1,747 matches
-
idealistă, Andreea se află într-o permanentă căutare: a sinelui, a iubirii absolute, curate, care să o facă să își înțeleagă viața și pe cei din jurul său. Total diferită de prietenii ei, pentru care discotecile, drogurile, sexul aproape au devenit banalități cotidiene, Andreea va deveni obsesia lui Petre (personajul lui Mihai Călin), patronul unui club, un bărbat extrem de rece, arogant, incapabil să iubească fără să distrugă. Viața Andreei se va schimba dramatic în momentul în care instinctiv ea va accepta să
Agenda2005-25-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283847_a_285176]
-
Luis Borges despre tangoul argentinian, și a prins ceva din zbor, însă când încearcă să ia pe cont propriu și să continue meditația de un mare rafinament și sensibilitate a scriitorului argentinian se face de râs, debitând o serie de banalități despre Eros și Thanatos pe ritmuri de tango. Nu știu dacă veleitarismul și snobismul regizorului sârb sunt de dată recentă, însă ele ies la iveală în formulări care seamănă unor bătăi pe burtă la bodega din colț: "Într-o zi
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
cameră cu un pat dublu în care s-a născut tata și încă doi frați și o soră care au fost odată ca niciodată și au visat și au cântat la pian și s-au jucat cu copiii vecinilor - ce banalități sănătoase și și-au luat largul precum corăbiile în afară de sora cea frumoasă Silvia Aberfeld considerată de a fi o a doua Iulia Hasdeu care a absolvit Magna Cum Laude trei facultăți urmate în paralel și a plecat la douăzeci și unu de
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
un personaj "cool"? Profesorimea pauperizată, mai prost plătită decât un bodyguard de discotecă? Muncitorimea care-o duce mai prost ca-n vremea lui Marx? Universitarii care-și cârpăcesc un venit decent alergând de la o facultate la alta și debitând aceleași banalități bazate pe bibliografia din anii '70? La clasa politică nici nu mă mai gândesc: într-o lume normală, nouăzeci și nouă la sută dintre "aleșii" de azi n-ar fi buni decât să măture coridoarele pe care acum le străbat
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
un om deosebit. Am avut seri și nopți întregi de discuții superbe și iluminatoare... Apoi Esrig a plecat, si a trebuit să-mi continuu meseria în condițiile pe care le aveam... Viață și cariera mea au avut momentele lor de banalitate... Nu le regret, n-au depins de mine. Dacă regret că am refuzat rolul Ilie Moromete? Da. Acum, da. Îl iubeam prea mult pe Ilie și mi-a fost frică să nu-l ștric.(...) La actoria de film m-am
Gheorghe Dinică - 65 PUZZLE ANIVERSAR by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18201_a_19526]
-
a trece prin zona rebarbativă ca printr-un tunel, spre a ajunge la lumina unui real ireal, de un patetism sublimat în metafore. Astfel imaginarul d-sale documentează nu mai puțin decît o mărturie epică ori descriptivă, arătîndu-se căptușit cu "banalitățile" crispate, cu laitmotivele suferinței cotidiene, cu fracturile morale ce, nerezolvîndu-se, devin inaparente. Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu îl reprezintă raportul dureros al ființei auctoriale cu o lume amenințătoare ce poate fi dezamorsată doar în măsura în care trece în viziunea
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
jucăuș, e constanta scrisului lui Russell. O tachinare perpetuă țintind moravuri și vicii, pornită dintr-o umoare care emană o halenă deșteaptă. Cititorul reține glumele și anecdotele, dar nu rețeta de fericire pe care o propune autorul, cauza stînd în banalitatea lucie a soluțiilor formulate. De aceea, în ciuda obiecției de la început, Russell dovedește bun-simț, considerațiile lui fiind sănătoase și previzibile, de aceea nespectaculoase. Cine le urmează nu va fi mai fericit, ci doar mai cult.
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
de a remedia defectele unei narațiuni - însușire al cărei nume propriu-zis este perfecționismul livresc - este semnul clar al clasicismului lui Yourcenar. Și tocmai de aceea, prin Yourcenar, forma clasică a scrisului francez a supraviețuit pînă în secolul XX. E o banalitate să spui că proza clasică a lui Yourcenar te izbește prin măsură și echilibru, în schimb mai greu e să spui în ce anume constă acest echilibru. Tot ce poți observa, și încă de la prima vedere, este că în scrisul
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
Sînt prejudecăți în sensul în care autorul trebuie să rămînă undeva în zona inteligibilului comun, să consune cu urechea oricărui cititor, să nu rănească prin nonconformism. Cristian Tudor Popescu știe să rămînă, în curajul său, un conformist și să rostească banalitățile necesare, din care am selectate cîteva mostre. 1. Demnitarul român e nesimțit, neobrăzat, nemernic și trebuie disprețuit. Nu există noutate în viața politică, sînt aceeași coioți care se rulează în cercul lor închis și ermetic în care omul comun cu
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
leagă, prin subțiri și rezistente fire de mătase, de această primă poveste citită în anii copilăriei.” (pp. 96-97) Câteva observații, în încheiere. (Evident, sărind peste multe lucruri interesante.) Paginile publicate aici de Ioan Groșan (pp. 23-27) sunt de o impresionantă banalitate. Groșan din Care-i faza cu cititul nu mai seamănă deloc cu cel de altădată! În schimb George Ardeleanu surprinde printr-o proză livrescă de cea mai bună factură (pp. 139-145). Regina balului rămâne însă ireproșabila povestire a Ioanei Pârvulescu
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
livrăm marfă numai cu plata-n avans// trimite-mi dracului factura aia odată/ domnule vă aștept la negocieri joi/ oprește-mi te rog apă caldă în cadă/ ia-ți umbrela începe sezonul de ploi". Ca din întâmplare, în cascada de banalități, apare la un moment dat și un enunț tragic ("îți eliberez fiica dacă..."), repede înghițit de zumzetul existenței cotidiene. Face parte din felul de a fi al lui Liviu Capșa, în ipostaza sa de poet, să vorbească despre suferință în
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
Luminița Gheorghiu, cu autenticitatea care o caracterizează întotdeauna). Filmele cu o asemenea structură "dispersată" au, în cele mai bune cazuri (Ioseliani, Roy Andersson) o puternică organicitate; or, în acest Haneke, firele disparate nu se leagă într-o unică revelație, muzica banalității nu conduce nicăieri, filmul pare călduț și risipit la suprafața lucrurilor. E adevărat că, pentru un critic român, recepția imparțială a filmului e bruiată, mai ales atunci cînd Haneke o urmează pe cerșetoarea expulzată, din Franța, acasă, în nordul României
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
de la Wieland și Goethe la autorii contemporani, aproape toți scriitorii importanți i s-au dedicat. Romanticii au pus basmul chiar mai presus de alte genuri. Lor li se datorează și sublinierea unor trăsături moderne ale basmului: ambivalența personajelor, împotrivirea la banalitatea și standardizarea cotidianului (începute prin domnia ,cifrelor și figurilor" cărora Novalis le opunea poezia și iubirea), efectul de distanțare față de propria povestire prin ruperea iluziei epice și ironie. În plus, datorită lumii în care trăim, cu destule amenințări ecologice și
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
universalitate a proceselor semiotice este în același timp un potențial avantaj și o posibilă capcană. Câștigăm o înțelegere unitară a unor procese aparent foarte eterogene, dar riscăm ca unitatea pe care o obținem să fie superficială, să se apropie de banalitate. De aceea, cercetările semiotice trebuie evaluate cu prudență, pentru a nu fi victime ale unei false noutăți. în oricare dintre variantele ei, cea a lui Charles Sanders Peirce (pentru a ne referi la cea mai importantă) sau cea a lui
Al IX-lea Congres Internațional - Semiotica în spectacol by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9348_a_10673]
-
roabă/ încărcată cu frunze de laur" (ibidem). îl bîntuie vise excentrice, evocînd "un ținut o patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această perspectivă ațîțată găsim o contopire a fastuoasei nostalgii simboliste cu șocul suprarealist, precum o alinare a banalității ce-a configurat destinul poetului, cutezătoarele protuberanțe ale fanteziei fiind exact contrasensul arzător al exasperantelor clișee, provocatorul revers al monotoniei răbdător asumate: "acolo perfecțiunea atinge apogeul/ fructele coapsa femeii piatra și crupa calului/ sînt diamante forme șlefuite de uneltele/ vîntului
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
de a salva ce se mai poate salva dintr-o operă volatilă, trebuie totuși să privim cu scepticism rezultatul. Ar fi o greșeală să citim această carte ca pe o carte. Dacă o citim așa, descoperim consternați un amestec de banalități și formulări inspirate, de observații de bun-simț și injustiții, de metafore expresive și lăbărțări stilistice. Cartea trebuie să devină transparentă în timpul lecturii și să-l vedem prin ea pe Petre Țuțea însuși, stând lungit în pat, cu capul ridicat puțin
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
restul nu contează. „Nu ți-am zis să stai puțin?“ răspundea enervată. „Ești înalt și subțire ca un personaj de El Greco.“ Martín îngăimă ceva. „Ia mai taci“, continuă ea revoltată, ca un savant care se vede întrerupt sau distras cu banalități în clipa când e gata să descopere mult râvnita formulă finală. Și, trăgând din nou cu nesaț din țigară, cum făcea de obicei când se concentra, adăugă, încruntată: „Să știi însă ceva: când renunți la tipul ăsta de ascet spaniol
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
le-a intrat în ereditate. Ei nu au nevoie de o cenzură exterioară care să le dea o limită a scriiturii lor; o au în sânge. De aceea cărțile noastre, chiar și cele bune, păstrează un aer de mediocritate, de banalitate, de spirit local prea evident. - Ce ați înțeles despre existența umană din tot ce ați trăit, din tot ce ați cunoscut? - Am înțeles o lecție care, într-un fel, este elocventă: intelectualii, când luptă cu greutățile, pot da opere mai
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
foarte mari care nu vin. Sunt cărți bune, desigur, dar sunt cărți de serie, nu sunt opere care să șocheze, care să arate că românii au ajuns într-un climat de libertate și iată ce pot face! Există o anumită banalitate și mediocritate a multora dintre cărțile noastre în care până și îndrăzneala mică pare un act eroic când, de fapt, este o biată îndrăzneală. - Cum vă descurcați cu banii? - Foarte greu. Am o pensie de 3 600 000 lei și
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
cugetări improvizate, irelevante, de o naivitate consternantă. Autorul își face cunoscute opiniile referitoare la ce se întâmplă în jurul său, fără să ezite, ca și cum ar fi atoateștiutor. Pe de altă parte, afirmațiile sale, chiar și când sunt adevărate, demonstrabile, suferă de banalitate. Ca să simulăm surpriza la lectura cărții lui Benone Burtescu, ar trebui să avem ipocrizia japonezelor, care scot exclamații de încântare și clipesc des, copleșite de admirație, după fiecare afirmație a bărbatului iubit. Soacra ca personaj de roman Mulți oameni cred
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
de idei și umor este în realitate o interminabilă pălăvrăgeală. Cititorii se plictisesc parcurgând cartea și fac eforturi să nu adoarmă, asemenea șoferilor care străbat o șosea lungă și uniformă. Cele mai anoste sunt pasajele în care autorul filosofează, enunțând banalități pe un ton apodictic: "Dușmanul îți este cel mai bun prieten de la un punct, când te obligă să te pregătești, să-ți depășești condiția - ca să-l poți înfrunta. Ideal ar fi să-l și învingi. Dacă ai o problemă se
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
ar produce artă? Am auzit și noi vorba că popoarele (dar și indivizii) fericite nu au literatură. Doar că neexistând nici un popor care să se considere fericit, înseamnă că toate popoarele au literatură, ceea ce reduce vorba cu pricina la o banalitate pretențioasă. Pământuri însângerate Este titlul - Bloodlands - al unui studiu de peste 700 de pagini consacrat de istoricul american Timothy Snyder „Europei dintre Hitler și Stalin”. Perfect documentat, studiul descrie în amănunțime evenimentele socialpolitice ale epocii 1933-1945 din Polonia, Ucraina și Bielorusia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4681_a_6006]
-
oferă cel puțin o revelație interesantă: chiar și cel mai odios criminal a fost odată un copil inocent pe care viața l-a împins spre un destin astăzi fără întoarcere. Firește, ce spun eu aici este un truism de o banalitate răsunătoare, dar, în urma lecturii acestei cărți, vă asigur, semnificația acestei afirmații trebuie regîndită profund. Eugen Istodor este un ziarist născut, nu făcut. Cartea sa, Viețașii de pe Rahova, este una dintre cele mai valoroase scrieri de publicistică, apărute în România ultimilor
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
dorință: să devină fată și să învețe să danseze. Primul „portret conversațional" aduce în pagină o menajeră profesionistă pe care autorul o însoțește într-o zi de muncă, pătrunzând astfel în case și în intimitatea unor persoane necunoscute. Menajera, în ciuda banalității slujbei, se dovedește specială prin suferința ce o secretă în ființa sa și prin bunătate, semnificația etern-umană surclasând-o pe cea perisabilă, socială. Unui necunoscut este povestea unui bărbat aflat la mijlocul vieții care face o pasiune pentru o fată de
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]