KorAP: Find »[drukola/base=bătălie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...714 >

17,832 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

o zonă din bazinul Fluviului Galben. La doar 12 ani, el câștigă cursa de cai organizată pentru tinerii din trib, trofeul fiind chiar tronul regelui. De atunci, regele Ghesar, punându-și în valoare forța și mintea dumnezeiască, a purtat nenumărate bătălii, toate încununate de victorie, îndeplinindu-și cu cinste misiunea. După ce omoară toți demonii de pe pământ, Ghesar se întoarce în lumea cerească, împreună cu mama și soția lui. Povestea regelui Ghesar, una din cele mai ample epopei din lume, are mai mult

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cu cercetarea acestei prețioase moșteniri culturale. Epopeea Jangar Epopeea chineză Jangar cuprinde, în paginile ei, povestea unui copil care ajunge erou la doar șapte ani. La vârsta de doi ani își pierde ambii părinți. Un an mai târziu participă la bătălii pe câmpul de luptă, pentru ca la șapte ani, numele lui să fie cunoscut în mai multe state. Jangar a apărut în perioada cuprinsă între secolul al XV-lea și mijlocul secolului al XVII-lea într-un trib al oiraților de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
altui trib, pe nume Mangus cel fioros, îi ocupă vatra și îi omoară părinții. Un an mai târziu, ca să răzbune moartea celor care i-au dat viață, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan și începe să poarte bătălii în numele dreptății. Datorită actelor sale de vitejie, oamenii din zona Baomuba îl aleg Khan al lor. Mangus cel fioros, neîmpăcat cu înfrângerea, continuă să hârțuiască oamenii cu oastea sa și chiar să invadeze statul Baomuba. În fruntea celor 35 de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
celor 35 de căpitani ai săi și cu 8.000 de viteji, Jangar reușește de fiecare dată să-i alunge pe invadatori și să apere glia strămoșească. Numele lui ajunge să fie slăvit în 44 de state. La capătul altor bătălii crâncene și dând dovadă de un talent cu totul excepțional, el întemeiază "un stat ideal", în care locuitorii au parte de "tinerețe fără bătrânețe", pe tot parcursul anului este primăvară și peste tot domnește bucuria. Iată cât de frumos este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în bătălii crâncene. Îl slăvesc ca pe un erou neasemuit, inteligent, înțelept și puternic, care duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba și se bucură de sprijinul poporului. Un alt erou al poveștii este Honggur, despre care autorii spun că întruchipa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sută de personaje, de la bătrâni înțelepți care îl sfătuiau pe Manas, prietenii lui de luptă, Karma Khan cel crunt și fără suflet, până la trădători perfizi, demoni și monștri făcători de rele. De asemenea, în epopee sunt descrise zeci de mari bătălii. Numai caii folosiți de eroi apar în peste 30 de nuanțe de culori, ca să nu mai vorbim de genurile de arme utilizate. De-a lungul secolelor au fost mii de continuatori și creatori ai acestei epopei a etniei kârgâze, ei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
soțul ei și de sentimentele calde ale oamenilor, ea s-a simțit cuprinsă de melancolie și de o mare singurătate. Aflând că soțul ei a murit, Chang'e s-a întristat și a plâns toată noaptea în palatul lunii. Povestea bătăliei dintre împăratul Galben și războinicul Chiyou Cu mii de ani în urmă, în bazinele Fluviilor Galben și Yangtze din China, trăiau mai multe triburi. Fiecare șef de trib își spunea împărat. Împăratul Galben (Huangdi) a fost șeful celui mai puternic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Lu de pe teritoriul controlat de Împăratul Galben pentru a-i cere ajutor. Cu gândul să-l înlăture pe răufăcătorul Chiyou, Împăratul Galben a unit șefii altor triburi și a pornit la luptă împotriva lui. Aceasta este cunoscută sub numele de "Bătălia de la Zhuo Lu". La început, Chiyou, cu armele sale avansate și soldații săi curajoși, a obținut victorie după victorie. Apoi, împăratul Împăratul Galben a apelat la ajutorul dragonului și a altor animale sălbatice și a obținut multe victorii. Chiyou și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
După aceea, Chiyou aduse o ceață deasă, pentru ca soldații Împăratului Galben să rătăcească drumul. Dar acesta știa că steaua polară arată direcția, așa că a făcut repede un fel de "căruță-busolă", pentru a-și îndruma soldații să iasă din ceață. După bătălii înverșunate, Împăratul Galben i-a nimicește pe toți cei 81 de frați ai lui Chiyou și l-a luat prizonier pe el, apoi a poruncit executarea războinicului. Capul și corpul lui Chiyou au fost înmormântate în două locuri, departe unul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Excepționalul arcaș Cu 2000 de ani în urmă, pe actualul teritoriu al Chinei existau mai multe state, fiecare având personalități renumite. Bai Qi din statul Qin a fost un eminent conducător de oști. Armata condusă de el a purtat multe bătălii, fără să piardă niciuna. De aceea, el a fost numit "generalul invincibil". Într-un an, suveranul statului Qin i-a poruncit lui Bai Qi să atace cu puternica sa armată statul Wei. Lumea era îngrijorată că, în cazul cuceririi regatului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
să fie numit comandant în subordinea ta." Xiao He a insistat: "Nu sunt sigur că acceptă funcția de simplu comandant." Liu Bang a cedat: "Să fie pus atunci comandant-șef al armatei." În această funcție, Han Xin a câștigat multe bătălii importante, ajutându-l pe Liu Bang să cucereasă întreaga țară. De pretutindeni răsună cântecele Chu În China, când cineva spune că de pretutindeni aude cântecele Chu, înseamnă că se află într-o situație cumplită, fără ieșire. În 202 î.e

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
centrală. În aparență, Liu Bang a recunoscut poziția dominantă a lui Xiang, însă a continuat să recruteze oameni capabili și să-și dezvolte armata proprie. În scurt timp, oștile conduse de cei doi au ajuns la o valoare aproape egală. Bătălia decisivă dintre Xiang Yu și Liu Bang a avut loc la Gaixia (o localitate aflată în provincia Anhui de astăzi). După o luptă înverșunată, armata lui Liu a încercuit armata lui Xiang. Deși aflată într-o situație defavorabilă, aceasta din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pământ. Au dezertat atât de mulți, încât au rămas doar câteva sute. Liu Bang s-a folosit de un truc. El și-a pus soldații să cânte acele melodii populare duioase din Chu, pentru a distruge moralul armatei lui Xiang. Bătălia de la Gaixia s-a încheiat cu victoria finală a lui Liu Bang. Xiang Yu s-a sinucis. Mai târziu, Liu Bang a întemeiat dinastia Han, inaugurând una din cele mai prospere perioade din istoria Chinei. Descurcărețul Dongfang Shuo Poveștile despre

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
un milion. Nu-i de ajuns pentru a fi deasupra tuturor? Și totuși, în ciuda forței pe care o aveți, un neisprăvit de Bai Qi a avut îndrăzneala să ridice câteva sute de mii de ostași împotiva regatului Chu. În prima bătălie a câștigat orașele Yan și Ying, în a doua și a treia a ars, la Yiling, mormintele imperiale, batjocorind strămoșii regelui din Chu. Nu e asta o jignire? Nouă, celor care nu suntem din Chu, ne e rușine, în timp ce Maiestatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în care se făcea că a ajuns în țara salcâmilor, a luat de soție pe fiica regelului și a îndeplinit timp de 20 de ani funcția de prefect al districtului Nanke, bucurându-se de onoruri și cinste. Dar, într-o bătălie, oastea comandată de el a fost înfrântă de inamic, iar prințesa a murit. Chun Yufen a fost trimis acasă și tocmai atunci visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
o armată cu un efectiv de 80000 de ostași, cu Tian Ji comandant-șef și Sun Bin șef al statului major, să intre în luptă alături de Zhao. Analizând situația, Sun Bin a subliniat că armata statului Wei era foarte puternică. Bătălia purtată direct cu aceasta ar putea aduce pierderi uriașe. Grosul armatei statului Wei este la luptă și apărarea capitalei acestuia trebuia să fie slabă. În acest caz, dacă se lansează atacuri asupra capitalei statului Wei, trupele acestuia vor fi nevoite

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
aduce pierderi uriașe. Grosul armatei statului Wei este la luptă și apărarea capitalei acestuia trebuia să fie slabă. În acest caz, dacă se lansează atacuri asupra capitalei statului Wei, trupele acestuia vor fi nevoite să se întoarcă de pe câmpul de bătălie în capitală și în felul acesta va fi eliminată primejdia pentru Zhao. Astfel, Sun Bin a decis să creeze inamicului falsa impresie că forțele statului Qi sunt slabe. A trimis, dinadins, efective militare să atace orașul de importanță strategică al

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
bătut, să nu câștige în nici un caz, pentru a induce inamicii în eroare. În același timp, aș trimite niște trupe de elită să se ascundă pe flancurile armatei inamice și să pornească atacuri când dușmanul este tulburat. Aș câștiga sigur bătălia." Bătălia de la Changping În Perioada Statelor Combatante din istoria Chinei, după aplicarea reformei, puterea statului Qin a crescut. Cu regele Zhao la cârma țării, Qin a devenit cel mai puternic din cele mai mari șapte state de pe teritoriul Chinei. Bătălia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
să nu câștige în nici un caz, pentru a induce inamicii în eroare. În același timp, aș trimite niște trupe de elită să se ascundă pe flancurile armatei inamice și să pornească atacuri când dușmanul este tulburat. Aș câștiga sigur bătălia." Bătălia de la Changping În Perioada Statelor Combatante din istoria Chinei, după aplicarea reformei, puterea statului Qin a crescut. Cu regele Zhao la cârma țării, Qin a devenit cel mai puternic din cele mai mari șapte state de pe teritoriul Chinei. Bătălia de la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
bătălia." Bătălia de la Changping În Perioada Statelor Combatante din istoria Chinei, după aplicarea reformei, puterea statului Qin a crescut. Cu regele Zhao la cârma țării, Qin a devenit cel mai puternic din cele mai mari șapte state de pe teritoriul Chinei. Bătălia de la Changping a fost cea mai importantă pentru Qin, înaintea unificării Chinei. Statele Han, Wei, Yan și Zhao se învecinau cu Qin. Ca să facă față expansiunii acestuia din urmă, între cele patru a fost încheiată o alianță relativă. Statul Zhao

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Ca să facă față expansiunii acestuia din urmă, între cele patru a fost încheiată o alianță relativă. Statul Zhao era cel mai puternic, iar Wei cel mai slab. În anul 268 î.e.n., Qin a atacat statul Wei și după mai multe bătălii l-a anexat. Apoi, a pornit războiul împotriva statului Han. De teamă, regele acestuia a trimis un sol în statul Qin pentru a încheia pacea, promițând că-i va ceda ținutul Shangdang. Dar prefectul ținutului, Feng Ting, s-a împotrivit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și l-a trimis pe Zhao Kuo pe front să preia comanda de la Lian Po. Acesta cunoștea foarte bine teoria războiului, dar n-avea experiență practică. După ce a ajuns la Changping, a hotărât să anuleze strategia defensivă și să pregătească bătălia decisivă, în speranța că va recuceri imediat ținutul Shangdang. Văzând că tactica dezbinării a dat roade, regele statului Qin a poruncit cunoscutului general Bai Qi să preia, în secret, comanda armatei de la Wang Jian. În fața generalului Zhao Kuo, care subaprecia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
încercuit. Disperat, Zhao Kuo a încercat să iasă cu forța, dar a fost ucis de arcașii inamici. Trupele statului Zhao, rămase fără comandant, au depus armele. Armata statului Qin a obținut, în cele din urmă, o victorie strălucită în această bătălie cruntă și înverșunată. Lupta de la Changping este consemnată în analele militare ca un exemplu de atac prin încercuire de mare amploare din istoria Chinei. Cao Gui și lupta de rezistență împotriva agresiunii statului Qi În istoria militară a Chinei, a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
regelui să-i dea voie să meargă și el la luptă. Văzându-l om cu scaun la cap, l-a acceptat și a plecat împreună cu el cu același car de război. În China antică, atunci când două armate se angajau în bătălii, de regulă, se desfășurau mai întâi pozițiile fiecăreia. Apoi, partea A bătea toba, în semn de provocare. Dacă partea B nu răspundea, partea A urma să lanseze atacul, abia după ce bătea toba pentru a treia oară. La Changshao (astăzi partea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
lăsate de carele de război erau dezordonate, am fost convins că trupele lor nu mai erau în formă și atunci v-am rugat să dați ordinul de urmărire și atac." Regele Zhuang din statul Lu s-a lămurit cu totul. Bătălia de la Baiju Tot în Perioada Statelor Combatante, Wu și Chu au purtat zece războaie ample pentru supremație, între anii 584-514 î.e.n. În 515 î.e.n., prințul Guang din statul Wu a preluat tronul, fiind cunoscut în istoria Chinei ca regele Helü

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]