau toți în oraș). Generalul nu putea să vină la festivitea de la prefectură. Goncea nu mai ieșea demult din casă, mulți nici nu mai ștaiu cum arată. Unii spuneau că nici n-ar mai trăi. Erau simple bârfe. Îi trimisese vorbă că îl așteaptă la două săptămâni de când se întorsese. Îi scrisese de trei ori până atunci Burtăncureanu, romancierul, „Omul de la Cântare“, cum i se spunea pe vremuri. El aranjase, de altfel, și vizita în județ, făcuse programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se părea că azi trebuiau să repete primele două acte. După aceea, puteam să întreb dacă merge cineva la o bere. E clar, n-aveam astâmpăr până nu găseam pe cineva cu care să ies. Ca să nu mai zic de bârfă. *** Mă strecurai printre uși în mijlocul unei scene pline de pasiune dintre Hazel și Fisher, care-l juca pe Demetru; ea îl ruga să nu plece, în timp ce el voia cu disperare s-o urmeze pe Hermia. În încercarea de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Mă ridicai în picioare, ștergându-mă de praf pe fund. Eu m-aș duce înapoi înăuntru, zisei, adăugând cu o nepăsare studiată: deși faza zilei fuse și se duse. Parcă-l vedeam pe Hugo ciulind urechile. —Sam? Îmi miroase a bârfă. Ne sări în față, împiedicându-ne, pe mine și pe Sophie, să ieșim pe poarta cimitirului. Nu pleacă nimeni de aici până nu-mi spune Sam ce s-a mai întâmplat. Soph, știu că și tu ești la fel de curioasă. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari cu Marele Iepure Alb1? Mă privii de sus, de la înălțimea nasului său lung și suflă un nor de fum. — Spune-mi ce s-a mai întâmplat azi. Știi că-mi place bârfa. Păi cam atât, pe cuvânt. Am verificat cu Sophie cafeaua lui Violet și am găsit pe fundul cănii ditamai stratul de zaț. Alea erau antihistaminicele, asta dacă nu a luat chiar ea ceva. Cum naiba te-ai gândit la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
destul de bine. Nici o hibă majoră. — Helen mi-a spus despre chestia cu Violet. Ai văzut-o cu ochii tăi? zise Janey. Adică, chiar a sărit la ea? Hugo evită în mod vădit să se uite la Helen. Mă gândeam că bârfa care se duce de capul ei cu cât ajunge mai departe de sursă, asemenea unui izvor care se transformă treptat într-un râu. — A fost o furtună într-un pahar cu apă, zise el pe un ton destul de calm. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Așa că, na... Vocea se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E clar că MM e pe val. Practic au venit s-o vadă aseară toate numele grele. Uite-l pe Trevor Nunn1. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu afectare. Cum să... Dar... Nu, nu! Celia, cum poți să vrei să jucăm asta?! E irațional și ilogic... Ce-o să zică bucătăreasa, spălătoresele, când o să ne vadă pitulându-ne precum copiii?! Vor zice că am înnebunit și va fi bârfa zilei! Uf! Este irațio... Victoraș, îl opri Odette, sub privirile tăioase ale lui Ion, zic că Celia ar avea dreptate. Să ne mai destindem, să ne mai relaxăm... E doar un joc scurt, nu face nimănui rău. Lasă-le pe
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
iar eu o s-o ajut cât pot, știu cât este de ambițioasă. - Eu sunt de partea ta, dar Geta este influențabilă și tot timpul își apleacă urechile la ce spun prietenele ei, ce spune lumea, în general. - Mamei îi plac bârfele, asta este, se împrietenește cu cine nu trebuie! Au ajuns la gară. Pâna la ora de sosire a trenului în gară, mai era o oră și jumătate. Nicolae îl invită pe George la restaurantul gării să ia masa împreună pentru că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
chiar când ea era În manuscris, de aceea se cuvine să-mi exprim opinia. A fost o lectură extrem de agreabilă și, mai cu seamă, deosebit de folositoare. Fui surprins să aflu din această lucrare de literatură religioasă ce mare păcat constituie bârfa, pe care, să recunoaștem, toți o practicăm, chiar cu voluptate, nedându-se seama că nu-i deloc nevinovată. Abia acum realizez că orice bârfă, oricât de măruntă ar fi, este nedreaptă pentru că, ignorând Îndemnul sacrosanct „Nu judeca spre a nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
deosebit de folositoare. Fui surprins să aflu din această lucrare de literatură religioasă ce mare păcat constituie bârfa, pe care, să recunoaștem, toți o practicăm, chiar cu voluptate, nedându-se seama că nu-i deloc nevinovată. Abia acum realizez că orice bârfă, oricât de măruntă ar fi, este nedreaptă pentru că, ignorând Îndemnul sacrosanct „Nu judeca spre a nu fi judecat”, ne erijăm, fără să vrem, În judecătorii aproapelui, suplinindu-L pe singurul Judecător Adevărat, Care este Tatăl nostru Celest și Etern. Așadar, meritul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cu care debutează editorial Doamna Teodora Zugrav, constă În procesul de conștiință, de meditație, În cenzura lexicală pe care trebuie să ni le impunem ori de câte ori suntem tentați să-i osândim pe semenii noștri, având În vedere că, În esență, orice bârfă constituie osândirea persoanei bârfite. Doamna autoare merită felicitări că a realizat o foarte bună selecție de texte religioase, cât se poate de potrivite cu titlul „Unul este Legiuitorul și Judecătorul. Părinții Bisericii despre neosândire”, pe care l-a dat cărții
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rezolvăm problema. Care problemă? Aia, chestia ... Chestia mea ... domnule autor ... A, da, chestia matale ... zici ...? Da, omule. Bine. După care, a precizat, frecându-și finuț buricele degetelor. În timpul ăsta, de partea cealaltă a gardului, de prin boscheții de dinafară, sfânta bârfă, Întruchipată din vecine și nevecine, din prietene și neprietene, din cunoscute și necunoscute, sta, atentă, la pândă. La pânda de seară, a chestiei doamnei. Să afle. S-o vadă. Să se convingă. Să aibă, pe urmă, ceva; ce discuta și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ei la fel ca ceilalți, că de, cine știe, dacă Dumnezeu chiar există? Cu toate că În viața de zi cu zi nu se prea feresc să facă rău celor pe care nui agrează din diferite motive, nu renunță la invidie, la bîrfă sau la tot felul de mișmașuri pentru a-și atinge scopurile, se duc totuși la biserică, țin posturile, dau acatiste, se roagă, ca și cum parcă ar vrea «să se pună bine cu Dumnezeu». Nu ți se pare că sînt cam mulți
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
de hrană, fără de care omul nu ar putea trăi. Și să nu te miri, dar după nevoia de hrană urma curiozitatea, adică nevoia omului de a fi la curent cu ceea ce se Întîmplă În lumea În care trăiește, de la banalele bîrfe, pînă la nevoia de a cunoaște chiar explicații științifice ale unor fenomene mai puțin cunoscute, urmată de nevoia de liniște, de lipsă a conflictelor cu cei cu care intră În diferite relații și nevoia de a trăi Într-un loc
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cale că sînt «mai ceva, mai realizați, mai grozavi» decît ceilalți. Și nu sînt puține cazurile cînd ajung să se dușmănească atît de mult frații Între ei, sau cu părinții lor, Încît să ajungă la comportamente care să degenereze În bîrfe, sabotaje și chiar răzbunări greu de imaginat Între membrii unei familii. Și cînd te gîndești că totul pornește de la o părere pe care și-o face fiecare despre felul În care e tratat el, În comparație cu felul În care i se
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dandy” ai Craiovei, care se înconjura, de regulă, de fete frumoase, dar de moravuri ușoare. Se spunea despre el că este de neîntrecut în eleganță și maniere rafinate și, desigur, ridicole. Iuliana nu credea tot ce se spunea în acele bârfe. Relu se purta frumos cu ea. Atâta doar că încrederea în el se cam știrbise oarecum. Tocmai din acest motiv nu a dat curs câtorva propuneri de a face plimbări cu autoturismul lui elegant în afara municipiului și chiar la „Hanul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mare tensiune în familie, în afara întrebărilor și curiozităților exprimate mai mult sau mai puțin cu amabilitate și înțelegere. Pe de altă parte, se nasc foarte multe întrebări și la serviciu. Răspunsurile la acestea, mai mult intuite ori fabricate tendențios la bârfa de pe la colțuri, te pot pune, de regulă, într-o lumină urâtă, deloc avantajoasă poziției tale sociale... A fost o luptă crâncenă... Dar tu cunoști toate astea. De ce mă necăjești, amintindu-le adeseori? - Uite, așa! Să te întăresc, draga mea Laura
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Elena, făcându-și semnul crucii. - Dacă nu mai sunt... - Da, ești liberă, Doina. Mergi la treburile tale! Elena dragă, dacă nu ai treabă, mai stăm de vorbă. Hai să mai bârfim câte ceva, dar nu am niciun subiect! - Hm! Subiect de bârfă nu am nici eu, dar ceva treabă am, așa că te las, scumpo! Pa-pa! - Pa, la revedere, Eli! Rămasă singură, Laura își adună documentele din al treilea dosar și le aranjă la locul lor mai puțin atentă ca de obicei. Gândurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
amiciții cu scriitorii vîrstnici, toți ne-am încrustat în acel loc fascinant unde aveam impresia că se fac și se desfac destinele literaturii române. restaurantul de la Casa monteoru era un club închis (dar permeabil pentru noi membri), un spațiu dedicat bîrfelor politice și literare, un loc unde se făceau chefuri și se defulau spiritele, o arenă unde se înfruntau oameni de spirit și se seduceau femei, o cantină unde se mînca bine și mai ales se puteau bea alcooluri de calitate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toate acele stucaturi, tavanele cu casetoane, parchetul din lemn de nuc, pianul dezacordat din hol și canapelele și fotoliile excesiv de confortabile erau impregnate de gesturi, de cuvinte, de gînduri, de neputințe și de revolte mute, de șoapte și intrigi, de bîrfe și denunțuri, de glume și hohote de rîs. în timp ce Guy fotografia totul cu telefonul mobil, eu încercam să-i explic la ce servise fiecare încăpere. Jos, la parter : imediat pe stînga birourile diverșilor vicepreședinți, pe dreapta biblioteca, iar în față
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]