KorAP: Find »[drukola/base=baracă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...83 >

2,062 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

din când În când să pună piciorul jos, că nu puteam nici noi. Așa am ajuns până la gara din Breslau. Acolo el s-a culcat În zăpadă și noi ne-am dus să găsim un loc sub acoperiș. Erau niște barăci sau niște șure, dar deja erau ocupate de cei dinaintea noastră - noi eram cam la mijlocul coloanei de 14.000. Am revenit după vreo jumătate de oră, o oră. Raymond doarme. Se duce Iacob: „Scoală-te!”. Nimic. „Scoală-te!” Nimic. Și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și fizic eram... Am căzut sub dușul cald. M-a ridicat Herman, m-a dus să primesc haine, că În sala cealaltă se dădeau haine, tot vărgate. Trebuia să ieșim până se fac 500 de oameni - atâția intrau Într-o baracă. Am ajuns În baracă, nu aveam loc, căutam loc, venea kapo cu toți marii șefi, și deodată simt că mă lovește În spate, la șira spinării. Și atunci am leșinat. Așa de tare m-a lovit, Încât și astăzi se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
căzut sub dușul cald. M-a ridicat Herman, m-a dus să primesc haine, că În sala cealaltă se dădeau haine, tot vărgate. Trebuia să ieșim până se fac 500 de oameni - atâția intrau Într-o baracă. Am ajuns În baracă, nu aveam loc, căutam loc, venea kapo cu toți marii șefi, și deodată simt că mă lovește În spate, la șira spinării. Și atunci am leșinat. Așa de tare m-a lovit, Încât și astăzi se văd, la radiologie, urmele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au dus pe un teren unde ne-au dezbrăcat și s-a făcut o selectare. Până acolo am fost cu părinții. Am fost selectat Într-un grup de copii mai dezvoltați (eu aveam 13 ani), ne-au pus Într-o baracă, au aruncat pe noi niște lichid, au spus că e dezinfectant, au aruncat și cu niște găleți cu apă, apoi țiganii ne-au adus niște haine din astea vărgate și unii au luat haine civile. Mai mici, mai mari, depinde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au pus să Încărcăm În cărucioare toate cadavrele pe care ei le gazau. Nu mi-am văzut părinții - și dacă-i voi fi văzut nu i-am recunoscut; pentru că, să vă spun sincer, nu erau În crematoriu, ci În niște barăci În care mergeam din barăcile noastre, e adevărat, sub escortă, cadavre pe care noi am fost obligați să le Încărcăm. Deci primul șoc aici a fost. Am văzut oameni care se mișcau Încă - nu era voie să facem nimic, doar

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cărucioare toate cadavrele pe care ei le gazau. Nu mi-am văzut părinții - și dacă-i voi fi văzut nu i-am recunoscut; pentru că, să vă spun sincer, nu erau În crematoriu, ci În niște barăci În care mergeam din barăcile noastre, e adevărat, sub escortă, cadavre pe care noi am fost obligați să le Încărcăm. Deci primul șoc aici a fost. Am văzut oameni care se mișcau Încă - nu era voie să facem nimic, doar să-i urcăm pe niște

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
duri. Noi am avut mare noroc cu ei, că Îi cam avertizau pe SS-iști. Am lucrat până În februarie 1945 În tunel, la avioane. Pe la mijlocul lui februarie au tras În noi, ne-au spus că cine mișcă așa pățește. La barăci era sârmă ghimpată de jur-Împrejur, mâncarea se aducea cu cărucioarele, până la ușă, la ușă o preluau ai noștri și pe urmă se Împărțea - vă dați seama, cine-mparte parte-și face! Dacă nu erau rușii ăia, noi, copiii, nu mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-mparte parte-și face! Dacă nu erau rușii ăia, noi, copiii, nu mai mâncam. Că viața era grea și fiecare Își păzea viața lui - iar noi eram copiii nimănui. Câinii erau la fiecare ușă și câte 2-3 câini și În jurul barăcii, care circulau pe sârmă, plus gheretele care erau sus. Gestapoviștii aveau hrana separat. Pe 5 mai am auzit niște bubuituri și am văzut pentru prima dată În viața mea că s-au deschis ușile și au intrat soldații americani - rapid

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dacă v-am spus. Era lagăr de exterminare, unde au fost Închiși social-democrații sau așa ceva, cei care au pus la cale complotul Împotriva lui Hitler, unde, În fiecare zi, erau vreo mie și ceva, erau foarte bine Închiși. Era o baracă metalică, o ușă, am văzut când am făcut curățenie. În fiecare zi erau scoși unu’ la doi, Îi spinteca În fața celorlalți cu baioneta, ca să vadă că așa vor păți. Trebuia să scrie fiecare câte o scrisoare. Nu știu, mi se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să scrie fiecare câte o scrisoare. Nu știu, mi se pare că n-au fost vinovați ei. Un alt episod petrecut În drumul de la lagărul F spre Mauthausen, când s-a făcut selectarea - am stat pentru selectare afară, nu În barăci, trei zile și trei nopți și numai cei care am rezistat am fost duși la Mauthausen. Eram cel puțin 20 de inși. Dintr-un lagăr Întreg din 30 de barăci, Într-o baracă erau 2.000-3.000 de deținuți. Sârma

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a făcut selectarea - am stat pentru selectare afară, nu În barăci, trei zile și trei nopți și numai cei care am rezistat am fost duși la Mauthausen. Eram cel puțin 20 de inși. Dintr-un lagăr Întreg din 30 de barăci, Într-o baracă erau 2.000-3.000 de deținuți. Sârma ghimpată care Înconjura lagărul era la 32.000 de volți. Am văzut oameni care doar Încercau să se apropie și se vedeau fascicole de curent și cădeau acolo. Cine Încerca

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am stat pentru selectare afară, nu În barăci, trei zile și trei nopți și numai cei care am rezistat am fost duși la Mauthausen. Eram cel puțin 20 de inși. Dintr-un lagăr Întreg din 30 de barăci, Într-o baracă erau 2.000-3.000 de deținuți. Sârma ghimpată care Înconjura lagărul era la 32.000 de volți. Am văzut oameni care doar Încercau să se apropie și se vedeau fascicole de curent și cădeau acolo. Cine Încerca să-l scoată

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pentru lagărul F, am fost duși În lagărul D - unii dintre noi, nu eu. Acolo era lagărul de experiență, lagărul D, unde se făceau experiențe pe oameni. Noi vedeam, din lagărul F, pentru că ne despărțea doar sârma ghimpată. Erau niște barăci și zilnic plecau de acolo transporturi pentru crematoriu, care treceau prin culoarul dintre lagăre. Între noi și creamatoriu erau vreo 600 de metri. Simțeam mirosul ăla intens de carne arsă, gaze... Erau cadavre pe care nu le puteau arde și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și de la mâini... Am găsit ochi În mâncare. Nu prea aruncau ei ochi de animale la noi În mâncare - erau tot din zona noastră. Mâncarea de bază era cu tărâțe, cu bostan, nu cu carne. Tot În Mauthausen era o baracă pentru cei pedepsiți, cam 20-30 de inși pe zi care, Între ghilimele, „nu se Încadrau” În program. Și aici pedeapsa era bătaia cu vergeaua Înfierbântată. Dacă rezistai la 20 de vergele Înroșite În foc urma o pauză de o zi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
rezistau. Dacă te-au prins că n-ai ieșit la lucru - cartușul. Când au intrat primele tancuri În lagăre, când am auzit zgomote și am zis că vin tancurile peste noi, că-s nemții, s-au oprit tancurile la fiecare baracă: erau vreo 60 de barăci - am fost acolo 80-90.000 de deținuți, din care 22 am mai rămas În viață. Ceilalți au murit În chinuri. Iar noi am avut tifos exantematic. S-a Înființat carantina, am fost tratați și am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că n-ai ieșit la lucru - cartușul. Când au intrat primele tancuri În lagăre, când am auzit zgomote și am zis că vin tancurile peste noi, că-s nemții, s-au oprit tancurile la fiecare baracă: erau vreo 60 de barăci - am fost acolo 80-90.000 de deținuți, din care 22 am mai rămas În viață. Ceilalți au murit În chinuri. Iar noi am avut tifos exantematic. S-a Înființat carantina, am fost tratați și am văzut primii prizonieri nemți. Ei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
habar n-aveam ce ne așteaptă, o turmă neputincioasă, fără nici un fel de posibilități de a riposta acelor vremuri foarte dure și foarte milităroase. Și ca să vedeți viclenia acelora care ne-au primit acolo și ne-au cazat În niște barăci care Înainte fuseseră barăci pentru cai: ne-au pus să scriem niște cărți poștale unor cunoștințe și să-i anunțăm că am ajuns cu bine și că suntem bine, sănătoși și că lucrăm. După sosire a Început selecția: cei care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ne așteaptă, o turmă neputincioasă, fără nici un fel de posibilități de a riposta acelor vremuri foarte dure și foarte milităroase. Și ca să vedeți viclenia acelora care ne-au primit acolo și ne-au cazat În niște barăci care Înainte fuseseră barăci pentru cai: ne-au pus să scriem niște cărți poștale unor cunoștințe și să-i anunțăm că am ajuns cu bine și că suntem bine, sănătoși și că lucrăm. După sosire a Început selecția: cei care erau bătrâni sau prea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
deținuții, sau pentru...? - Nu, nu era pentru noi, ci pentru delegațiile care veneau de afară, pentru Crucea Roșie. Noi n-aveam acces la așa ceva, era așa-zisul bloc al invalizilor. La Buchenwald de fapt au fost mai multe feluri de barăci: pentru prizonieri politici, care proveneau mai ales din țările vestice, membri ai Partidului Comunist, cei care studiau Biblia, și pe aceia i-au Închis, erau homosexuali... Erau mai multe categorii, erau și de drept comun... Fiecare individ purta un număr

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
doar cei veniți de la Auschwitz, cei care au stat mai mult la Auschwitz. De exemplu maică-mea, care a stat șase luni la Auschwitz, a fost tatuată. Eu n-am fost tatuat pentru că am stat doar trei săptămâni. În aceste barăci, În care erau totuși niște condiții mai bune decât la Auschwitz sau În lagărul cel mic, lagăr din corturi, de unde plecau aceste comandouri de lucru. În februarie ’45, când am ajuns la Magdeburg, numărul nostru era foarte-foarte scăzut: mulți au

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
niște răni nemaipomenite la ambele picioare și n-am vrut să mă duc. Mă trăgeau de urechi - păr n-avea nimeni, nu? Mă trăgeau să mă duc, dar am zis că nu plec nicăieri. Atunci ne-au Închis În niște barăci și patru zile am stat nemâncați - vă Închipuiți ce-a fost acolo, o nenorocire! Mii de oameni Înghesuiți Într-un mare hambar, În care trebuia să stai ca niște sardele Într-o cutie, Înghesuiți și noaptea... Mai ales, când voia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
eliberare, a devenit profesor universitar. - Mai trăiește? - Nu, era În vârstă. Deci și el a scăpat tot așa. - Ce vârstă aveați când ați ajuns la Buchenwald? - Aveam 17 ani. La sosire ne-au băgat În niște corturi uriașe, fiindcă În barăci nu mai erau locuri. În ’44 lagărul era foarte aglomerat - dormeam pe pământ, și asta timp de vreo două săptămâni. Buchenwald avea foarte multe comandouri, adică lagăre de muncă alăturate Buchenwaldului care țineau de „lagărul-mamă”. Eu și tata am ajuns

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de după Crăciun. „Acasă” Însemnând lagărul... În lagăr. Și seara deja intram În tură. Au fost două schimburi - ne Întâlneam pe drum, noi Încoace, ele dincolo. Acolo unde am fost noi, În Gaizlingen, a fost atât de Îngrozitor... Am dormit În baracă, am dormit cu soră-mea, că era frig. Am avut și o pătură, dar n-au Încălzit. Aprindeau și stingeau lumina din oficiu: deșteptarea, stingerea, asta făceau... La sfârșit s-a terminat materia primă și ne-au dus și În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
m-au despărțit de mama mea. În lagăr, v-am spus, În prima zi de Crăciun am stat acasă, iar după-masă ne-au strâns pe toți, ne-au așezat În linie. A venit Hopcea, Führerul, și s-a băgat În baraca de bucătărie, unde era cald și bine și ne-a Învățat toate cântecele. Ne obligau să mărșăluim către muncă și să cântăm cântecele pe care le cântau soldații lor. Cântece SS-iste de război? Da, da. Dar dacă era Crăciunul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
eu am zis: „Ia, ce cult e omul, știe de Halevy”. Și săraca a Început să cânte, dar nu s-a auzit nici un cuvânt. Era o iarnă Îngrozitoare, numai ieșeau aburi din gură - o chinuia. El s-a băgat În baracă și doamna cânta. Când s-a plictisit a spus „Gata!” și a dirijat ca toată lumea să cânte - erau multe, le știu pe toate. Mergea să controleze cine cântă și cine nu cântă. În acest rând de cinci oameni eram ultima

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]