1,344 matches
-
Putnei cățelul lînos în ideea să dorm sub roțile vagoanelor de marfă! țigănușul preșcolar să lase mucul pufăit, mă ascultă, plesnește cu scuipat, mama și mătușa se întrerup pe moment, km 1+1 al ramificației de Putna, dați-ne un bănuț! lîncede minute fetele din gașcă, cum să vedem trenul cu ochii celui care ne-a înghițit? vagoanele măsoară case pe fundul văii, km 1+8 România țară de infinitezimale, drumul spre infinitul mic în spirale, brazii catarge de corabie, curți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o întrat la operațîie Gheorghe, ține și dumneata oi și-ai să vezi cum îi! da' n-ai înțeles drept, eu am zîs că ești hîtru! la nouă sî pornește, cît îi ora? de-amu îs în concediu, bună ziua, un bănuț în numele Domnului! dă, Doamne, sănătate dumneavoastră, s-aveți sănătate în numele Domnului! Dumnezeu să vă păzască, Maica Domnului, de unde ai dat Domnul să vă deie mai mult! las', c-o să mai vie o dată, c-o să-i mai dau! bătuți nu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
disciplinară (și fără o remunerație bănească demnă de invidiat), care însă îmi asigura o ocupație timp de o jumătate de zi, îndeplinind sarcini desemnate de directorul școlii și, în felul acesta cum se spune "nici nu ardeam gazul de pomană". Bănuții astfel câștigați îmi asigurau o anumită independență economică și îi cheltuiam, de preferință, pe cărți de filosofie descoperite la anticariat. Oradea, oraș mare, s-a dezvoltat pe malul unuia dintre cele trei Crișuri ale căror ape fertilizează câmpiile Transilvaniei apusene
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care îl trăiesc din plin și acum este cel cînd vin sărbătorile de iarnă care de fiecare dată culminează cu sosirea colindătorilor. Mă refer la cei mici de tot, care se încurcă, care trișează scurtînd colinda, care se bucură de bănuții oferiți, necesari la îndeplinirea unui vis: o mașinuță cu baterii. Dintre atîția copii, pe unul nu-l pot uita ușor. "Un colindător fantastic" (p. 161) era un copil al unui bețiv, o perlă care strălucea în noroiul unei vieți chinuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trăia acest moment foarte intens, dar acum ceva nu era la fel ca întotdeauna. Se uita mai atentă la isprăvile cocoșului și interesul său creștea în mod inexplicabil. Își amintea cum mama ei privea oul în lumina lămpii să vadă bănuțul. Dacă avea bănuț, îl punea sub cloșcă. Încearcă să înțeleagă mai bine punerea bănuțului de către cocoș. Are oare și cocoșul...? se întreabă rușinată. Un vecin vine și-i cere împrumut mașina de tocat carne. Rodica se mișcă moale, ca într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foarte intens, dar acum ceva nu era la fel ca întotdeauna. Se uita mai atentă la isprăvile cocoșului și interesul său creștea în mod inexplicabil. Își amintea cum mama ei privea oul în lumina lămpii să vadă bănuțul. Dacă avea bănuț, îl punea sub cloșcă. Încearcă să înțeleagă mai bine punerea bănuțului de către cocoș. Are oare și cocoșul...? se întreabă rușinată. Un vecin vine și-i cere împrumut mașina de tocat carne. Rodica se mișcă moale, ca într-un film dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Se uita mai atentă la isprăvile cocoșului și interesul său creștea în mod inexplicabil. Își amintea cum mama ei privea oul în lumina lămpii să vadă bănuțul. Dacă avea bănuț, îl punea sub cloșcă. Încearcă să înțeleagă mai bine punerea bănuțului de către cocoș. Are oare și cocoșul...? se întreabă rușinată. Un vecin vine și-i cere împrumut mașina de tocat carne. Rodica se mișcă moale, ca într-un film dat cu încetinitorul. Omul o prinde de mînă, o apropie de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
buruienile. Gîndul mă duce la noi și înțeleg de ce păstram cu gelozie și fotografiile vechi și o rîșniță de la bunicu și un taburet mai înnegrit de timp. La noi pămîntul înghite tot și rar mai scoatem ceva de la el. Vreun bănuț sau vreun cuțit de silex. Din înaltul colinei se vede cum Tibrul șerpuiește într-o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să strîngă în brațele sale cît mai multă patrie. Sau poate nu se îndură să se arunce prea repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din mine. Mă antipatriotule, cubanezii sînt mai buni? Aici mă cenzurez!) În fond, de ce să-mi fac sînge rău? De ce aș fi supărat ? În fond toți vor să se căpătuiască, rapid și urgent. Nici unul nu vrea să adune cîte un bănuț, încet și cu răbdare, ca evreul. Nu, la noi toți vor tunuri și mai ales sînt grăbiți. A dispărut omenia? Mare pagubă în ciuperci! Dar marea majoritate a românilor și-a păstrat omenia, gîndesc concesiv. Dar nu se vede. Cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e vorba de piciorul meu, m-a refuzat. La dascălul din Cursești-Vale am găsit o fată ce-o credeam potrivită cu mine, ea fiind și obișnuită din familie cu această activitate a mea. Avea și ceva pământ, eu aveam ceva bănuți, ar fi mers treaba strună ! - Apropo Costică, și de ce n-a mers, că am auzit în târg că v-ați certat și că ea a plecat de la dumitale, cu tot cu copil, așa-i? Da, madam Marie! Așa-i! A plecat. Dacă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
a se închina la mormântul sfânt, sunt lesne de înțeles. Necunoscând limba și situația geografică a teritoriilor pe care trebuia să le străbată, Badea Cârțan a avut de îndurat peripețiile locurilor necunoscute, după cum chiar el povestește, în lucrarea lui A.P. Bănuț, «Tempi Passatti» : «...Mă duc, mă duc,...când colo pe dealul Ramsonului, m-apucă noaptea. N-ai umblat niciunul pe acolo, așa-i ?... o sălbăticie mare ! numai iacă... mă atacă o bandă de hoți, negri ca tuciu, tâlhari de drumul mare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
știe. Venea sâmbăta cu cămășuța pe el neagră de sudoare și praf, făcută din in de-ți rodea pielea, materialul era scump, măicuța țesea pânză de in și făcea cămășuțe, cerceafuri, izmănuțe la copii și bărbat, venea cu câte un bănuț și îl dădea măicuței că ea știa ce face cu el. Pleca lunea la muncă și venea sâmbăta. Doamne, oare unde dormea, ce mânca, scumpul meu tăicuț ? Cum strângea, economisea și aducea el bănuțul acasă, la măicuța ? Nu fuma, nu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și bărbat, venea cu câte un bănuț și îl dădea măicuței că ea știa ce face cu el. Pleca lunea la muncă și venea sâmbăta. Doamne, oare unde dormea, ce mânca, scumpul meu tăicuț ? Cum strângea, economisea și aducea el bănuțul acasă, la măicuța ? Nu fuma, nu bea, nu-l risipea. Noi cu mâncarea și cu îmbrăcămintea ce să mai zic, de multe ori îmi amintesc cu lacrimi. Intr-una din zile nu era mălai, nu era făină, dar era un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a adus, m-am bucurat, dar îmi era o milă de mi- a venit rău. S-a bucurat tare mult că m-a găsit bine, a stat puțin și a plecat să apuce trenul. A vrut să-mi lase un bănuț, am vrut să-i dau eu, dar și unul și altul am refuzat. La masă, deși eram în timp de război, la copii se dădea numai mâncare bună, pâine - cornuri mari calde, dar cum toate erau atât de bune, cele
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și iertătoare, care nu ținea cont că de multe ori era ironizată, mă rog, de „doamne, sic”, cărora le plăcea mahalaua și ironizarea omului cuminte. Lucrase vreo 30 de ani la spălat sticle, cu mânuțele ei mici și slăbuțe, avea bănuțul ei, și era mulțumită. Avea un fiu mare inginer, cu o funcție mare, era director general, și venea la noi la Cămin de-i lua pensioara, când îi plătea și căminul. Numai atunci îi aducea și câte ceva de mâncare, fructe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Când ne duceau părinții și pe noi copiii la Mizil - numai la târg de Sfântul Petru - vai de picioruțele noastre era, că ne duceau desculți pe jos, și ne uitam la biata măicuță cum scotea ea batistioara să găsească un bănuț cu care ne cumpăra câte un covrig și un pahar de suc roșu, iar noi deveneam, deodată, foarte fericiți. Asta era toată bucuria noastră din călătoria la târg, de Sfântul Petru și Pavel! Apoi, când urcam pe deal spre casă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pocitania aia cu nasu’ mare, ori la târfa aia care vrea să-și bage-acolo toți pulărăii ei, care din partea Tarantoacei pe toți i-ar trimite la Mortu’ Fript, acolo-i pentru ei, nu-n locu’ plătit de ea din bănuții ei amărâți. De prea multe ori auzisem de Mortu’ Fript ca să nu-mi dau seama că acolo și-ar fi dorit-o ele pe sora lor cea mare. Aș fi dus-o până la urmă și la Crematoriu, dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
blugi și alte produse. Când s-au plătit datoriile a căzut piața lor. S. B.: Cum se explică? M. M.: Ziceau: "Acuma sunt de toate, nu mai putem lua să dăm pe sub mână, că deja oamenii au început să aibă bănuți". La noi în armată, noi am privit-o ca pe o realizare extraordinară și am zis: "Fraților, dacă politica continuă, din momentul ăsta vom avea de toate" - în sensul banului și al accesului, pentru că am prins aceleași probleme. S. B.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
o nepermisă extindere, afectând funcționalitatea unei ierarhii. Cum spuneam în altă parte, tot ce ar putea ține de elite devine acuzabil, ceea ce justifică ideile lui Nietzsche privind revolta sclavilor. * Sesizez apariția și utilizarea tot mai frecventă a unui nou diminutiv: bănuții. El dă seama de un raport tandru, afectuos al celor care-l utilizează, cu banii. Este semnul unui nou tip de așezare socială, orientat mai mult către aspectele pragmatice. Nu mă pot dezbăra de sensul lui prim cu care am
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Este semnul unui nou tip de așezare socială, orientat mai mult către aspectele pragmatice. Nu mă pot dezbăra de sensul lui prim cu care am venit inițial, acela de bani mărunți, de mărunțiș, bani mici ca mărime. Transformarea banilor în bănuți anunță venirea la putere a unei alte stăpâniri. * Între autocritica dezvoltată de comuniști și grupurile de sprijin de genul AA (alcoolici anonimi) nu este mare diferență, ambele încercând să izoleze persoana de orice tip de solidaritate ar fi bântuită; alcoolicul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
1636, Roma în 1640, Madridul în 1661. La Sankt Petersburg, țarul Petru cel Mare, fascinat de Occident, își creează propriul ziar, în 1703. Alături de ziarele de interes general, de tip gazetă (cuvânt derivat din it. gazzetta; care însemna "monedă mică": bănuțul cu care puteai cumpăra foaia i-a dat și numele), se conturează publicațiile de cultură și cele de divertisment, bogate în fapt divers. In Franța, etalonul publicațiilor culturale este "Journal des savants", fondat în 1665 sub patronajul lui Colbert: un
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
sacru” din jurul acesteia. Una dintre femeile grupului, cea mai în vârstă, stă rezemată de gardul de fier și privește și ea lung, spre nicăieri. Are capul acoperit cu o bucată de pânză de culoare închisă, salbă de aur cu câțiva bănuți mici, discreți la gât. Rostește, mai mult pentru ea, un fel de litanie, venită parcă din noaptea timpului : „Căăpitanuuu’ de jandarmi, căpitanule, dă-ne și noua drumul la gard să ajungem la Sfânta Paraschevaaa, Căpitanule. Laas-oo și pe baba să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
goale însă la această oră. Flașnetarul a părăsit zona sa de predilecție pentru a veni aici, dar nu are prea mult succes cu muzica și biletele de papagal ; pelerinii sunt prea grăbiți și prea săraci pentru a mai scoate câțiva bănuți din buzunar pentru prețul cunoașterii viitorului. Scot din buzunar și carnetul de note de teren pentru a face o schiță sumară a locului, a „luptei pentru spațiu”, atât de vizibilă, și mă îndrept către trecerea de pietoni, cu gândul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am mai înghețat din armată când făceam de gardă”. Un băiat îmbrăcat într-un trening din plastic albastru (oare el nu suferea de frig ?), genul de persoană pe care o poți întâlni în intersecțiile din București spălând parbrize pentru un bănuț aruncat grăbit pe fereastra mașinii, are pe braț un teanc gros de ziare, un ziar local foarte cunoscut. Se vede clar că distribuitorul de presă face și el un mic ciubuc de început de zi, pentru o bere rapidă. Pelerinii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
există o tradiție istorică în a depune astfel banii, direct pe raclă, sau este vorba de un „îndemn vizual” din partea organizatorilor, o invitație indirectă de a lăsa o ofrandă materială cât mai consistentă la pelerinaj. Dar erau sume mici acolo, „bănuțul văduvei”, pe undeva. După o primă tură de recunoaștere, intru și eu în rând, la fel ca și ceilalți pelerini. „Simt ca un pelerin”, adică încep să mă bucur, inconștient, de faptul că voi avea un timp de așteptare redus
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]