1,589 matches
-
a șoproanelor largi. Peste sunetul vocilor, se suprapune adesea vocea unui nepot venit să-și întâmpine drăgăstos bunicul. El se ridică în capul oaselor, să-l simtă duios. Bunica pregătește grăbita cană cu laptele crud, proaspăt, muls de la vacile din bătătura. Apoi vag, pe sub părul ei nins de ani, fruntea i se umple de gânduri. Mâine începe o altă zi, iar cosași, iar mămăligă, iar fasole, sau cine știe ce pentru traista cu merinde. Cerul este gol, albastru, senin. Cu mâinile pavăza deasupra
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
si mai ales că fata când ai „probleme” , nu ai cum și unde să te schimbi, dar nu trebuie să refuzi, n- ai încotro...Lăură își amintea fără voie, de câte ori i-a șiroit sângele pe picioare, umplându-i bocancii, câte bătături avea la picioare, cum se sufocă de cald, cum ar fi aruncat cât colo centura, dar ținută era ținută, disciplină era disciplină. - Nu prea ești vorbăreața, când vine vorba de armata, concluziona Colonenul B. - Mă rog, lucrați în domeniu, știți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
să iubim tot ceea privește viața muncitorească, să respectăm truda muncitorilor, să vedem în muncitor un frate, cu același spirit cu care Pauline Marie Jaricot scria: „Nu priviți mâinile mele, care acuză trândăvia mea. Priviți mâinile groase și pline de bătături ale muncitorilor. Eu nu le privesc niciodată fără un sentiment de respect. Ele contribuie în bună parte la ispășirea fărădelegilor pământului. Ce a făcut Dumnezeu pentru a ne arăta iubirea Sa? S-a servit de mizeria noastră, de umanitatea noastră
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Îi ducea vânătoarea, ca să-l salute pe sihastru, spre nemulțumirea clericilor de la Curte, care, cu excepția părintelui Bernhard, Îl urau din răsputeri. Haina lui aspră și sfâșiată pe alocuri, silueta lui uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
postul de gardian. Dar de data aceasta nu mai era animalul superb pe care-l admirau toți cei care-l vedeau, manifestând fățiș sentimente de invidie la adresa posesorului unui asemenea exemplar canin și dorința nemărturisită de a vedea și în bătătura lor atare frumusețe de câine. Din nefericire, lovitura aplicată cu sălbăticie pe spinarea lui Haiduc a avut drept rezultat o fractură a oaselor bazinului și o întrerupere, o strangulare a circuitului neuronilor din sistemul nervos central, iar, ca o consecință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. Ajunși pe "șantier", aruncam apa peste săpătura fărâmițată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
imposibil, este pentru noi a ierta, a ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de casă îi făcuse să se întoarcă din țările Occidentului, din Americi, ba chiar din Australia, de la capătul lumii. Securitatea îi primise cu brațele deschise, fără prejudecăți față de fiii risipitori. Acum, construiau diguri în bună înțelegere cu frații rămași în bătătură. Și țăranii supărați pe colectivizarea forțată au aflat în Balta Brăilei azil. Ținutul avea magnetism. Sate întregi au rămas pustiite de bărbați în putere, care au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și i-au dat cu o mână nouă de var. Au uns balamalele, au curățat ferestrele și le-au vopsit, de arătau ca noi. Se trezeau de dimineață, din zori, și munceau până apunea soarele și cădeau istoviți. Plini de bătături, de zgârieturi și fără puterea de a mai rosti cuvinte, dar fericiți. Fericiți cu adevărat, căci dacă unii se laudă că și-au ridicat într-o viață o casă cu propriile mâini, Cristi și Pițu au făcut-o când nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
persoane de vârsta a treia sleite de oboseală consumă într-o săptămână, și încă în pas alergător, mai multe locuri decât pot digera, este mai degrabă un prea-plin de semnificații într-un timp prea scurt, și având ca primă suficiente bătături la picioare și destule dureri de spate pentru a-și dori să reajungă cât mai grabnic la Paris, unde-i așteaptă, în salon, pisicuța în pătucul ei. În ce mă privește, rămân la părerea mea, deja veche de mai multe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
modeste sunt și cele mai convingătoare. Vreau adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup care îmbătrânește. Dincoace de Cedron, în partea de jos a grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost construită pe domeniul de tristă amintire, Ghetsimani. Înăuntru patrulează un franciscan corpolent și suspicios, poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard cu aer și oleu dela ghiauri dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i feluriți slujitori, bărbieri, paici, picheri, cafegiu, cel care taie bătăturile și unghiile strălucirii sale, cel care aduce straiele parfumate; cel care aduce papucii roșii ai umbrei lui Alah pe pământ. Bucătarul Măriei sale are o sută de calfe și Barlavagiul Măriei sale cinci sute de calfe. În jurul Măriei sale se află și câzbaragoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alți pelerini obosiți și cu dureri mai ales la picioare. După ce își lasă rucsacurile, după ce reușesc să facă un duș, îi vezi pe toți cum se așează pe saltele și încep să-și oblojească picioarele pline de bășici și bătături. Alții au bandaje pe glezne sau până la genunchi. Privesc fețele lor și nu văd pe nimeni trist. Toți sunt senini și se tratează cu o anumită reverență chiar, fapt ce mă impresionează foarte mult. La ora 19 merg la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ochelari rotunzi din spatele cărora te priveau ochii curioși, strălucitori și plini de viață. Surpriză: este din nordul Germaniei și de acolo a plecat pe jos spre Santiago la data de 1 mai. Nu-l dor picioarele, nu are nici o bătătură, nici o rană, se simte în plină formă și intenționează să ajungă la capătul călătoriei, la mormântul apostolului. El reprezintă una din multele surprize ce le-am avut până acum. îl rog respectuos să-mi explice care-i secretul acestei performanțe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
coborât repede, am găsit-o pe Mama citind ceva din Biblie. După ce m-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi, dar cu fața radiind de bucurie, i-am spus că avem oaspeți importanți și am ieșit împreună să invităm delegația în bătătura din fața casei, am scos din tindă masa pe care am așezat un număr corespunzător de pahare și sticla de horincă. Cu permisiunea domniilor voastre, am plăcerea să vă informez că aici, acum 50 de ani, mama pe care o vedeți, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mintea. Nu știa carte, nimic. Era căcarea Troiei. Da’ când te prindea, te rupea! Te lua în cancelarie, palme, indicatoare peste degete! O slăbănoagă, o așchilambrică, o urjumă, acolo. Păi, cum să nu iasă așa Șăfu? Când ai așa ceva în bătătură... N-are nici tată, adică are, da’ e despărțit de mă-sa. Noroc cu mă-sa mare, că e o femeie mai de Doamne-ajută. Tac-su’ la fel, cică a fost deștept. Nu-nțeleg cum l-a îmbârligat prăpădita de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iar noi l-am preluat cu atâta drag. Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
era nelipsit pe toată perioada verii, schimbându-i cu mare grijă pentru a împrospăta aerul. Așa am crescut și-am identificat casa bunicilor cu acele mirosuri natur de pepene galben, frunze uscate de nuc, dulcețuri și fructe confiate. Afară pe bătătură ne așteptau pepenii verzi și negri; unii erau atât de mari că nu reușeam să-i mâncăm și profitau din plin animalele din ogradă. Erau atât de gustoși și lăsam să se scurgă nestingherit pe mâini, față, hăinuțe zaharul din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
dar mai cu seamă s aveți măsura bunului simț; de va lipsi ceva, ori va apare un deficit, atunci cu siguranță noi părinții voștri suntem în mare măsură responsabili și asta pentru că buna creștere începe cu cei șapte ani, de pe bătătura casei.” Și mai spunea tata ceva, dar o spunea atât de evident, apăsat și bine direcționat, încât simt cum mi-a rămas parcă încarnată în țesătura epidermei și-n configurația sângelui: „În viață trebuie să lași loc de bună ziua, altfel
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și să-i tragă ăluia un glonț în frunte. Pe urmă și-a simțit tălpile noduroase în pantofii de piele confecționați chiar de nărodul ăla, și-a amintit că, de când poartă încălțările făcute de Tomiță, a scăpat și el de bătături și de dureri, până atunci se chinuise ca dracu, nu găsise pe nicăieri pantofi care să nu-i chinuie picioarele. Drept care a devenit mai îngăduitor: -Du-te mă-n pizda mă-tii de diliu, a mormăit el și a părăsit loja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ia o pâine, biletul era tot acolo, lipit pe oglindă, numai că dispăruse cuvântul râie. Fusese tăiat cu obidă cu negru și, deasupra, cineva, o persoană cu o mână delicată, mâzgălise gripă. La întoarcere, în loc de gripă stătea scris cu majuscule BĂTĂTURI, o săgeată îndreptată spre un nou bilet dovedind interesul celui care operase a doua modificare: „Tratăm la domiciliu impotență. Reușită garantată. S-a dat și la televizor“. O istorie cu borduri Strada Cocoșilor e asfaltată an de an. Străzile Atmosferei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
copil, o prietenă de-a mamei cu un piept uriaș mi-a spus că, în curând, voi lua viața în piept. Din cauza țâțelor ei cât bostanii, la care mă uitam printr-o gaură din gard când ieșea cu ligheanul în bătătură ca să se îmbăieze, luarea-n piept a vieții mi s-a părut multă vreme un lucru cam de rușine. De fapt, mai toate adevărurile existenței, așa cum îmi erau ele comunicate atunci, aveau ceva din particularul ciudat al persoanelor care-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fel de mișmașuri cu oamenii adulți din sat, pentru că satul e al lor. Totul, de la praful din ulițe și până sus, în vârful copacilor, le aparține lor, așa ziceam în sinea mea. Casele și vitele, fântâna, micuța gară, crâșma și bătătura unde se încingea dansul, biserica și cimitirul. și mai ales copiii le aparțineau. A ști că aveam părinți însemna că le aparțineam (poate că la fel cum, mai târziu, la maturitate, frica pe care o aveam „mă avea“ ea pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
el, proprietarul, se plimba prin sat cu căruța trasă de doi cai îngrijiți, strălucitori, superbi de-ți luau ochii și rămâneai, așa, uitându-te în urma lor de-a lungul uliței cu inima zvâcnindu-ți de plăcere. Ori când ieșeau din bătătura lui două vaci mari, grase, bine țesălate, frumoase, cu ugerele grele, alături de doi viței zburdând pe lângă ele veseli și sănătoși, bucuria lor nu avea margini. Dar când se întâmpla ca vițelul din diverse motive să moară, iar vaca nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]