1,563 matches
-
Sigură, i-am răspuns. Mașina a prins viteză. Interiorul era răcoros și foarte moale. Pentru un bărbat care nu închiriază șoferi, asta nu prea se asorta cu personalitatea lui Patrick. Totuși, zic eu, să nu vă plângeți când stați pe bancheta din spate a unui Mercedes în drum spre o escapadă minunată pe Riviera. Ν Hotelul du Cap din Antibes ar trebui rebotezat Hotelul Afacerilor. Toate persoanele importante din lumea filmului aici trag în timpul festivalului, chiar dacă-i situat la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sunt din alea care nu știu să spună decât ce „grase“ sunt. Totuși, mi-am reamintit, întorsesem o nouă pagină din cartea vieții mele. Acum trebuia să pornesc pe jos. Mi-am pus ochelarii de soare, am luat geanta de pe bancheta din față și, după ce am încuiat mașina, am început să tropăi la vale. Dumnezeule, pun pariu că Elizabeth Hurley nu rămâne niciodată în pană în Anglia rurală. N-ajungi emblema casei Estée Lauder dacă ești atât de idioată încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Teiuș; era frig și mirosea a stătut și a DDT, ca-n vagoanele de clasa a doua. Înspre Cluj am adormit sprijinit de scândura de la geam. Când m-am trezit, l-am văzut pe tatăl meu treaz, stând drept pe bancheta din fața mea, privindu-mă. Era atâta îngrijorare și incertitudine în privirea lui tăcută... Știam la ce se gândea; „Oare ce se va alege și de copilul asta?” N-a zis nimic, a scos pâinea și o bucată de salam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oprit să îmi pun CD Colibri, Cântece de bivuac. Uite cum amân momentul... Când mă apropiam de spațiul care separa restaurantul marocan de cel eritreean, se deschide geamul unei mașini care rula încet. O afro-americană scăldată în surâs scoate de pe banchetă un trandafir superb și mi-l oferă: - God loves you! Eu rămân cu trandafirul în mână, și ea dispare, cu mașină cu tot. Dacă nu ar fi în fața mea în vaza de pe masă, aș zice că am visat. Nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
doar să bată la mașină, și crede că toate femeile ar trebui să câștige mai mult decât soții lor fiindcă sunt mult mai inteligente din naștere. Maâtre d’ mă conduce spre o masă goală din colț și mă strecor pe bancheta de piele de căprioară. — Bună seara ! îi spun zâmbind unui chelner care se apropie. Aș dori un Buck’s Fizz, un gimlet și un martini, vă rog. Dar pe acestea din urmă nu le aduceți până nu ajung și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eddie se clatină în față și-napoi pe tălpile pantofilor. Pare ușor stânjenit. Adevărul e că amândoi par ușor stingheriți. Sub tot fardul, sub bronz, sub hainele scumpe, cei doi soți par ușor nesiguri pe ei. Mă duc la o banchetă și îndrept o pernă, încercând să par că știu precis ce fac. Bănuiesc că abia aștepți să-ți vezi noua bucătărie ! spune Trish veselă. — Sigur că da ! spun cu un zâmbet încrezător. Abia aștept ! E o simplă bucătărie. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna, bancheta din spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn. — Doamnă. Îmi deschide ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clare despre ce sunt și la ce servesc plicurile, propunerile și desenele, învățase totuși de-a lungul vieții că oamenii care se pregătesc să urce în mașini obișnuiesc să ia cu ei lucruri pe care, de obicei, le aruncă pe bancheta din spate. Instruit de aceste experiențe, se înțelege că memoria lui Găsit l-a făcut să creadă că Marta își va însoți tatăl în această nouă excursie cu furgoneta. Deși a venit de puține zile, nu are îndoieli că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la Centru, traversa satul spre casă, își văzu fiica și ginerele mergând în fața lui. El îi pusese un braț în jurul umerilor și părea că încearcă s-o consoleze. Cipriano Algor opri furgoneta, Urcați, spuse, nu-l trimise pe Găsit pe bancheta din spate pentru că știa că vor să stea împreună. Marta încerca să-și șteargă lacrimile în timp ce Marçal spunea, Nu te supăra, știi cum sunt, dacă bănuiam cum se vor purta, nu te luam cu mine, Ce s-a întâmplat, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iată-i în furgoneta care încă mai are cuvântul Olărie scris pe aripile laterale ale caroseriei, în drum spre oraș și spre Centru, Marta e cu ei, așezată lângă șoferul, care acum e soțul ei. Cipriano Algor stă singur pe bancheta din spate, Găsit n-a venit, a rămas să aibă grijă de casă. E dis-de-dimineață, soarele n-a răsărit, Centura Verde nu va întârzia să apară, în curând va veni și Centura Industrială, apoi cartierele de barăci, pământul nimănui, clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
rog... În față e liniște. — Bine, zice șoferul în cele din urmă, clătinând din cap. Bine. Întoarce pe loc și demarăm în direcția opusă. Mă uit la ceas - și e 2.40. Am timp berechet. Perfect. Mă las fericită pe banchetă și mă uit pe geam, spre fărâma de cer albastru care se vede. Dumnezeule, totul e atât de minunat. Să te plimbi cu un taxi galben, să vezi soarele reflectându‑se în zgârie‑nori, să ai pe față zâmbetul fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mele să mă văd cu ea, în... în... — SoHo. Vreți să mergeți în SoHo. Îmi întâlnește privirea în oglindă și eu dau vag, extrem de rușinată, din cap că da. În clipa în care taximetristul întoarce mașina, mișcarea mă aruncă pe banchetă și mă izbesc cu capul de geam. Hei, tu! zice o voce imaterială, și tresar, speriată. Ai grijă, da? Siguranța contează, OK? Așa că pune‑ți centura! — OK, zic umilă. Îmi cer scuze. Mii de scuze. N‑o să se mai întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
timp, un taxi oprește în dreptul lor. Șoferul e un indian sikh, cu turban și barbă. Lionel începe să creadă că toți șoferii din Angers sunt sikhși. Liliane se urcă - de fapt, e urcată cu greu de Robert și Lionel - pe bancheta din spate. Lionel se așază lângă șofer și se pregătește să-i spună adresa. Șoferul i-o ia înainte: — Domnule Lionel, vă las acasă? De unde știi cine sunt? se miră Lionel. — Cine nu vă cunoaște pe dumneavoastră în orașul nostru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tropare alandala, de slavă și bucurie a biruinței. Acela mai horcăi o vreme, apoi dădu ochii peste cap și se liniști. Chiar în clipa aceea controlorul deschise ușa compartimentului, cu un entuziasm pițigăiat: „Biletele la control!“ Popa Băncilă, urcat pe banchetă, făcea întruna cruci și mătăni, aproape țopăind într-un înfocat joc după psalmodiata bucurie a crucii biruitoare. Acela, cu ochii larg deschiși, cu gura căscată, părea că-l ascultă bucuros nevoie mare. Mâine, cu concluzile Iachimovici nu venise. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
beție deși n-am bèut nimic astèzi, Când a nèvèlit la mine în compartiment, deși o așteptăm, a reușit totuși sè mè ia prin surprindere, probabil e nebunè! îmi spun, spionând-o cu coada ochiului, ea întinzându-se lasciv pe bancheta din fața mea, ghemuindu-se că un animal bolnav la soare, Stau cu tine! mè anunțè ca si cum ne-am cunoaște demult, familiaritatea din vocea ei fècându-mè sè tresar, Ce vrea oare de la mine? În privirea cu care mè fixeazè plutește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
picioarele mele, constat cu amèrèciune cè acolo nu mai e nimeni, întrebându-mè, în timp ce trenul meu, scârțiind din toate încheieturile sale de fier, se pune încet în mișcare, întrebându-mè dacè nu mi s-a nèlucit totul, Teama de a privi spre bancheta pe care stètuse nebună, ca și cum ar fi lèsat acolo ceva din substanță trupului ei înfiorètor, convingându-mè cè n-am visat, Abia dupè ce, lunecând câțiva metri pe șine, trenul se îndepèrteazè de acel loc, incep sè-mi reintru în posesiunea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe șine, trenul se îndepèrteazè de acel loc, incep sè-mi reintru în posesiunea tuturor funcțiunilor fiziologice ale trupului meu, de parcè m-aș trezi treptat dintr-o paralizie temporarè, apoi, convins cè trebuie sè-mi înfrunt teamă îmi întorc capul înspre bancheta din fața mea, dar acolo nu mai stè nimeni, pe vârful ghetei mele observ o ușoarè urmè de salivè, pată acea umedè persistând o vreme, XXV Când m-am dus sè-i deschid poartă, se fècuse deja târziu, era trecut de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în spate, foarte în spate, explicându-i și, ca sè-i dovedesc, deschid portiera, mè așez în scaun și manevrez maneta care face ca scaunul sè ruleze în poziția maximè, Uite, încap perfect! Sigur cè nimeni nu mai are loc pe bancheta din spate, dar eu nu mi-am cumpèrat mașinè că sè plimb tot orașul cu ea așa cè pentru mine e bunè! Matei! Da! ies din mașinè, ea privindu-mè direct în ochi, De ce ai cumpèrat mașină asta? sublinind asta, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
uite, o elevè de-a mea, vine la ore cu o blanè argintie, de sub blanè nu i se mai vèd decât picioarele goale de ai crede cè n-are nimic pe ea, isi dè jos blană și-o aruncè pe bancheta din spate și rèmâne într-o fustè, pe frigu’ èsta, mamè, ține-mè bine! Iar eu trebuie sè mè uit la picioarele ei, sè vèd cum accelereazè, cum frâneazè, la toți elevii mè uit, dar la ea, mè ia cu amețeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
luminile semafoarelor și ale felinarelor și sunt fascinată de felul în care bezna devine pentru o clipă multicoloră. Uitasem ce bine e să fii un simplu pasager care nu are nici o responsabilitate. Îmi amintește de copilărie, când mă cuibăream pe bancheta din spate, în timp ce mama sau tata conduceau spre casă. Aș fi putut sta așa ore întregi. Aproape că îmi pare rău că am ajuns acasă. Aș fi vrut să mergem așa, la întâmplare, fără o destinație precisă. Mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de noapte, de zi, de scări de blocuri, de centru, de bibliotecă, de tribunal, de spital, de agenție teatrală, de lătrat după bicicliști, după camioanele-jucărie ținute în lesă de băieții proscriși de a fi asemenea părinților: NIMIC! De prostituate pe bancheta din spate a bijuteriei pe patru roți, de poliție cu botnițe, de golani fără botniță, vopsiți, cu tatuaje și cercei de gară, de pescari, de vegetație sălbatică, de lanțul de magazine în care pășești pe altă planetă, nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Haide, Vasco, știi că n-aș ... — Am un nas bun, Nick. Nu. — Deschide gura. Vasco se aplecă în față și mirosi. — Am doar un gust în gură, asta e tot, zise Nick. Vasco întinse mâna. — Sticla. Nick băgă mâna sub banchetă și îi întinse o sticluță mică de Jack Daniel’s. — Minunat, spuse Vasco și se apropie, oprindu-se exact în fața lui. Ascultă-mă bine, zise el, calm. Dacă mai faci o tâmpenie ca asta de azi, te arunc personal din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trânti portiera și își înfipse piciorul în pedală, pornind în viteză, ca să fie sigur că ridica un nor mare de praf. Se uită în spate, dar nu reuși să vadă pasărea. Cu toate acestea, văzu toate excrementele de pasăre de pe bancheta din spate. Iisuse, îi trebuiau câteva zile ca să curețe totul. Dar acum era liniște. O liniște binecuvântată. În sfârșit. Aventurile lui Gerard se încheiaseră. Acum, când în mașină era liniște, oboseala acumulată îl lovi cu forță. Stan începu să moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
N-am vrut să vă speriem. — Mulțumesc. Grupul de bărbați porni. Cel care vorbise cu ea zăbovi în urmă. N-ar trebui să fiți singură aici, doamnă. Deși văd că aveți o armă, spuse el, făcând semn cu capul spre bancheta din spate a mașinii. — Da, dar n-am cartușe, zise Alex. — Ei, asta nu e bine, spuse bărbatul. Se îndreptă spre mașina lui, parcată pe partea cealaltă a drumului. — E de calibrul doisprezece? — Da. — Atunci astea sunt bune, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bun dacă are o lună la dispoziție. Audierea e azi, Bob. Atunci, pe cine vrei? — Te vreau pe tine, zise ea. — Au, Iisuse. Oxnard? E atât de departe ... Nu mi-am luat doza ... — Am o carabină cu țeava retezată pe bancheta din spate, Bob. Chiar nu-mi pasă dacă drumul pe care trebuie să-l faci e prea lung. — OK, bine, ia-o încet, spuse el. Trebuie să aranjez câteva chestii. — O să te duci? — Da, o să mă duc. Vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]