7,201 matches
-
în șezlongul din spatele casei, realizam o continuitate absolută cu orice era în jur, nu mai eram eu, ci întregul... dealul, pădurea... și poate că mișcările mîinilor mele urmau un ritm, oricît de curioasă ar părea afirmația mea, universal, nu particular, banal, al falangelor, falangetelor, falanguțelor anatomice... Odată, exasperat de gălăgia vizitatorilor, de dezordinea lor, de rîsetele și exclamațiile stridente, țin minte precis, am ieșit din casă și mi-am notat febril pe o margine de ziar, sprijinit de treptele de ciment
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
modei. Fiți serioși, nu chiar orice calambur merge... Oricum, jocul de cuvinte este la el acasă în orice titlu de grupaj sau de rubrică: Urbanalități, Tratament traumaturgic, Oameni și șobolani, Copylărie etc. Ce mai, o revistă postmodernă. Interesant, și nicidecum banal, cum încearcă să-l arate supratitlul, chiar dacă, pe ici, pe colo, violent, este articolul lui Augustin Ioan despre scrisul unora pe zidurile altora. Despre "fericita accidență a timpului și a spațiului", nu mai spunem nimic. Cronici-le din estul, vestul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
în consecință la confesiunea dorită. De aceea, ceea ce dă vigoare unei religii nu este superioritatea ei doctrinară în raport cu altele, ci gradul de contagiune psihică ce emană dinspre modelul întemeietorilor. Lucrul acesta e izibitor în cazul islamului. Dacă trecem peste amănuntul banal că pe europeni religia islamică ori îi plictisește, ori îi înspăimîntă - îi plictisește pentru că nu se pot regăsi în modelul de viață propus de Mahomed, și îi înspăimîntă fiindcă, înfiorați de spectacolul atentatelor sinucigașe și al decapitărilor televizate, europenii au
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
articol cunoscut și reprodus în numeroase ediții, inclusiv în ediția academică de Opere scoasă în 2003, sub răsunătorul titlu De ce m-am retras la Brăila; în realitate, titlul sub care a apărut, dat de Istrati însuși, fusese doar Brăila...! Prea banal, prea modest, probabil, pentru plastografi. În arhiva rămasă de la S. Schafferman există de altfel și o fotocopie a manuscrisului. Pe baza acestui mic fals a fost construit apoi confortabilul mit al Ťpărăsiriiť Occidentului hapsîn și al întoarcerii Ťfiului risipitorť la
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
insist asupra unuia sau altuia dintre obiectivele la care s-a oprit Vasile Ilucă cu al său penel și al său condei. Cititorii vor observa cu ușurință că este o prezentare „ciclică” în sensul acelor de ceasornic. Închei cu observația banală: în Vasile Ilucă coexistă trei fațete ale unuia și aceluiași om: a pictorului, a publicistului și a poetului. Aș vrea să rămână veșnic așa: să continuie să ne încânte cu proza și grafica sa, lăsându-ne pe noi să ghicim
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
și am legat prietenii cu președintele din Republica Moldova, domnul Petru Lucinschi, care a vizitat Iașul la invitația mea. Am selectat corespondența urmărind cu predilecție să pun în evidență relațiile amicale avute cu înalte autorități și am omis acele răvașe mai banale (de "bucătărie"). Între o autoritate locală și guvern există o consultare permanentă, care se materializează prin tomuri întregi de corespondență. Corespondența mea ca ambasador extraordinar și plenipotențiar în Cuba nu este făcută publică din cauza restricțiilor diplomatice. Pentru a satisface o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
poate eu inventasem totul, poate eu eram de fapt sursa de la care pornea tot acest miracol ireal... și atunci, nu-mi rămânea decât să găsesc eu solzii de dinozaur, poate toate celelalte personaje nu erau decât proiecții ale mele, niște banale închipuiri, pornind de la niște ființe obișnuite - și nu cine știe ce apariții deosebite, fantastice, supranaturale, capabile de ceva miraculos... poate chiar peisajul era visul meu, poate nu plecasem de fapt din poieniță... orice era plauzibil în acel moment... Uite un solz! a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mai puțin, sau să nu-i pese deloc să înțeleagă și să-și explice. Era ca și cum ar fi vrut să se retragă din tărâmul fantastic, pentru a redeveni o persoană obișnuită, în Valea Verde... deși ea nu-mi păruse niciodată banală, acum o vedeam astfel pentru prima oară, și tocmai aici, într-un tărâm fantastic, unde ar fi trebuit să fie exact invers... Cerul se întunecase oarecum, și umbre nebănuite se întindeau peste apa lacului, ca și cum peisajul era altul... M-am
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
vă așteaptă? Rimbaud Când își exprimă violența la modul literar, nu există forță mai expresivă decât neputința. În literatură violența creează stilul, geniul schizofreniei civilizate: literatura dă lecții asasinului. * Un schizofrenic aude „voci“, fuge din ospiciu, își cumpără un cuțit banal de bucătărie și îl înjunghie pe primul nefericit care îi iese în cale. Pe omul civilizat, fapta schizofrenicului îl îngrozește. El însă nu trăiește același timp istoric cu omul civilizat; el participă la un timp pre istoric și manifestă mentalul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
delictului față de rațiune. Ca victimă fericită, îndrăgostitul spiritua lizează pulsiuni zoologice care îl apropie de sfânt; o eterni tate iluzorie îl diferențiază pentru moment de vulgaritatea speciei, îi deschide ochii înspre neantul pla tonic, care cu timpul va deveni o banală afacere concretă. Criminalul se află în posesia neantului întreg, dens până la întu necare; pentru el crima este o soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în fața nimănui. Întrebat pe cine salută, răspunde candid: „Pe Apostolul Pavel.“ Byron mărturisind că cele mai reușite satire le-a scris în anul de grație 1815, an de chefuri monstruoase, pe când se strecura în pat, dimineața, părându-i-se prea banal și tăcut gestul acesta. Eriugena ucis în miezul secolului al X-lea de către propriii-i călugări, în apărarea lui Dumnezeu. Cu timpul, toate sfârșesc în maxima infantilitate spirituală: a celor ce sunt, cum că sunt, a celor ce nu sunt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dorința sau voința creatorilor. Inspirație Când inspirația te ocolește, creația lâncezește. Dorință Un mariaj statornic cu muzele este suprema dorință a scriitorului. Sclipire genială Puțini sunt cineaștii care să aibă sclipirea genială de a descoperi un fapt de viață aparent banal, de a-l prelucra artistic și de a face din el o peliculă de certă valoare cu care să cucerească lumea. Artă Meșteșugul didactic poate dobândi valențe de artă paideică, dacă este practicat de oameni cu chemare și har pentru
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de azi. Dintre sutele de poeme salvate, în acest fel, de la uitare, Cronicarul are pe un CD câteva scrise de Coca Farago, Maria Cunțan, George Gregorean, George Tutoveanu și Ștefan Milcu și citite de Irina Movilă. Câtă emoție pe un banal CD! Emil Buruiană este unul dintre cei chemați să o trezească pe frumoasa din pădurea adormită, poezia. Dezlegată de vrajă, ea va reuși poate să distragă atenția contemporanilor noștri de la zgomotele stridente, primitiv-ademenitoare, care constituie fondul sonor al existenței noastre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]
-
lui Lovinescu însuși, vorbindu-ne Ťde dincoloť și îndemnîndu-ne să credem că rațiunea va triumfa în cele din urmă". în nu mai mică măsură e relevant și catalogul numelor românești de familie. Le-a fost dat unora din ele, "șterse, banale", să atingă în chip mirabil treapta celei mai mari notorietăți: "dacă, în lumea literară românească a ultimelor trei decenii, pronunțai numele Manolescu, toată suflarea gînditoare știa la cine te referi: la Nicolae Manolescu. A transforma un nume de familie comun
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
faptul de viață trecînd în text fără a-și pierde autenticitatea: persoanele de pe stradă sînt personajele textului, ceea ce este "efectiv" devine "fictiv", autorul trăind pe stradă "literatura" propriei sale vieți, cu acel "eroism cotidian, anonim și pedestru". Această raportare la banalul cotidian explică, într-o primă instanță, și titlul volumului; o conversație de pe trotuar, de pildă, este reluată în textul care "copie" astfel realitatea și, trecînd-o în literatură, o "legalizează", dar acea conversație, acel text "copiat" provoacă celui care îl transcrie
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
România 1945-1989, coordonator științific Paul Caravia (Editura Enciclopedică, 2000). Putem urmări aici, pas cu pas, fiecare etapă a interzicerii celor opt mii de titluri din literatura română. în năucitoarea îngrămădire de nume sunt înghesuiți clasicii alături de contemporani, opere "nocive" lângă banale scrieri cărora nu li se poate reproșa nimic. Mircea Eliade deține un confortabil loc, cu 26 de titluri (pp. 175-176). Ne oprim (deocamdată!) la perioada 1945-1948. Decretul-lege, semnat de Suveran, este întocmit pe baza expunerii de motive redactate de Petre
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
fiind adevărat că în forma canonului pe care după strălucitul exemplu al lui Sandu Tudor, cel ce, după atîtea veacuri de uitare, a reînnoit cîntarea ce se recită în picioare, "acatistul", ai încercat exaltarea extatică, după cum încerci să descoperi în banalul fapt divers, în metoda reportajului, atît de disprețuită, metafizica faptului divers, aceeași exaltare a duhului, aceeași încontinuă mirare și proslăvire a vieții și a cosmosului?" "Apărarea" e dezvoltată mai departe astfel: "Domnule Duh, să am iertare, dar dacă recunoști unitatea
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
vrea să avanseze - în lumea birocratizat-kafkiană promovarea este totul -, și mai ales prin emoțiile vii pe care în zadar încearcă să le cenzureze. Stîngăciile sale, naivitatea, generozitatea, gesturile furtive, caraghioase, frămîntările și mai ales speranța și visul îl redau umanității banale, necontrolate, mirate, în căutare. Departe de a fi supereroul din vis, Lowry este autentic, viu și forța sa rezidă tocmai în ceea ce-l face vulnerabil: afectivitatea sa. Sfîrșitul ia proporțiile unui coșmar în care alternează într-un carusel amețitor momentele
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
unei obsesii: numărul 23. Nu am intenția să ofer măcar un exemplu din multiplele combinații malefice sau doar revelatoare în care acest număr poate intra, Walter Sparrow o face îndeajuns în film, iar considerațiile numerologice pot continua la infinit. Existența banală a lui Walter Sparrow se spulberă în momentul în care primește cadou de la soția sa o carte achiziționată de la un anticariat, un policier palpitant care poartă numele numărului fatidic: Numărul 23. Cum te poate face un număr și o carte
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
printr-un tratament psihiatric concentrat, a refulat-o. Dar, cum ne învață domnul Freud, refulatul se întoarce ca o stafie în pragul nopții, iar întregul demers detectivistic al personajului Fingerling, alias Walter Sparrow, constituie un fel de anamneză prin care banalul ofițer cu controlul animalelor își developează trauma și o retrăiește la intensitatea maximă înainte de a o "arde", de a o depăși. Rezolvarea misterului îi aduce cîțiva ani de pușcărie, dar și vindecarea deplină, ultima etapă a unui proces îndelungat, echivalentul
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
adaugă altele noi, se lasă condus de coincidențe și palpită cînd numărul apare fosforescent în cine știe ce combinație pînă atunci lipsită de importanță, neutră, pentru a "reaminti" că textul nu e în carte, ci în jurul nostru: de la afișele strălucitoare la anunțurile banale, de la datele codificate administrativ la data zilei în care te afli. În debutul filmului, cifra se regăsește într-un text continuu din care s-au păstrat doar numărul și o serie de cuvinte cheie, text impregnat de sînge, numărul 23
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
infantilismul pe care-l conține creditarea unei teorii conspiraționiste, la reinvestirea lecturii genuine, atît de minunată în copilărie, cu o valoare practică, filmul reușește să ne ducă în acest punct al dezvrăjirii lumii. La capătul experienței traumatice, Walter Sparrow redevine banalul ofițer cu controlul animalelor, trebuie să se supună rigorilor legii avînd circumstanțele atenuate pe care le ridică cazul său, își recuperează familia și sănătatea mintală, dar decade din statutul de erou asemeni lui Don Quijote. Detectivul Fingerling moare odată cu numărul 23
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
impresia unor șuete poetico-calofile în cursul cărora doi sau trei oameni, străduindu-se să descrie lumea, propun o viziune asupra ei. Pericolul este ca muzicalitatea vădită a cuvintelor să-l facă pe cititor să uite că, sub crusta unor cuvinte banale, se ascunde un riguros demers filosofic. În realitate, atunci cînd terminologia nu mai poate surprinde accentul dorit de autor, ea trebuie să fie înlocuită cu o expresivitate pe care numai plasticitatea firească a limbii vii o poate avea. De aceea
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
au examinat corpul, au desenat pe el cu un ruj diferite motive decorative sau o inimă care pulsa pe un omoplat, un alt gag subtil, sau, în fine, au făcut înscrisuri cu alte glumițe pe mâini și picioare. Deci, gestul banal și actul fiziologic au fost agrementate cu câte o șfichiuire ironică, însumarea acestor demersuri configurând creația lui Jérôme Bel. Dintre caracteristicile ființei umane a mai fost deci evidențiată, totuși, inteligența, dar redusă la numai una dintre posibilităție ei, aceea de
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
un dezamăgit nu. Probabil că nu se purta, și nu se cădea, într-un portret postum cu citate din Lenin. Însă crezul lui Voronca, și al lor, stă între rînduri: "niciodată mijlocia". Iar fericirea, lucru știut, e comună și, întrucîtva, banală. O utopie dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă tablouri
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]