11,781 matches
-
limită a unui grup de oligarhi nu putea să nu producă o zguduire de natură morală în mintea omului simplu. Nu pot uita cuvintele disperate ale lui Mircea Cărtărescu, atunci când și-a anunțat intenția de a pleca din România. Am bănuit că există un oarecare răsfăț și-o doză de provocare - inerente la un artist - în cuvintele sale. Acum îmi dau seama că scriitorul era sută la sută sincer. Astăzi, sunt la doar un pas să-l întreb dacă știe vreo
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
război, scriitorul cere să i se înapoieze "manuscriptele" care "nu conțineau nimic ce ar fi putut să fie luat drept dovadă de vinovăție"..., dar nu obține nimic.Hârtiile, i se spune,fuseseră "evacuate din teritoriul ocupat de germani", luând,se bănuiește,drumul Rusiei. Până la sfârșitul vieții, bătrânul Slavici înaintează petiții, memorii pentru a-și recupera manuscrisele, fără a reuși. Eleonora Slavici continuă "lupta cu autoritățile" și mai târziu fac același lucru ceilalți moștenitori, tot fără rezultat. Ultima rezoluție pusă pe cererile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
Tei, Mircea Iorgulescu era unul dintre oamenii zilei în literatura română din ultimul deceniu al puterii comuniste. Mulți au fost șocați, de aceea, când acest autor la modă a ales calea exilului pe ultima turnantă (dar cine putea atunci să bănuiască?) a regimului comunist. Stabilit în capitala Franței, criticul a reușit într-un timp record să-și pună pe picioare o nouă carieră: de jurnalist frenetic al postului de radio "Europa Liberă" și apoi al "Radio France International". Între februarie 1997
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
pledoarie pentru normalitate. Criticului îi repugnă starea de vedetă, biografiile care i se construiesc de specialiști mai mult sau mai puțin avizați și pledează pentru dreptul oricărui om la viața privată. Mai mult decât atât, cel pe care mulți îl bănuiesc a fi un împătimit al cititului și al scrisului mărturisește deschis că a oscilat în permanență între literatură și chemarea vieții: "În restul timpului (în copilărie, când nu era bolnav - n.n.) eram tot timpul sfâșiat, m-aș fi dus să
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
personajelor "moșite" de aceeași familie (cel care vorbește mai sus - "m-am făcut codoș de cîini", pare a fi Gore Pirgu). Poza lui Caragiale-tatăl, marțială în zeflemea, nu se suprapune peste-a fiului. Ca s-o dovedească, altfel de cum o bănuiam toți, avînd în minte anecdoticul conflict dintre sfarmă-blazon și "cel din urmă boier", amator de steme recompuse, Șerban Foarță face o adevărată demonstrație de forță etimologică, cu poantă: "Kara va s' zică, -n turcă, "negru", / în italiană, gaillo-i galben:/ caragialotul
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
Simona Vasilache Timpul e a patra dimensiune, aceea în care ne pierdem doar bănuind-o, sau reprezentînd-o, orice-am face, fals. Totuși, nu ei îi încredințează Radu Petrescu capturile impuse ale memoriei, ci aceleia cu un număr mai mică. A treia dimensiune, în ediția de la Cartea Românească, din 1984, e un caiet-program, un bloc-notes
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
plimbări pe bulevard, după ploi, într-o stare de parfumată letargie. De altfel, plouă mult în zilele din jurnal, o lume din vise și apă. Sub presiunea odioaselor solide: "O mare energie se înăbușă în mine, fără ca cineva s-o bănuiască și fără s-o pot manifesta, în timp ce alții dispun de putința care mie mi-e refuzată. Dar nu li s-a dat tocmai pentru că nu le este utilă? Ce este de făcut? Înghite-și disperarea, lucrează ca o cîrtiță, nu
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
expresiei, inclusiv a celei literare? Să capitulăm necondiționat în fața revărsării imundiciilor cu subtext obsesional am zice, de n-ar fi la mijloc și o bravadă adolescentină bizuită pe un resort imitativ? Să luăm intempestiva modă drept un factor al perenității? Bănuim că practicanții erosului într-un limbaj ultradezinvolt ar fi uneori mulțumiți să-i blamăm cu energie, să-i respingem vehement, așa cum se țntîmpla în interbelic, ca pe niște "stricători" de limbă, ca pe niște corupători ai moravurilor, deoarece sînt (măcar
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
altele/ ce de lume o să lipsească la mai multe/ momente date îmi spuneam/ pe când dădeam din cap/ câți n-o să mai fim/ deși uite suntem// n-aveam cum să știu ce e-n spatele meu/ nici în fața mea nu puteam bănui/ termenele de garanție/ ale tuturor acestor conserve umane/ prin care se vedea cerul/ hăt tocmai departe/ la sute de metri distanță în jos" (pp. 54-55). Dispariția unor prieteni foarte apropiați, pictorul Constantin Piliuță și poetul Ioan Flora îi dă poetului
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
care ghilotinează - deocamdată doar lingvistic - gâtul unei realități istorice monstruoase. S-ar face o imensă greșeală dacă s-ar crede că, prin acest ritual al demonizării, procesul comunismului s-a încheiat. Dacă s-ar întâmpla așa, am avea motive să bănuim că toată povestea cu raportul a reprezentat doar un mod ingenios de a pune capăt discuțiilor despre ce s-a petrecut în România după cel de-al Doilea Război Mondial. "Gata, problema comunismului a fost elucidată, s-a spus tot
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]
-
tipuri de energie aici. Și de implicarea totală a actorului. Fiecare gest al fiecărui actor din Cor este fără greș. În Cor trudesc actori importanți ai teatrului - Bogdan Szolt și Salat Lehel sînt doar două exemple care au lucrat ceva, bănuiesc, ca pregătire corporală. Unii interpretează și alte personaje, alții nu. Dar asta nu înseamnă nimic pentru că ei, împreună, realizează un personaj de mare impact și vibrație, acest Cor care povestește și traversează, exemplificînd, părți dintr-un destin. Al lui B.
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
au îndemnat spre medicină. Mai întâi a fost seducția cunoașterii lumii vii, între spiritul lui Jules Verne și metodele lui Sherlock Holmes. Și, la urma urmei, peste toate a fost în mod sigur cel mai sănătos mobil dintre toate: curiozitatea. Bănuiesc că e vorba de acel de ce, care-l preocupa și pe Eugen Ionescu, încă din adolescență. Eu aveam credința că subteran se află un adevăr accesibil, că problema are o soluție, că lucrurile pot fi înțelese și că nimic nu
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
prea adevărat, căci pe Silesius, dacă vrei, aveai să-l cauți tocmai pentru că-l vei fi găsit! Numai că eu spusem, în mail, nu "misticism", ci, mai timid, "misticitate"... Care, la Rilke, e o cvasi-maladie, pe care o împarte, pe cât bănui, cu, între alții, Francis Jammes (căci despre el trebuie că e vorba într-una din paginile Caietelor lui Malte..., referitoare la o oră de lectură în Biblioteca Națională din Paris), acel "... poet ce are o casă-n munți, tihnită. Cu
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
puțin alături de ei înșiși, așa cum erau de fapt. Și le mai îngăduia - credeau ei - și refacerea, retrăirea adevărată a ceea ce ar fi trebuit să fie și să se întâmple. Voiau să mai trăiască o vreme în treacăt, nedefinitiv și nu bănuiau primjediile închise în jocul lor. - Nu mai știu dacă ți-am spus... că sunt însurat... Dar vorbi atât de răgușit și apăsat, încât înțelesul vorbelor nu mai părea - sau Adina, obosită, nu-l mai căută - alături de ele. - Chiar ești? Întrebă
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
33 cm). Din nefericire, autorul cărții a murit (în 18 decembrie 2006) înainte de a-și vedea tipărită cartea în noua versiune. Dezastrul acestei lipse de supraveghere din partea unui ochi competent asupra unei reeditări grăbite este mai mare decât se poate bănui. O corectură deficitară, poate chiar inexistentă pe anumite porțiuni de text (pline de greșeli de ortografie, de ani, de cuvinte stâlcite), și informațiile lacunare în bibliografia scriitorilor contemporani semnalează gravele deficiențe profesionale de care suferă multe edituri particulare: absența unui
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
britanici, dar atât de autohton! O prezență magnetică, un caracter puternic, explozie de furie, de mânie copleșitoare, juvenile, care totodată se topeau într-o tristețe subțire, îmbătrânită, atotștiutoare că "zidurile" nevăzute din jur nu se pot clinti din loc. Oare bănuia, presimțea tânărul mânios, suav îndrăgostit, că va deveni peste vreo trei decenii inginerul Dante Remus Lăzărescu, tăvălit prin șantiere, pensionar târșâit de viață, naufragiat în "bloacele" unui cartier bucureștean? Bându-și mințile de prea multă singurătate, sărăcie și lehamite? ... Abandonat
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
esențială a literaturii propriu-zise. Ceva dispare definitiv, iar fenomenul e cu atît mai ireversibil cu cît noi ne prefacem că nimic nu s-a schimbat. Continuăm să scriem epistole, să ne trimitem misive și să publicăm volume de corespondență, dar bănuim cu toții că zbaterea se petrece doar la suprafață. Pe dinăuntru am pierdut demult aptitudinea psihologică a genului epistolar. Nu ne mai arde de așa ceva și nici nu mai găsim vreun folos în contemplarea estetică a unor mesaje cărora astăzi le
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
care este Ideea, în accepția augusta a lui Doinaș, da glas unor anxietăți, unor dubii de om elementar: "Poate pe gravele suprafețe purtate în neînchipuite culori/ șunt șovăiri de materie, se întîmplă/ creșteri încete, în amînare,/ iar noi le auzim bănuindu-le numai/ că în scoborîte frunzare de duzi/ zilele, nopțile/ de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
care din când în când va îmbrăca și caracterul de confesiune - de pildă asupra ideilor de conținut sau a circumstanțelor elaborării -, dar care - în esență - va încerca să fie cât se poate de obiectiv, ne-eludând punctele de vedere tehnice. Bănuiesc chiar că, fără detalierea acestora, ultimele mele 4-5 lucrări în acest gen riscă să fie de neînțeles" (pag.5 ). Că este sau nu așa o va demonstra receptarea ulterioară a opusurilor lui Pascal Bentoiu, o receptare ca toate celelalte, cu
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
polițist. Se uită cei doi maimuțoi în uniforme la instrumentele din mașină, se uită și la cei patru, mai făcîndu-le mici șicane, apoi îi lasă să treacă. Cei patru n-au protestat, dar li s-a suit sîngele la cap, bănuind de unde li se trage milițienilor elvețieni plăcerea de a-i da jos din mașină. În ceea ce mă privește i-aș fi înțeles pe polițiștii italieni dacă ar fi oprit dinadins o mașină din România, dar pe flăcăii din Elveția nu
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
Mircea Mihăieș Nu pot fi bănuit că n-aș avea suficientă simpatie pentru ideea de minoritate, de grup defavorizat, că n-aș fi un dușman al persecuțiilor și discriminărilor. Și totuși, marșul pe care l-am văzut pe străzile Bucureștiului, săptămâna trecută, un marș anti-discriminare, m-
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
ale lui Goethe. În urmărirea acestui ideal și a logicii operei care îl absoarbe, studiul lui Virgil Nemoianu încântă prin valabilitatea conexiunilor și finețea interpretativă. Cam tehnicist este capitolul al doilea, Metodele expresivității stilistice; iar două-trei fraze, pe care le bănuiesc de tinerețe, au o stângăcie stilistică... nerevizuită și neadăugită. Iată un exemplu amuzant, deși autorul e aici, ca peste tot, cât se poate de serios: "Suferințele sintezei decurg dintr-un soi de criză de identitate: ea, personajul principal al grupului
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
asupra literaturii devine mai complexă, înțelegerea ei devine aproape panoramică. Dar criticul, în toate etapele activității sale, "nu se situează în adevăr decât dacă e sigur că va fi singur să-l ocupe, și e gata să-l părăsească de îndată ce bănuie că ar putea fi împărtășit" (p. 213). El are voința de a face "operă personală, și nu subordonată". De acord cu mai toate observațiile lui Mircea Martin, i-aș reproșa totuși absența contextualizării, a acelei situări istorice pentru care, în
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzimea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
dar și ca prim roman în care reconstituirea documentară s-a transformat în literatură. Printr-un hazard al istoriei, romanul lui Nicolae Filimon se află la începutul unei serii lungi și ilustre, pe care autorul era departe de a o bănui: de la personajele principale și pînă la transformarea istoriei în literatură, narațiunea lui Filimon avea să prolifereze glorios de-a lungul deceniilor următoare, atingînd ultimii ani ai secolului XX. în galeria romanticilor români, primul nostru romancier semnificativ îl întrupează pe literatul
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]