3,362 matches
-
nici nu știu cu cine mai schimbam, arareori, impresii în șoaptă. Era liniște. Toți vizitatorii admirau în tăcere, mergeau fără să facă zgomot, se închinau pătrunși de evlavie și zăboveau în fața icoanelor spunându-și rugăciunile în gând. Arătam Silviei cu bărbia ori cu privirea ce să fotografieze, fără să-i vorbesc. Bateriile aparatului meu se descărcaseră. Făcusem multe fotografii până aici, dar folosisem și blitzul destul de mult. Tăcerea despre care aminteam nu era impusă de nimeni. Dar, așa cum simțeam eu, mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377870_a_379199]
-
mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... Citește mai mult Ochii mari sub sprâncene înaltescăpau lacrimi curbate.Preaplinul amestecându-se,în fumul țigării destinului...doar o mână-i dansa rarpe clapele plânse ale pianului,într-un vis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
destinului...doar o mână-i dansa rarpe clapele plânse ale pianului,într-un vis temporar.Tresăritul ritmic al pleoapeisub bretonul rotund și copilăros,sugera viziunea inorogului luminos.Bărbatul...se-apropie abătut,mângâindu-i apatic buclele,în gânduri străineo sărută sub bărbie,șoptindu-i c-o privire inertă:O să-ți treacă!Clapele...... Abonare la articolele scrise de cristian pop
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
după ce am tras un pat mai aproape de sobă, am îndrăznit, în cele din urmă, să întreb: - Spuneți-mi, de unde veniți? - Toți suntem din București. Suntem în vacanță și am venit la bunica Adelinei, îmi răspunse tânărul cel înalt arătând cu bărbia spre blonda cu ochii negri. - A da! Să ne prezentăm! își aduse aminte fata care părea prietena lui. Eu sunt Laura, ea e Adelina, el e prietenul meu, Andrei. Iar băiețelul ăsta e fratele mai mic al Adelinei, și-l
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
a zburat mai departe pe scări în sus. O secundă. O secundă prea lungă care m-a țintuit locului încurcat și rușinat de zâmbetul ei, întrebându-mă dacă și cu ce m-am făcut de rușine, cu tuleiele rare din bărbie, cu mâinile crescute prea repede și prea lungi decât alte părți ale corpului meu? Putea fi orice, putea fi nimic, putea fi doar o întâmplare fără importanță dacă n-ar fi fost privirea și zâmbetul și ironia din ochii ei
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
pieptului agentului principal Mititelu, acesta sări către înapoi până la peretele opus și până să scoată din toc pistolul din dotare, îl văzu pe agentul Brumă parând lovitura cu brațul stâng și, în același timp aplicând individului o lovitură puternică în bărbie cu pumnul drept, simultan cu executarea mișcării de secerare a picioarelor atacatorului, trântindu-l cu fața la podea. În secunda următoare cuțitul zbura din mâna acestuia sub forța loviturii de picior aplicate de Brumă, care îi duse fulgerător mâinile la spate, încătușându
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
înțeles că lucrurile au scăpat puțin de sub control. Și-a dat seama că prietena ei avea nevoie de o eliberare pentru a face față evenimentului ce urma să aibă loc. S-a apropiat ușor de Emanuela și i-a prins bărbia cu două degete, așezându-și cu blândețe cealaltă mână pe umărul ei: - Spune-mi, draga mea! Ce ai pățit luptătoareo? Te-au copleșit emoțiile, da? Ai adunat atâtea în sufletul tău... și acum nu mai știi ce să faci cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
nu ar fi auzit-o. După câteva clipe lungi, expresia chipului i se schimbă și lacrimile începură să-i șiroiască pe obraz. Rușinându-se de prietena ei, încercă să-și ferească privirea întorcându-și capul, dar Simona îi fixase strâns bărbia între cele două degete și o țintuia cu privirea. - Nu știu, Simona, începu Emanueala să vorbească în șoaptă. M-am trezit foarte bine, dar, dintr-o dată, m-am întristat, continuă ea întărindu-și vocea. Mi-am pus tot felul de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
asta, ca să ai parte de puțină acțiune. Eu,la vârsta mea,ce să mai fac ,bătrânețe,ouă crețe.... Îi e deja simpatic moșulețul. Îi zâmbește complice ,dar zâmbetul îi îngheață instantaneu la vederea unei cicatrici urâte ce se întinde sub bărbie. - Vrei să știi de unde-o am ? - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă descoși. Ce să zic,ale tinereții valuri .... Povestea e de-acum 40 de ani. Patruzeci de ani s-
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
nu-mi venea să cred că nu sunt eu , că picioarele nu mă mai țin,că fentele și schemele m-au părăsit, încercam doar să mă apăr de ploaia de lovituri ce mă izbea de peste tot. Un pumn puternic sub bărbie, mi-a curmat până la urmă umilința. Eram deja în altă lume...în lumea minunată a viselor în care mă mișcam țanțoș,înfofolit în halatul auriu.... M-am trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
sunet ,mai mult de gura lor,ceva nedefinit, un fel de schelălăit de cățeluș speriat. Îl înțelegea foarte bine pe bărbatul care stătea acum pe scaunul din dreapta ,pierdut într-o clipă de glorie apusă însă, mult prea repede. Cicatricea din bărbie i se umflase involuntar,ca un balaur cu trei capete ,mușcând din fața lui zbârcită de vreme din care doar nasul borcănat mai ieșea în evidență. Întotdeauna o să existe bariere,la fel ca barele de la modul. Și dacă nu le spargi
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
pe adevărata Dalia. Nu mai era fetița din rezerva de spital cu un fizic comun, vopsită blond cu șuvițe roșcate, plină de vânătăi și julituri pe față și pe brațe, și cu paiul în gură, legată cu un pansament pe sub bărbie să-i fixeze maxilarul fisurat, ci o adevărată divă. Avea în aparență un trup fragil, însă în ritmul muzicii, unduindu-se după fiecare notă muzicală într-un alt mod, devenea un punct de atracție care îți capta privirea și te
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
Dar mai știi? Dacă este o fire scrupuloasă? Așa gândea Gloria când îi privea pe cei doi dansatori. Ștefan își făcu curaj și o apropie pe Dalia la piept. Dorea să-i descopere reacția. Ca înălțime, fata îi ajungea sub bărbie. Imediat ea se lipi de el ca o liană încetinindu-și voit mișcările pentru a-i simți căldura trupească. Oricât de stăpân ar fi fost pe el, nu putea să-și controleze atât de bine simțurile fără ca organismul să nu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
afumat. La un moment dat, Buna ieși în prag cu ditamai linguroiul de lemn în mână: - Ia, poftiți la masă, harnicilor! Ah, pomana porcului! Porniră o întrecere de înfulecat cu fețele schimonosite de rânjete și unse de grăsimea scursă pe bărbii. Pâinea scoasă proaspăt din cuptor se îmbiba rapid cu sosul gros ce li se prelingea pe degete. Murăturile lui Buna erau divine și pocneau între dinți ca niște petarde în miniatură. De când nu mai mâncase în halul acesta? Răsuflă greu
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
cu sacoșele pline... - Haideți toți la masă! Uite, Ioana! Tu ai scaunul lângă mine și... - Da, de unde până unde, întâmplarea asta cu...?! a întrerupt-o, supărat și destul de lipsit de maniere, nea Petrică, privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în direcția Ioanei, soția lui, care părăsise domiciliul conjugal cu aproape un an în urmă. - Nu! Nu este chiar o simplă întâmplare, domnul meu! îl întrerupse Ioana, ridicându-se hotărâtă de pe scaun, țintuindu-l cu privirea pe bărbatul ce părea
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
cameră cu prosopul înconjurându-i trupul tânăr, ștergându-și picăturile de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privea pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admira cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp o trezi pe fată, care deschizând ochii mari întrebă: - Cât este ceasul? Nu mai dormi? E târziu? Văd că încă este lumină afară, nu-i
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
pentru fiecare un pahar în care torni și torni și torni... Însă până la urmă ,pentru o simplă picătură ,se supără și dă pe dinafară.La alții e ditamai paharul,la mine e doar un păhărel ! O las cu degetul în bărbie și ies să îmi ridic mașina.Pe care o conving să mă ducă în viteză ,la poliție. S-o fi împărțind ceva aici ,de e așa aglomerat? Sunt patru uși de sticlă și tot atâtea cozi. Noroc că e organizare
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
să se spună că procuratorul vă interzice din primele zile să spuneți ceea ce gândiți, magiștrilor! -E totuși o afirmație primejdioasă, nu realizați? rosti Simbinacus cu o fină și o prefăcută ironie, după care tăcu așezându-și una din palme sub bărbie. -Te referi la pedepsele tribunalului sacerdotal aplicate ereticilor, magistre? -Nici pe departe, spuse Simbinacus ridicând din umeri. Însă conform afirmației de mai înainte ar însemna că sclavii au fost făcuți liberi și ei! Toți, inclusiv Ponțiu Pilat îl priviră cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
acopere domol pe ale lui. Și în acest fel a început ceva magic: el și-a apăsat ușor buzele pe ale mele și cu gura întredeschisă a lins înghețata, mai întâi cu vârful limbii, de pe buza de sus, apoi după bărbie și mai apoi cu toată limba de pe gât. Ne-am privit preț de câteva secunde, în ochi, apoi am continuat: - Mai vrei? l-am întrebat, lăsând voit să-mi alunece înghețata de pe linguriță în decolteul bluzei. De această dată a
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
liniști complet. - Maria, hai s-o spălăm și s-o ducem în pat! șopti Liviu, redevenit pragmatic. A înghețat pe gresia asta, draga de ea! - Te simți mai bine, iubito? o întrebă mama, dezmierdând-o duios, acoperind-o până sub bărbie, ca atunci când era micuță. Lea o privi lung. Vrei să-mi spui ceva? Ce e, puiul meu? Liviu înțelese că era de prisos și se evaporă din odaie, trăgându-l după sine pe Cristian, care asistase șocat la toată scena
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
se spune că porcul își visează tăierea, urmau alte treburi în gospodărie: tăierea porcului, tranșarea lui, punerea cărnii la sare, pregătirea cârnaților ș.a. În ziua tăierii porcului, mămica ne „îmbărburea” cu sânge de la el, adică ne făcea cruce în frunte, bărbie și obraji, pentru a fi feriți de boli și de deochi. Ca să înțelegem necesitatea postului, bunicul ne povestea legenda nașterii lui Iisus Hristos care avea să ne stea alături, în tot cursul vieții noastre, protejându-ne. Exista credința că, în
IERNILE COPILĂRIEI MELE...PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375738_a_377067]
-
scării! Vecinii la serviciu, copiii la școală. Rămân lipită de ușă... Aud cum cheia intră în broasca de jos, se răsucește și ușa se deschide! Dl. Mitrea , mult mai înalt decât mine, intră ținând cheia între două degete, la nivelul bărbiei. Zâmbește, un rânjet mai degrabă. „De ce v-ați încuiat?„ Până unde poate merge acest om ? gândesc eu , luând în calcul toate variantele de ieșire din absurdul situației, astfel încât să nu declanșez o stare sau o tensiune mai greu de gestionat
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
io n-am carte, dom'le! Eu am avut pământ. Că altfel, nu mai rămânea bărbatu' meu, Dumnzeu să-l ierte, în armată până la pensie... Am avut dotă, că așa era pe vremuri, maică, a explicat ea mândră, ridicându-și bărbia mai mult decât reușise până în acel moment. La această precizare, jandarmul care-i oferise scaunul, pătruns de respect și simpatie față de ea, s-a repezit să aducă tușiera de pe masa de lucru a domnișoarei grefier, care rămăsese blocată de spectacolul
PARTAJUL (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369263_a_370592]
-
adus-o în sală. S-a făcut liniște. Toată asistența a amuțit la vederea acelui grup de oameni care o purtau pe femeia ce-și ținea disperată pălăria pe cap cu amândouă mâinile, în timp ce geanta ei neagră se clătina pe sub bărbie, agățată de un braț. Femeile încercau să-i aranjeze ținuta, că era ori nu era nevoie, iar bărbații se înghesuiau să o sprijine. Nu mai erau locuri libere. Judecătorul privea nelămurit spectacolul pe deasupra ochelarilor, în timp ce grefierul de ședință, o fată
PARTAJUL (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369264_a_370593]
-
pe degete, goluri de timp, goluri de memorie, cine scrie despre lacrimi nu știe ce este transparența. Erau dureri cândva, s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 6 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
NOAH 6 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374167_a_375496]