2,212 matches
-
în engleză și în turcă oamenilor de pe peron. O spune și pentru urechile noastre: Good bye, russians! Poore peoples! See you in Sankt Petersburg! Așa este, ne vom revedea în Rusia, dar deocamdată să vedem ce mai fac „surorile” noastre baltice. 26 iunie, luni, Vilnius VITALIE CIOBANU: Nesterov este ultima stație rusească la graniță cu Lituania. Este ora 14.20 și ne așteaptă controlul pașapoartelor. Dincolo, pe o linie paralelă, contemplu trenul „Moscova-Kaliningrad”, celebra garnitură cu 15-20 de vagoane - un adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca acela al lui Richard Wagner, care, deși e neamț născut în România, locuiește la Berlin și are un pașaport cu însemnele Uniunii Europene!”, îi răspund, iar colega noastră clatină din cap, cu un aer de mirare și compasiune. „Tocmai balticii, pe care îi simpatizezi atât de mult, să nu te lase să intri în țara lor!” La controlul actelor, pașaportul meu fusese îndelung cercetat, întors pe toate fețele, iar eu simțisem greutatea unor priviri sfredelitoare. Moldova - o inscripție ciudată, sibilinică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Poartă numele unui cruciat german care a cucerit Riga, dar a și construit orașul. Nu toți au însă norocul unor asemenea cotropitori. VITALIE CIOBANU: Riga mă surprinde cu alura ei de metropolă, ceea ce nu pot spune despre celelalte două capitale baltice. E un oraș mare, aerisit, cu un stil de arhitectură mai degrabă central-european decât scandinav. În plus, Daugava, care e mai lată decât Sena, cu podurile sale, îi dă o măreție aparte. Suntem foarte aproape de estuarul fluviului și de Marea Baltică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prea împovărător. Personal, nu cred că poți obține o anumită integritate a ființei fără să-ți fi reglat conturile cu istoria mai mult sau mai puțin recentă, fără să fi definit până la capăt luminile și umbrele ei. Așa cum faceți voi, balticii.” Nu întâmplător, aceste popoare sunt și cel mai bine plasate, dintre toate fostele republici sovietice, în cursa pentru integrare europeană - (simt nevoia acestui comentariu marginal, acum, când îmi transcriu însemnările de la bibliotecă). Demnitatea rentează într-o măsură incomparabil mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de a insista pe detalii și de a descoperi nuanțele unor comportamente pe care în ceea ce te privește de mult le-ai clasat. Basarabenii noștri au împânzit întregul URSS, iar locurile cele mai căutate au fost și au rămas Țările Baltice - o metonimie a Occidentului. Aici, la Tallin, există o numeroasă comunitate de artiști - în special pictori, designeri, cioplitori în lemn - originari din Moldova, iar după 1989, în Estonia s-au stabilit și mulți români din Țară. Boris îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
timp, problemele de creație. Chiar râdem când îl auzim vorbind în felul acesta, nu cred că prea mulți sunt frecventați de muză în această călătorie. Einar îmi spune că țara sa, Islanda, a fost prima care a recunoscut independența țărilor baltice. Îi răspund că știu lucrul acesta, pentru că mi-a spus-o tot el, la Riga. E drept că atunci, pe vaporul Liepaja, era și mai grizat. Islandezul ne părăsește abrupt, spunându-ne că pleacă să caute un local mai vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de vertij, dar mai ales de surpriză, pentru că nu ai fi bănuit un asemenea „buzunar” de vid căscându-se la picioarele tale. Lumea noastră se adună cu sentimentul datoriei împlinite, venind de la cele trei reading-uri din oraș, care angajaseră scriitori baltici, scandinavi, francezi și ex-iugoslavi. Aici, în „groapa teatrală”, atmosfera e de chermeză veselă, striată cu mici lecții de istorie și lingvistică estonă, predate chiar de doamna ministru al Culturii, care, precum orice demnitar de țară mică, se străduiește să atragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Chișinău. Sunt chiar curios să văd cum arată „confruntarea generațiilor” la Sankt-Petersburg... Am trecut de mult frontiera la ruși, după un control minuțios al actelor. Detalii specifice ale spațiului slav (mai ales în rău), contrazicând ordinea discretă a țărilor baltice, sunt vizibile din mersul trenului. Nimic surprinzător însă, de aproape o lună, expediția noastră completează cu tenacitate un registru al diferențelor... În barul trenului, esticii vorbesc tare și, se pare, s-au pus pe băut. Azerul Chingiz Abdullayev e într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iulie, miercuri VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun în stradă, în fața hotelului. În cele trei zile cât am fost cazat aici, am mâncat în trei localuri diferite. Mâncare proastă peste tot. Predăm bagajele. Urcăm în trenul spre Moscova. Nu este garnitura noastră baltică, rămasă la Gara Varșovia, ci un fel de TGV rusesc, de mare viteză, deși cam jerpelit, care acoperă în forță distanța uriașă care desparte cele două capitale ale Rusiei. În vagon, o atmosferă îmbâcsită (la propriu), apoi se dă drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s not posibile! - îmi spune iritat. Ba uite că se poate... N-am mai fost la Minsk de prin 1987, când am avut o călătorie cu trenul prin partea europeană a Uniunii Sovietice, o călătorie care a inclus și țările baltice, „surori” de lagăr sovietic în acele timpuri. Nu mi-a plăcut Minskul atunci (mai ales după ce văzusem, cu câteva zile înainte, Vilniusul și Tallinul), nu-mi place nici acum. E un oraș sovietic fără memorie, cu străzi largi, proiectate parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ultima escală în negurosul Est postsovietic a pus vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde am resimțit din nou, respirând liber, plămânii Europei. În rest, un spațiu în care groaza bine administrată a totalitarismului a fost înlocuită de o explozie a arbitrarului, de haosul noii „ordini”, pseudodemocratice. Ghinionul lui Zoran Anchevski, care și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
confrați din Occident cu simpatii de stânga. VASILE GÂRNEȚ: Stafful german este convins că s-a găsit „un ton neutru” pe marginea rezoluției scriitorilor din Trenul Literaturii, așa că dintre cei care se „revoltă” rămânem doar noi (românii), ucrainenii, georgienii, scriitorii baltici și croata Dubravka Ugrešic, rezidentă la Amsterdam, dar reprezentând Germania în Trenul Scriitorilor. Spunem că nu vom semna declarația, dar aflăm că nici nu este nevoie de așa ceva, se va aproba printr-un vot majoritar, nu avem nici o șansă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o civilizație crescută pe un fond greco-roman și creștin. Acesta este „stratul” nostru germinator. În țări ca Portugalia și în capitale precum Lisabona se regăsesc aceste valori. În alte țări, care au ieșit de curând din imperiul sovietic, precum țările baltice de exemplu, se vede această dorință - la fiecare pas și în fiecare situație în care ești implicat - de a construi o asemenea normalitate, de a ajunge la ea. Și asta mi-a plăcut foarte mult, vizitând capitalele celor trei țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
clișeele naționale, care în fond nu sunt altceva decât o exprimare iconografică și rituală a unui fond cultural național. Pentru mine, personal, a fost destul de amuzant să văd această redundantă exhibare simbolistică (și mă refer în primul rând la țările baltice), dorința lor de a-și prezenta tuturor folclorul, de a-și expune evenimente importante ale istoriei naționale. De exemplu, la Vilnius, când am făcut turul orașului, am vizitat niște biserici, mai vechi și mai noi, despre care ni s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu sunt recenzate, nu se pot cumpăra, nu le vei găsi în librării. Acțiunile culturale de felul acesta nu aduc absolut nimic. Însă asemenea lucruri nu se întâmplă numai în România. Am văzut și acum, când am trecut prin țările baltice, în Letonia de exemplu, cărți de poezie traduse din letonă în germană. Trebuie să spun că într-o germană oribilă, după ureche. E penibil, pur și simplu. Asemenea lucruri trebuie evitate. Mai bine mai puține traduceri, dar calitative și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unită, față de globalizare, care înseamnă pentru noi - cei din Est - colacul de salvare, iar pentru ei - cei din Vest - nu mai mult decât un moft. - Cum ai găsit țările din fostul spațiu sovietic prin care a trecut Trenul Literaturii - țările baltice, pe de o parte, iar pe de altă parte, Rusia și Belarus? - Deși de la Malbork (inclusiv) în sus, și iar în jos, până la Varșovia (exclusiv), aici numărând și țările baltice, apa rece trecea de la robinetul din stânga la cel din dreapta, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fostul spațiu sovietic prin care a trecut Trenul Literaturii - țările baltice, pe de o parte, iar pe de altă parte, Rusia și Belarus? - Deși de la Malbork (inclusiv) în sus, și iar în jos, până la Varșovia (exclusiv), aici numărând și țările baltice, apa rece trecea de la robinetul din stânga la cel din dreapta, iar cea caldă în locul ei, adică pe dos decât în Europa, aceste țări, menționate mai sus, precum și Polonia, unde probabil Malborkul e o excepție, nu mai poartă amprenta Uniunii Sovietice, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
politically correct, ca să te fi inoculat pe deplin de bolșevism, lipsit adică de antidot... Altfel, reziști sub „ohrana” și aștepți momentul, care a și venit după 1990, când URSS-ul și lagărul se duc dracului. Asta s-a întâmplat cu balticii, pesemne, căci mi s-au părut complet eliberați, la nivelul unor europeni standard, din nord, firește. Ce să mai spun de Kaliningrad, acea tristă gubernie parcă de lângă Urali, unde oasele lui Kant nu știu ce mai caută, ce să mai spun de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
polonez sub semnul Cavalerilor Teutoni, încă viu, vizibil în Castelul-capitală medievală cu „cea mai frumoasă sală de ceremonii, gotică, din Europa”. O lume în câteva orașe emblematice. Și aceeași și alta, totuși, în enclava de timp, nu doar geografică, de la Baltică: Kalningrad, unde viitorul e încă departe, trecutul copleșind prezentul. Și țările baltice, atât de diferite între ele: Lituania cu Vilniusul aproape familiar, ca Oradea sau Sibiul, ori Clujul vechi, unde religiozitatea și barocul din Biserica Sfânta Ana, sau Sfinții Apostoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cea mai frumoasă sală de ceremonii, gotică, din Europa”. O lume în câteva orașe emblematice. Și aceeași și alta, totuși, în enclava de timp, nu doar geografică, de la Baltică: Kalningrad, unde viitorul e încă departe, trecutul copleșind prezentul. Și țările baltice, atât de diferite între ele: Lituania cu Vilniusul aproape familiar, ca Oradea sau Sibiul, ori Clujul vechi, unde religiozitatea și barocul din Biserica Sfânta Ana, sau Sfinții Apostoli Petru și Pavel ori Poarta Orașului (cu arcul dedicat icoanei Mater Misericordiosa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plan moral ca atare, reinstalate sub o nouă formă sau chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit al vieții se închisese în formule înghețate, în imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
călătorii alături de încă 103 scriitori din întreaga Europă, am acceptat fără nici o ezitare. Traseul Trenului Literar trece printr-o serie de țări și orașe mici, pe care eu poate nu le-aș vizita de unul singur. Mă gândesc la țările baltice sau la orașe precum Kalinigrad sau Malbork. Acesta ar fi un prim motiv care m-a făcut să particip. Al doilea motiv este de altă natură și ține mai mult de situația economică din Azerbaidjan. Deși avem mari zăcăminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
jumătatea ei. La Malbork. Cu primele lătrături de câini. Estul a fost pentru mine o adevărată revelație. Estul, despre care noi, cei din Vest, nu învățăm aproape nimic la școală sau din ziare. Adevărata aventură a început cu descoperirea țărilor baltice... - Ai aflat în această călătorie o sursă de idei pentru scris? Vei publica o carte? - Bineînțeles. Călătoria odată digerată și paginile cerute de literaturWERKstatt trimise la Berlin, mi-am făcut timp pentru a mă uita în liniște asupra a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aflându-mă acolo, nu a trebuit să plec departe pentru a găsi locuri deosebite de tot ceea ce văzusem în viața mea. Media occidentală a insistat destul de mult asupra efectelor pozitive ale prăbușirii URSS-ului. În micul nostru sejur în țările baltice, Polonia, Rusia și Belarus, am constatat că, în pofida schimbărilor politice, standardele de viață nu indică asupra unor evoluții spectaculoase, dar poate că aceste popoare (unele dintre ele) trăiesc azi o mai mare experiență a libertății. Islanda are un acord special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și de stat, nu Ivan de pe stradă sau din fabrici și uzine. Primul înveliș de protecție al "maicii Rusia", construit cu inteligență vicleană, este federația Rusă, al doilea este Uniunea, care cuprinde națiuni și populații greu de controlat, ca republicile baltice sau cele din Caucaz, al treilea este "lagărul socialist", controlat prin Tratatul de la Varșovia și C.A.E.R. și disciplinat prin "ajutoare tovărășești" de tipul anilor 1956 și 1968, ultimul este cel mondial, în curs de formare. Pentru mine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]