3,263 matches
-
de el! spune brusc Plautius Silvanus. — De ce? face uimit Tiberius. — Păi, a dispărut imediat. Nu țin minte să fi luat parte la vreo luptă. — Am fost rechemat de principe, protestează vexat Paterculus. Tiberius Nero îl apucă pe tânăr de braț: Bănuielile tale sunt nefondate. Băiatul acesta a luptat în Germania Inferior alături de mine. Nu poate povesti cât zbucium și energie a desfășurat cât s a aflat lângă el. A avut mulți chestori în statul său major, dar ca Paterculus nu. Între
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aduci imediat pe cel stâng, ci mai întâi o înfășori în jurul taliei, ca pe o centură, ca să formeze pliuri largi când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i se vadă dublu ra sinus-ului de pe piept. Răsuflă ușurat. Totul e în regulă. Se întoarce spre Herodes: — Sper că magul ăla al tău nu mijlocește dezgroparea comorilor și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu siguranță, când se strecoară în pat lângă ea, o aude șoptindu-i: „Hai să ne facem datoria față de imperiu și de bunicu’!“ Imaginea plăsmuită îl înveselește peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește descumpănit ochii căutând să pătrundă cu privirea printre grupurile compacte din spate. Zadarnic. Îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
transformarea este complet remarcabilă, după doar o lună. Paul, instructorul, e sincer uimit, dar și un pic îngrijorat, pentru că greutatea a dispărut cu o rapiditate alarmantă, și mai bănuiește că Jemima mănâncă mult mai puțin decât i-a spus el. Bănuielile lui sunt reale. Jemima a luat acasă hârtia cu regimul, a pus-o într-un sertar și a ignorat cu eficiență toate sfaturile acelea bune - iar în ultima lună, asta a fost rutina ei zilnică: Jemima Jones se trezește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
II și III"3150. La 6 noiembrie 1912 publicația Dobrogea Jună din Constanța insera un articol semnat de către domnul Constantin N. Sarry în cuprinsul căruia erau enumerate "nevoile imediate ale dobrogenilor"3151. Autorul solicita eliminarea "regimului de excepțiuni și de bănuială"3152, "să se înceteze cu sistemul primarilor numiți"3153 iar proprietatea imobiliară rurală să fie "odată pentru totdeauna limpezită și stabilită"3154. În consecință, "administrația din această parte a țării (...) în care s-au menținut destule elemente cinstite și destoinice
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să mă crezi. Știi, senior Hasekura, că Sfatul Bătrânilor s-a împărțit în două tabere până să trimită pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră seamănă cu o bătălie. Pe câmpul de luptă, ostașul trebuie să-i conducă pe pedestrași prin ploaia de săgeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pricepi? Da’ nu par prea Încântați, nu? — Nu vreau să merg după el, zise Macomber, fără să se gândească Înainte de a deschide gura. — Nici eu, spuse Wilson cu veselie. Da’ nu prea avem de ales. Apoi, cuprins parcă de o bănuială, Îi aruncă o privire rapidă și-l văzu cum tremură și ce expresie penibilă are. — Sigur, dacă nu vrei să mergi, nu-i nevoie. De asta m-ați angajat pe mine și mă plătiți cu cât mă plătiți. — Adică te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi fost luat de fraier. Era ca mulți alți oameni disperați, gata să se agațe de orice speranță. Mai multe rețele, În afară de GNN, suspectaseră că ar putea fi vorba de o șmecherie de imagine, dar hotărâseră să nu arunce Încă bănuiala cum că martorii ar fi falși, din moment ce nu aveau probe solide care să contrazică ce credea Harry sau ce credeau oamenii În general. Se Întoarse spre cele două femei. —Trebuie să mă Întorc la lac, În stațiunea aia blestemată. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simțit că ceva nu era în regulă. Nu era același miros. În vagonul al doilea sau al treilea mi s-a părut că ceva era schimbat. Nu pot spune că era neapărat vorba de un miros, mai degrabă era o bănuială: Ceva e putred la mijloc.» Toată lumea transpiră și lasă un miros în urmă. Hainele au și ele mirosul lor. Dacă stai zilnic în metrou, reții acest miros și observi imediat cea mai mică diferență. Să spunem că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vorbit din punctul de vedere al psihoterapeutului și mi-a dat niște răspunsuri care m-au făcut să înțeleg. Nu-mi vine în minte nici o altă persoană, în afara domnul Kawai, căreia aș fi putut să-i dezvălui direct astfel de bănuieli. Ca romancier (creator de ficțiune), voi trece prin multe procese de povestire și trebuie să caut și să-mi pun în ordine lucrurile rămase în mine. Până să ajung în punctul acela va mai dura ceva timp. Nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru insomniile datorate înțepăturilor de țânțari în locul celor provocate de fumul de pucioasă, care-i producea vărsături și migrene rebele. Dar nu era după voia lui. Trebuia să suporte totul fără să crâcnească, mai ales după ce în mintea sa încolți bănuiala că anume pe el îl afumă și că de el, nu de țânțari, vrea să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil că din jurul lor. Poate că moartea violentă și nenorocită a părinților, a soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
soției, a băiatului și chiar a bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în lumea cu contururi incerte a visului. Viața, personalitatea și destinul, aparent cenușii și mediocre ale gornistului scutit de fericiri extatice sau de necazuri grave, lipsit de drame, de neliniști sau de pasiuni răscolitoare au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în care ai trăit și școala pe care ai urmat-o, când te-ai căsătorit și câți copii ai avut; dar nu asta este viața unui om. Valiza de lemn găsită de Bătrân dezvăluia, dimpotrivă, fața ascunsă a lucrurilor (...); vaga bănuială a existenței (...) apărea doar în lumea de contururi incerte a visului" (137). Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
onor bulibașa, finul fratelui președintelui Băsescu, am stat un pic în cumpănă, gândindu-mă că poate greșesc eu, că poate țara trece prin foc și trebuie salvată iar eu mai torn la modul criminal benzină pe foc. Uneori am o bănuială vagă, că totuși mai am puțină minte, fiindcă am observat că am capacitatea să mă îndoiesc și se știe că înțeleptul se îndoiește și numai prostul este sigur totdeauna că are dreptate. Deci la modul logic m-am gândit că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-mi dau seama de neadevăr. Totuși, n-am mai insistat, nedând nici o importanță faptului, indignat numai fiindcă o așteptasem în ploaie. Acum revăd așa de bine scena, că mă mir cum am fost așa de neatent atunci. După plecarea Irinei, bănuielile mele aveau de ce să fie întețite. Observam toate stângăciile ei, dar nu le cercetam cu de-amănuntul. Sufeream pentru alte motive (sau fără motiv) și aveam nevoie să fiu mângâiat cât mai iute. Încetam deci toate întrebările de îndată ce vedeam pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fără ca să mai rămână cineva dator. Orice s-ar fi întîmplat, rămân cinci ani de amintiri comune care nu trebuie să aibă un sfârșit așa de brutal sau așa de indiferent. Oricare ar fi scuza Irinei, procedeul este rău. Prin bănuieli pe care mi le produce, încrederea se va înlătura pentru totdeauna din conștiința mea. Personalitatea ei e simplă și nu merită poate atâtea întrebări. A fost îndrăgostită de mine, nu așa de teribil însă ca să nu se amuze cu alții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca și cum aș fi venit de la o înmormîntare. Spun: - Am știut tot ce se petrecea între voi, căci mă vizita deseori.Puteam astfel ști ce se întîmplă, Nu-mi spunea nimic, dar mă pricepeam să-l descos, fără ca să aibă vreo bănuială. Îi pricinuiam neliniști, imaginam evenimente, puteam să-l fac să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus, în timp ce el se refăcea imediat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Într-adevăr, dacă socotesc lucid, sunt o mie de lucruri pe care nu le-aș face pentru tine, dar orișicine, cât de îndrăgostit ar fi, poate ajunge la aceleași constatări. Sau, după momente, ar face sau n-ar face. Pe timpul bănuielilor mele, aș fi primit să fac ceea ce înainte sau după mi se pare imposibil. De altminteri, aș prefera să mă omor decât să fiu ridicol și de aceea, în momentele tragice, am luciditatea să mă ascund bine, să, nu mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ești nebună, dragă, a întîrziat poate pentru că a avut treabă". Vorbă plată, pentru că ea nu mă putea înțelege, pentru că nu iubea sau pentru că avea o fire mai potolită. Întotdeauna, la urmă, se vedea că ea avusese dreptate și că toate bănuielile mele fuseseră nebunii. Realitatea era mult mai simplă. Viky făcea morală: "Ei, nu ți-am spus eu?!" Ai întîrziat pentru că mergea prost ceasul, pentru că n-ai găsit tramvaiul la timp, pentru că ai făcut înainte o plimbare pe Calea Victoriei. Mă găseai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prin ravagiul care îi tulbură tot timpul ființa, prin necesitatea de a fi nefericită. O scrisoare poate avea o valoare intrinsecă prin parantezele care se fac asupra epocii, a vieții, a întîmplărilor. Din rândurile Ioanei se poate construi temperamentul ei: bănuielile, afirmațiile grăbite, dar totdeauna pline de sugestii, patima în ură și în dragoste, încercarea zădarnică de a fi înțeleaptă sau mărinimoasă, naivitățile încîntătoare; apoi mâinile și remușcările. Dar acum nu mă interesa să o construiesc, ci voiam numai să știu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ești un exagerat. Cuvântul este exact, dar trebuie aplicat numai la necazuri. Bucuriile nu știu să le prețuiesc și nici să le întrețiu. De altfel, nu sunt niciodată pure. Odată cu ele, păstrez și conștiința neîn-semnătății lor sau le alterez cu bănuieli că poate mă înșel. E greu să crezi într-un noroc special pentru un om. Dar nu se poate să nu te impresioneze un vecin căruia îi reușesc toate, chiar ceea ce pare mai neverosimil. Eu n-am avut niciodată o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Confesiunile sunt vulgare". Principial avea dreptate, dar totul depinde de emoția cu care faci acea mărturisire și de clipa importantă și rară pe care o alegi pentru ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială, indiferent de prietenia care s-a menținut intactă până la urmă, că părerea lui n-a fost decât egoism, instinctul de a se pune la adăpost de efuziunile altuia, ca să nu-și turbure liniștea sufletească. Ioana adusese cu dânsa o mulțime
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că repetăm aceleași lucruri fără importanță, că suntem lipsiți de orice logică, și s-ar mira că nu ne dăm seama că ne agităm inutil pentru motive puerile, uitând complect cea ce este grav între noi și aruncând astfel chiar bănuieli asupra posibilității noastre de a fi gravi. Poate însă că, dacă ar fi mai pătrunzător, observatorul ar sesiza că vorbele simple ascund adevăruri profunde, fatalități ale temperamentelor noastre. Odată am hotărât să facem o excursie în munți și, ca să nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]