1,700 matches
-
este la Kantor, ca și supramarioneta la Craig, un procedeu de transcendență și, prin aceasta, un model pentru actor, în schimb, spre deosebire de Craig, el îl interesează pe Kantor nu pentru că ar avea ceva din prestigiul anticilor idoli sacri, ci pentru banalitatea lui de obiect modern degradat, inferior. Transcendență și banalitate, iată o ambivalență esențială pentru Kantor, punct de vedere împărtășit și de Schulz, cel care, în volumul citat mai înainte, face elogiul materiei aflate „pe treapta cea mai de jos”, materie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
procedeu de transcendență și, prin aceasta, un model pentru actor, în schimb, spre deosebire de Craig, el îl interesează pe Kantor nu pentru că ar avea ceva din prestigiul anticilor idoli sacri, ci pentru banalitatea lui de obiect modern degradat, inferior. Transcendență și banalitate, iată o ambivalență esențială pentru Kantor, punct de vedere împărtășit și de Schulz, cel care, în volumul citat mai înainte, face elogiul materiei aflate „pe treapta cea mai de jos”, materie întruchipată, după părerea lui, de către manechin, această paiață de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Jan: Shakespeare, notre contemporain, Paris, Payot, 1993 (ediție nouă). KRAKOVITCH, Odile: Hugo censuré. La liberté au théâtre au XIXe siècle, Paris, Calmann-Lévy, 1985. MARCUS, Greil: Lipstick Traces, une histoire secrète du XXe siècle, Paris, Gallimard, „Folio actuel”, 2000. OPREA, Marius: Banalitatea răului (lucrare bazată pe documente ale Securității), Iași, Polirom, 2002. ORWELL, George: 1984, trad. Aurélie Audiberti, Paris, Gallimard, „Folio”, 1972 și 2001; în versiunea românească: Iași, Polirom, 2002. PIAZZA, Pierre: Histoire de la carte nationale d’identité, Paris, Ed. Odile Jacob
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Fundației „Open Society”, consilier al președintelui Emil Constantinescu (1999-2000); din 2005, consilier al primului-ministru pe probleme de securitate națională. Actualmente este directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Cărți publicate: Plimbare pe Ulița Tipografiei, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996; Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente (1948-1989), Polirom, Iași, 2002 (Premiul Anual al Asociației Editorilor Români pentru „Cartea de istorie a anului”); Securiștii partidului, Polirom, Iași, 2002 (coord.); Ziua care nu se uită - Brașov, 15 noiembrie 1987, Polirom, Iași
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Istoria secretă a operațiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, All, București, 1994. Courtois, Stéphane (ed.), Cartea neagră a comunismului, Humanitas, București, 1998. Lenin, Vladimir Ilici, Stângismul, boala copilăriei comunismului, ediția a II-a, Editura PCR, București, 1948. Oprea, Marius, Banalitatea Răului. O istorie a Securității În documente (1949-1989), Polirom, Iași, 2002. Oprea, Marius, Florian, Filip, „Ce-am avut și n-am pierdut: serviciile de informații din România”, Dilema, nr. 64-68/aprilie-mai 1994. Reich, Jens, „Sicherheit und Feigheit - der Käfer im
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
La pas prin „reeducările” de la Pitești, Gherla și Aiud sau „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”, Majadahonda, București, 1997. Oprea, Marius, „Nașterea Securității”, În Analele Sighet, 6, Anul 1948 - instituționalizarea comunismului (pp. 271-306), Fundația Academia Civică, București, 1998. Oprea, Marius, Banalitatea răului. O istorie a Securității În documente, 1949-1989, Polirom, Iași, 2002. Oșca, Alexandru, Popa, Vasile, „Tratatul de pace de la Paris - pretext pentru Înființarea Serviciului Muncii”, În Analele Sighet, 5, 1997, pp. 181-189. Pantazi, Ion, Am trecut prin iad, Constant, Sibiu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
transumaniștii își închipuie oportunitățile pozitive deschise prin nemurirea și omnisciența cibernetice, criticul virtualității socotește evoluția uman-tehnologică ca fiind un punct non-retour, al imposibilității de distanțare și de alegere. De la excrescențele tehnologice ale protezelor și ale interfețelor la identitățile spectrale și banalitățile sintetice, condiției virtuale a subiectului din cyberspațiu nu i se recunoaște diferența și distanța prospectivă, vivacitatea și evenimențialitatea, materialitatea și întruparea. Dimpotrivă, și în perspectiva compatriotului său, Virilio (vezi capitol al treileaă, virtualizarea identității este contextul însuși al dispariției ființei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
variantă accesibilă; într-un târziu mi-a picat fisa: era pescar înrăit, surpriza mea trebuia legată de acest hobby. Am aruncat în primul tomberon roșiile și salamul și am luat din nou piața la scanat. Ar fi fost de o banalitate ucigătoare să-i cumpăr o conservă de stavrid în sos tomat, așa că am ales să-i prepar eu ceva bun: o ciorbiță de pește. Și nu orice pește: am mers la taraba cu specialități exotice și i-am ales pe
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii unui context mortificant, își
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
al celor două muchii, cea sfîșietoare și cea hilară, traducînd admirabil imponderabilitatea existențială ca terminus continuu al alienării. Arta construcției acestei mecanici conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mie mi-a plăcut piesa din cu totul alte motive decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de asemenea banală, și ajung să transforme ficțiunea în real. Ambele planuri real și ficțiune sînt de o splendidă banalitate, și piesa cred că aici bate foarte tare, fiindcă neagă aceste două ipostaze a banalului existenței și a banalului ficțiunii. Acești oameni nu sînt ancorați, așa cum am dori toți, în marile probleme ale omenirii. Ei sînt ancorați în lucruri mici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
venea să-i confirme vocația, a fost reprezentată pe scena Teatrului Național din Iași. Farsă tragică despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei, contrastînd față de aceasta, prin banalitatea simțului comun. În acest sens poate că unele sublinieri mai apăsate ale poantelor s-ar cuveni încă moderate, fiind vorba de un text și de un spectacol care își datorează valoarea descifrării personajelor și situațiilor în registrele mai pretențioase ale
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
decenii a avut suficient răgaz să se inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
radiocasetofonului) Sînt vinovată. (deschide radioul din care se aude, mai întîi, un buletin meteo, apoi un buletin informativ, după care se aude muzică) Iar tu n-ai făcut decît să ieși la malul unei situații ce mirosea din ce în ce mai mult a banalitate și platitudine. (înaintează spre fotoliul central, pe care se va așeza) Eram doi oameni singuri care trăiau o administrație comună. Tu ai găsit desprinderea. Eu nu. Și n-am găsit-o pentru că n-am căutat-o. Și mai grav, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nici întrebări mai ales, a găsit acum una, și mi-a pus-o mie...! Bine, o să-ți răspund... Deși întrebarea ta vrea să mă pună la colțul celor slabi... Costache:...Toți oamenii sînt slabi... Octav: Oh, tăticule, întotdeauna ai spus banalități cu cel mai ridicol aer episcopal...! Tu îi arăți omului o cutie de chibrituri și-i spui aceasta este o cutie de chibrituri! și te aștepți ca omul să înmărmurească de revelație... Sigur că sînt slab... Știu că sînt slab
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
îl chem pe Ovidiu... Costache: Ce să-ți facă Ovidiu... Mai mult te tulbură... te dezechilibrează... Octav: Păi ăsta e și rostul lui Ovidiu... Să mă dezechilibreze... Mona: Deci ai trecut la rubrica paradoxuri... Octav: Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de un echilibru care ne încremenește! Păi ce altceva e o revoluție dacă nu stricarea unui echilibru care devine toxic
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
s-au jucat mai multe piese, cele mai interesante rămînînd din punctul meu de vedere "Calul verde" și "Regulamentul de bloc". Cea dintîi este o farsă tragică despre evaziune și alienare, propunînd o radiografie asupra unui cuplu conjugal copleșit de banalitate, neputință și ratare, cuplu care-și caută salvarea într-o invenție a imaginației. În "Regulamentul de bloc" dramaturgul face un dublu sondaj în existența omului contemporan: la primul nivel, el vizează relațiile interumane, starea socială, condiția individului în raport cu această stare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
impunîndu-l ca scriitor de teatru. Hotărîtoare în acest sens a fost farsa tragică intitulată "Calul verde" (reprezentată în regia lui Dan Nasta, în 1981). La primul nivel de semnificații părea un joc de-a cuplul conjugal minat de rutină și banalitate, căzut în neputință și amenințat de ratare: ratarea vieții și ratarea iubirii. În adînc însă, se descifra condiția tragică a individului și a cuplului modern, fără putința de a se salva decît printr-un joc tragic al imaginației. E, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-și însuși și pentru a respecta aceste norme trebuie să fie cineva care să-l vegheze și să-l îndrume pe omul de familie. Și astfel apare Eln insul cu misiune politico-morală, care are grijă ca nici o evadare din concretul banalității și din rutina conjugală să nu se poată produce; familia nucleară de tip socialist trebuie să rămînă intactă. Vorbind despre trecut, obsesii, spaime, etc, ajungem la "Gheorghe Popescu", premiera recentă de la Naționalul ieșean, care ne-a prilejuit, de fapt, această
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
copilăriei și adolescenței mele, a avut o atmosferă aureolată de mister dar înnegurată de urmările războiului și ale instalării regimului așa-zis „de democrație populară”. Pot spune acest lucru în ciuda faptului că acest oraș a fost luat în batjocură pentru banalitatea lui de poetul Mihai Ursachi sau de scriitorul și ziaristul Stelian Tănase. De fapt o emisiune de-a domniei sale de la miezul nopții, „București strict secret” a avut ca subiect tocmai o dramă cumplită și plină de mister ce s-a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Remus Radina, după ce a prezentat datinele strămosești, a încheiat ajunul Crăciunului cu “O brad frumos “ de Radu Gyr: “Omătul spulberat de vânt Se cerne prin zăbrele, Si-mi pare temnița mormânt Al tinereții mele“ Acum poate aceste lucruri par adevărate banalități dar atunci când nici oamenii liberi nu îndrăzneau să cânte colinde în spațiul public ci doar în casele lor, această atitudine a deținuților era o adevărată ofensă adusă regimului ateu. Sfântul Sinod a instituit rugăciuni speciale pentru toți care au suferit
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
obraji o ardere foarte puternică. Descopăr acum ce senzuală e, ce frumoasă, n-o văzusem. Spectacolul se încheie cu desenul de la început. Actorii forfotesc spunând replici din Cehov. "Ăsta-i tot teatrul", spune și Treplev. Deci nu s-au potolit...! Banalitatea în teatrul contemporan e construită foarte complicat. Actori virtuozi, scenotehnică, durate lungi, abuz de ordură și de "asumări" etc. Spectacolul, adesea, e o infrastructură expresivă enormă, iar miezul lui de legitimitate de o naivitate mizerabilă. Imaginați-vă o uzină întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca. Acest text vorbește, chiar urlă însingurarea unorființe traumatizate politic încercând cu hilară încrâncenare să fugă din banalitatea care i-a încoronat. Un spectacol pe acest text nu se face, nu se poate naște decât implicându-te și simțindu-te culpabil cu starea personajelor. Spectacolul meu ar trebui să fie un protest, un strigăt, poate ultimul strigăt în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă apelează la textualism și la joc metalingvistic, la tehnici
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]