1,910 matches
-
face dragoste. Mi-am Închipuit-o În secția de terapie intensivă, printre brokeri cufundați În comă și văduve cardiace, În intimitatea aparte a cateterelor și-a perfuziilor. CÎnd farurile mașinii ei s-au aprins În noapte, m-am desprins de balustradă, dornic să mă duc la culcare. Dar n-am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
n-am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a acoperit fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cantitatea de aer pe care puteam s-o Înghit În scurtele momente În care degetele Își slăbeau apăsarea. Îmi căutau mușchii și vasele de sînge ale gîtului, parcă interpretau o melodie În mijlocul morții mele. Abia respirînd, m-am apucat de balustradă, În vreme ce semnalul luminos al farului pălea, iar cercul nopții se Închidea În mintea mea. 8 Parfumul morții — Cinci crime sînt mai mult decît suficiente, domnule Prentice. Nu ne-o dorim și pe-a șasea. Oficial v-o spun. Inspectorul Cabrera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
abilitățile se și Învață, În special cele periculoase. Să ne continuăm turul. Casa scării era presărată cu lemne carbonizate și bucăți de ghips de pe tavan, dar criminaliștii curățaseră o cărare Îngustă. Cabrera urcă treptele, țînÎndu-se cu ambele mîini de balustradele pîrjolite și cu Încălțările afundîndu-i-se În covorul mustind de apă. Lambriul de lemn din jurul șemineului se transformase În cărbune, dar ici și colo se păstraseră contururile unui blazon. Ne-am oprit pe palier, Înconjurați de ziduri Înnegrite și cu cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Într-un haos acvatic. Dăruirea lui era de-a dreptul emoționantă, de parcă ar fi crezut sincer că fiecare dintre Învățăcelele lui avea capacitatea de-a ajunge campioană olimpică. — Asta-i vocea lui Bobby Crawford, spuse Paula, venind lîngă mine la balustradă. Acu’ ce mai pune la cale? Mă obosește omul ăsta. Atîta vigoare fizică și mașina aia de tenis zgomotoasă... E un metronom, ne reglează ritmul - mai repede, mai repede, servă, voleu, smash. PÎnă la urmă, au și pueblele alea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă. Am oprit din nou filmul și am Încercat să măresc claritatea imaginii Încețoșate. Printre vergelele balustradei din balcon se Întrezărea fleșa unei biserici, cu conturul giruetei profilat pe o antenă de satelit albă plasată pe acoperișul unei clădiri din apropierea portului de ambarcațiuni. Aliniate astfel, practic indicau cu precizie localizarea apartamentului pe dîmburile ce mărgineau Estrella de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o flotă pregătită să navigheze pe aripile unui vînt-nălucă. Andersson se opri la capătul debarcaderului, unde era ancorată o micuță goeletă. La pupă, mai jos de flamura Clubului Nautico, se putea citi numele ei: Halcyon. Polițiștii Întinseseră de-a lungul balustradelor benzi ale căror capete atîrnau În apă, plutind ca serpentinele de la o petrecere de mult Încheiată. — Halcyon? (Am Îngenuncheat și am privit prin hublourile miniaturale.) Deci asta-i barca lui Frank? N-o să găsiți pe ea nimic care să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cafenelei. Dinspre o fereastră din apropiere am auzit o voce de femeie, care-mi era mai familiară decît aș fi vrut să recunosc. Dincolo de casa cu pereți de sticlă a scării se afla balconul celuilalt apartament de pe etaj. Aplecîndu-mă peste balustradă, mi-am dat seama că filmul porno fusese turnat Într-unul dintre dormitoarele acelui apartament, fratele geamăn al celui În care mă aflam, de la ferestrele căruia girueta și antena de satelit se aliniau perfect. Auzeam În continuare rîsul femeii, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
geamăn al celui În care mă aflam, de la ferestrele căruia girueta și antena de satelit se aliniau perfect. Auzeam În continuare rîsul femeii, așa că am aruncat o privire În spatele scării. La cîțiva metri de mine, Paula Hamilton stătea sprijinită de balustradă, cu fața spre soare. Purta un halat alb medical, dar părul Îi era despletit și flutura În vînt, ca Într-o filmare artistică În ralanti. Bobby Crawford ședea lîngă ea pe un șezlong, Îmbrăcat Într-un halat care-i expunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu cînd făcea sex. Unora le place să facă sex În mașină, naiba știe de ce. Îmi aruncă portocala și se sprijini de balustradă.) Și zi, cum Îți mai merge? Arăți deosebit de bine pentru cineva care-a fost strîns de gît și atacat de un deltaplan. — Mă și simt bine. Aproape euforic. De la gîndul c-o să-l văd pe Frank mi se trage. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe umeri ca o fîșie de velă zdrențuită. Vasul părea neîngrijit, avea carena pătată de ulei, de unde am presupus că Andersson navigase cu el pe traseele petrolierelor dinspre Tangier. Apoi am observat capătul de panglică galbenă ce flutura prins de balustradă la proră, ultimul rest din banda cu care polițiștii Înfășuraseră ambarcațiunea. — E Halcyon. Goeleta lui Frank... ce caută aici? — Așa e, spuse Crawford, ridicîndu-se și făcîndu-i cu mîna lui Andersson, care Îi răspunse scoțîndu-și bereta. Am vorbit cu Danvila. Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Vivaldi și Mozart se lupta vitejește cu aclamațiile turiștilor care ridicau paharele pe terasele aglomerate ale cafenelelor din mall. Două frumoase membre ale clubului, Încă În pantofii de tenis, ieșiră din biroul meu În balconul de vizavi și, ținîndu-se de balustradă, Își fluturară rachetele către un car alegoric care trecea pe sub noi. — Dumnezeule mare! Aia e Fiona Taylor? — Super-tare - e goală pușcă! Pe platformă, concepută de Clubul de Arte Costasol, era Înfățișat atelierul unui artist. Șase șevalete se Înșirau la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la urechi turiștilor care-o fluierau admirativ. — Bobby Crawford - a sosit! Una dintre doamnele tenismane se porni pe un țipat strident, cît pe ce să-mi pice paharul cu votcă și tonic de pe balustradă — Haide, Bobby, să-ți vedem fizicul! O autodubă a departamentului de știri de la o televiziune spaniolă ținea pasul cu caravana, astfel Încît cameramanul să-i poată filma pe fermecătorii ocupanți ai platformelor. În spatele lui stătea Bobby Crawford, sprijinindu-i brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
totul în nemișcare. E o liniște deplină în apartament. Nu știu ce fac ai mei. Și zău că nici nu mă interesează în acest moment! Simt că mă sufoc și că am neapărată nevoie de aer. Ies pe balcon, mă sprijin de balustradă și mi ridic privirea, înfășurată în aerul melancolic al unei după-amiezi de sfârșit de iarnă. îi simt materialitatea sub forma unor trepte nevăzute care urcă, neabătut, spre cer. Zăresc în fața mea un nor mare și alb care trece pe deasupra blocului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Eduard când a căzut? Seamănă oare ce simt eu acum cu ce a simțit el în timpul prăbușirii? Ce anume și cât mai rămâne din tine, în timpul prăbușirii? Ce anume și cât mai rămâne din tine după prăbușire? Mă aplec pe balustrada balconului și privesc în jos, încordată. Simt cum o ghiulea ghimpoasă îmi străbate capul, șuierător. Amețitor. — Ce faci, Clara, acolo? N-ai înghețat? Hai în casă, ai să răcești din nou! Glasul mamei, panicat ca niciodată, parcă, mă face să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ghiulea ghimpoasă îmi străbate capul, șuierător. Amețitor. — Ce faci, Clara, acolo? N-ai înghețat? Hai în casă, ai să răcești din nou! Glasul mamei, panicat ca niciodată, parcă, mă face să mă în torc brusc, sprijinindu-mă cu coatele de balustradă. Ghiuleaua ghimpoasă mă înțeapă insuportabil. Nu mai sta lipită de balcon, draga mamei, mi se face frică să te văd, poți să cazi, continuă mama îngrijorată de-a bine lea. Hai, vino în casă! Aș vrea să mă mișc, dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
a lui Einstein. Recapitulă imagini pe care ochii-i le recoltau din culcușul dintre lespezi al căror prizonier începuse să fie de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura încremenită, marmura dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici teritoriile de care se face vorbire! Din înălțimea amețitoare a balconului de la bloc, madam Șocarici asculta, cu atenție, schimbul lor de replici, răspândind o agitație voioasă prin echilibristica ei de circ, pe care o executa fără frică pe marginea balustradei subțiri de fier. Ca și cum destinul i s-ar fi inversat cu cel al locatarei de la balcon, Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
semnalele. Am ajuns, după vreo zece minute de erecție În mers, la ea acasă. Locuia În centru, pe strada librăriei lui Cătă, Într-un imobil vechi, la etaj, trebuia să urcăm o scară Întunecoasă, mă țineam cu o mână de balustradă, cu cealaltă o sprijineam pe fată. Am intrat În apartament, stătea bine farmacista, două camere uriașe, una din ele dădea spre o terasă incredibilă, uriașă și ea, cu vedere spre turla catedalei catolice, peste acoperișuri de case vechi și nobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui Marius, căzut într-o dureroasă reverie. Tresare ușor atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării, apoi revine din nou la masă, se așează în fotoliu, stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din mâna mortului. Spre surpriza lui, la lumina parașutelor de semnalizare, recunoaște în trăsăturile feței schimonosite de rictusul morții chipul cerșetorului care făcuse pe-a orbul. Sărind treptele două câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două trepte, pentru un câmp mai larg de tragere, dar asta face din el o țintă ușoară. Ascuns după un stâlp, Romulus îl ia la ochi. O rafală scurtă și neamțul se rostogolește pe scări. Încercă să se prindă de balustradă, dar sub greutatea lui bara de lemn cedează. Plonjează cu capul înainte până la parter, acolo unde sfârșește într-o baltă de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil cum se apropie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de râsete înfundate, uși trântite, înjurături. Strânge în pumn bucata metalică cuprins de furie și deznădejde, până când simte cum marginile metalice îi intră în piele. Domn locotenent! Domn locotenent! Ce-i Mâțule? Întreabă cu glas tare Marius, aplecându-se peste balustrada scării. Jos am răzbit peste tot, nu mai e nimeni să ne bage un glonț în fund. Foarte bine. Vezi dacă recuperezi ceva armament care poate fi folosit. Și verifică subsolul, să nu fie montat ceva explozibil acolo. Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mici catarame argintii. Ajunsă pe coridor, trece pe lângă alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții tapetați cu bun-gust pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care face o buclă ușoară și întoarce spre Anatol un zâmbet ironic prin care încearcă să disimuleze un ușor rictus de durere. Of, Doamne, reumatismul ăsta! Te rog, ajută-mă să cobor. Scara asta pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]