1,758 matches
-
rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară și asexuată, o mînă de mamă eroină, de spectru proletar. — Ai grijă să ajungi acasă, băiete, Îmi zice ea pe sub umbra unei mustăți și iese. Aventura ia un alt Înțeles În Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă Întreb care sînt șansele să ajung acasă fără aventuri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vîrstă singur În fața televizorului, rîzÎnd, și pentru o clipă am crezut că și-a pierdut mințile sau cam așa ceva, pentru că nu era nimic de rîs... se relua știrea cu execuția soților Ceaușescu, fără să se transmită imagini. Îți dai seama băiete, În ziua de Crăciun, l-au ucis În ziua de Crăciun. Am Încercat timid să-i spun ce spune toată lumea, că teroriștii (au prins cîțiva, cică unii sînt drogați), că atacurile... acum că l-au executat vor Înceta. Teroriștii, da
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înțelegi, nu-i așa? Cine naiba să-i oprească? Tu? Eu? E o manipulare, nimeni nu vrea să vadă... auzi la ei, Frontul Salvării Naționale! Asta Îmi aduce aminte de Frontul Social Democrat, tu nici nu știi ce-i aia... băiete, a fost dezastrul țării ăsteia... ascultă, ai voie să fii prost, că ești tînăr, dar n-ai voie să fii tîmpit, că te văd, așa, băiat citit... iar discuția s-a cam terminat. Bătrînul s-a ridicat rîzÎnd În continuare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cules dintr-un copac. Credeai că Apostol cînd o să te vadă o să te ia În brațe și-o să-și lipească pe frunte hîrtia ta fără valoare. Își strînge tacticos ziarul, probabil mulțumit de ceea ce-i prezice horoscopul pentru săptămîna asta. — Băiete, zice el, e vremea pentru schema Ponzi. Acum... ce e o schemă Ponzi și de unde dracu’ știe el ce e o schemă Ponzi nu mai contează. Ceea ce spune are sens, pare posibil. Se ia acea pungă lucioasă de cafea cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca o limbă subțire, subțire de clopot ce tremură în adierea brizei. Ah, mai ai multe de făcut - uneori îmi spun că abia te apropii. Sfaturile domnului Hanway, adeseori extrem de metaforice, erau întotdeauna acompaniate de o mimică adecvată. — Și acum, băiete dragă, haide să facem câteva exerciții și apoi să trecem la Magnificat de Bach, vreau să-ți ascult frumosul Esurientes... După lecție, când Emrna ieși din nou în lumina soarelui, fără să fi reușit nici de astă-dată să-i „spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama. Bine, să n-o mai superi. Hai, du-te. La drept vorbind, nici lui nu-i prea păsa că n-o să mai facă religie. În clasa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-și amintea -, pistruiată și roșcovană, atât de firavă, de subțirică și de aeriană, cu încheieturile atât de fine și de fragile încât ți-era și frică să te-nvârtești cu ea în mijlocul cercului de pionieri care cântau. Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru este format... dintr-o fată... și un băiat. În orice caz, lui Dănilă îi bătea inima tare. De teamă? Poate că-i era frică să n-o smucească prea tare și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
până la capăt... „Unde ne duce trenul ista? Acuș se face ziuă și noi mergem de aseară într-una. Când om ajunge la capăt, să vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
locul lui... Nici vorbă de somn însă. Doar alt șir lung de gânduri îi defilau prin minte... „Uite ce înseamnă războiul. Nici nu poți afla unde mama dracului te afli. D-apoi unde te duce? Dar... ce să-ți fac, băiete, dacă ai reușit la toate încercările la care te-au pus când te-au ales să te facă cercetaș? Bănuiai tu atunci ce te așteaptă? Nici pomeneală. Voiai numai să le arăți că nu ești din cei care trebuie să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deodată sau pe rând? Aș zice să cobor întâi eu cu Trestie și apoi restul grupului. Vă vom acoperi la nevoie. Numaidecât cei doi, Toaibă și Trestie, au pornit pe derdeluș. Pășeau cu mare grijă, să nu se rostogolească. Trestie băiete, hai să folosim armele ca punct de sprijin. Ne va fi mult mai ușor. Coborau - spre mirarea lor - fără mare dificultate, fiindcă panta era lipsită de iarbă și astfel nu alunecau. Când peretele a devenit aproape vertical, și-au dat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe front?” - l-a întrebat vocea care îi vorbea în vis noapte de noapte. Da... Până în acea noapte când... „Când ce s-a întâmplat?” - a insistat vocea. Când căpitanul Făgurel a ordonat sublocotenentului Cicoare: Adună oamenii! Au sosit zile grele, băiete... Cicoare a strâns plutonul care nu mai era cel de la începuturi. Unii căzuseră în acțiuni grele. Alții au fost doar răniți și reformați. Cei vechi formau grosul grupei alcătuite cândva de locotenentul Făgurel, grupă în care el avea mare încredere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poate ajung acasă pe lumină. Da’ cu piciorul ista...Cine știe? Anapoda treabă. După ce am scris Marandei când și cum voi ajunge în gară, o venit ordin să mă mai ție o săptămână în spital. Așa că... ia-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
băț în mână... Când bătrânul a ajuns aproape, l-a recunoscut: Bună ziua, moș Petrea! Bătrânul s-a oprit și cu ochii burnițați l-a privit lung pe Toaibă... Dumirindu-se pe cine are în față, a exclamat: Da’ bine măi băiete, așa te întorci tu? Beteag? Așa mă întorc, moș Petrea. Rănit. Bine că o fost numai atâta, că pentru unii o vinit numai țâdula în care scria că îi mort ori dispărut. Lasă că piciorul s-a tămădui. Dacă încolo
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl așază cu curu’ înainte... Cei din jur îl priveau pe sub sprâncene, neîndrăznind să ridice nasul din țoiul cu rachiu... Tăceau mormânt! 115 Toadere, băiete, liniștește-te, că nu-i bine să te încontrezi cu aiștia. Ș-apoi nu poți schimba mersul lucrurilor de unul singur. Tu nu ai văzut cum bântuie zi și noapte mașinile cu tot felul de nechemați? Apoi din când în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
moale: Tu știi multe, cum văd eu. Fă bine și spune mi cine a venit să mă caute și poate bănuiești și de ce? Eu... Eu nu prea știu de ce te cheamă, daaa’, da’ știu cine-i acela... Cine-i, măi băiete? Îi unu’ de la... nu știu eu cum se cheamă, da’ el îi cercetează pe cei care vorbesc sau fac cine știe ce împotriva... partidului. Înseamnă că și eu am făcut „cine știe ce împotriva partidului”. Nu cumva ai auzit cam ce zic că am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Apoi mâinile lor s-au îndreptat una spre alta căutându-se ca două vietăți oarbe... Voi doi mai înalți treceți la împins vagoneți - a ordonat șeful. Toaibă avea experiență la treaba asta din celălalt schimb. Hai cu mine! Ești salvat, băiete! Lasă că am să împing eu, iar tu te faci numai. După ce te-i face bine, îi altă poveste... Ia spune, omule, când te-ai întors tu din război? După ce s-o terminat, numai că după aceea o fost mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
m-o amenințat că mă bagă în pușcărie... De bătut nu l-am bătut. L-am luat numai de mână și l-am aruncat peste poartă! Știi doar cum se face o trebușoară ca asta... De aici înainte, ține-te, băiete! La urma-urmei, am ajuns aici... Uite unde ne puteam noi întâlni! Așa o rânduit Cel de Sus, Toadere. Da’ a trece și asta. Cine mai credea că se mai întoarce din război? Și ne-am întors. Om scăpa noi și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
neisprăviții iștia pentru un pumn de grăunțe? -Ai dreptate, Toadere, da’ nu mai vorbi așa în gura mare împotriva lor, că știi tu... 132 Știu, bade. Știu. Și am și simțit pe pielea mea răzbunarea lor, dar... Dar ce, Toadere băiete? Aș vrea să muncesc undeva, să pot câștiga și eu un gologan, ca tot omul cinstit... Păi știu și eu? Auzeam mai de mult pe unul al lui Scăfârlie că o lucrat în gară la încărcat și descărcat vagoane, da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cel din urmă calic...” „ Să bei peste măsură și să umbli împleticindu-te pe ulițele satului îi de râsul lumii Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să-ți amintesc că ai uitat cine ai fost, băiete! Ai uitat că toată lumea te respecta, dar de când ai început să bei... Oprește-te, omule! Oprește-te!” - l-a apostrofat vocea care de obicei îl vizita în vis... „Dacă am ajuns calic îi din vina mea? Nu! Îi din cauza golanilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adevărat Prispă aista? Nu spunea el că o fost amenințat că îi închide crâșma dacă nu spune ce se vorbește aici? Poate mă trage doar de limbă 139 și mâine-poimâine...” Prispă îl urmărea vorbindu-i din nou din priviri: „Toadere, băiete. Știu ce gândești, dar să nu te temi de bătrânul Prispă. Multe am văzut și multe am auzit la viața mea aici în crâșma asta, dar gura mi-a fost ferecată! Așa că să nu te ferești de mine.” „Oare să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
juca ei! Că eu le spun doar ce vreau eu, nu ce ar vrea ei să știe. Să-și mai pună pofta-n cui, că eu nu sunt din cei ce umblă cu limba scoasă după căpătuială. Îs vulpe bătrână, băiete! Nu trebuie să înghiți nimic pe nemestecate. Adică ce vrei să spui matale cu asta? Adică să nu crezi tot ce ți se spune și dacă crezi ceva atunci drămăluiește bine despre ce-i vorba și vezi cine ți le
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
casă. Viscolul nu lăsa zăpada să se așeze; o târa prin ascunzișuri încât zloata din zilele trecute se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la noi îi o aruncătură de băț”. Tocmai când se bucura de cele constatate, a simțit că îi fuge pământul de sub picioare și a ajuns cât era de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
însă nu fac avere, Toadere. Unde mai pui că vin aiștia cu tașca-n gât - 156 băgătorii de samă de pe tarla - și cer de băut, dar când să plătească se fac că uită... Atunci să nu fii în locul meu, Toadere băiete! Și nu le ceri parale? Atâta îmi trebuie. Într-o săptămână, pe ușă te întâmpină un lacăt cât lumea de mare și... Prispă... Cine știe? Legat poate!... Ferească Dumnezeu, bade! Să nu ajungi zilele acelea. Eu le-am trăit și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
deja mai ușor. Trec de Hanul Trei Sarmale, de unde parcă și aud întrebarea lui Costică, feciorul cel mare al Ecaterinei Luca - vestita hangiță - “Mamă, da’ care-i partea mea din toată moștenirea asta?” Răspunsul hangiței te lasă fără replică: “Măi băiete! Vezi tu drumul ista cât îi di lung șî cât îi di lat? Tăt îi a’ tău!” Costică a priceput spusa jupânesei și a luat “drumul” Buciumului... N-a făcut, însă, prea multă cale pe cea arătată de “Coana Tincuța
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
leneș? Ce fată are să se lege la cap cu o astfel de podoabă? După ce s-a tot gândit gospodarul ce și cum să facă, după ce s-a sfătuit și cu gospodina, într-una din zile i- a zis feciorului: - Măi băiete, dragul tatii, pregătește tot ce trebuie, că mâine, în zori, ai să te duci la pădure, să aduci un car cu lemne. Că, uite, e toamnă, și ca mâine are să vină iarna. Iar soba, săraca, nu știe să facă altceva
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]