2,816 matches
-
să mă las prins în mrejele lui... Toate încercările mele de a mai citi sunt fără izbândă... În vis mi se arată biserica Barnovschi-Vodă cu turnul clopotniță din piatră, masiv și în contrast izbitor cu biserica. Apoi pridvorul în stil baroc, adăugat de călugării geci, nu se leagă cu sobrietatea bisericii, a cărei zidire a început în 1627. În 1629, când a fost mazilit, nu era încă gata. În testamentul întocmit în 1633, pe când se afla închis la Istanbul, Miron Barnovschi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și nobil sacrificiu de sine. Hotelul Existența s-a închis și, când s-a deschis din nou, câțiva ani după aceea, nu mai era amplasat undeva pe o pajiște din mijlocul Ungariei și nici nu mai arăta ca un castel baroc cules de pe bulevardele din Baden-Baden. Noul Hotel Existența era mult mai mic și mai sărăcăcios, și acum, dacă voiai să-l găsești, trebuia să mergi într-unul din orașele acelea mari, unde viața adevărată începe abia după ce se întunecă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să se distreze, tot urmărindu-l pe Don Ciocan, care are aerul că se dă la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aer, își face loc pe sub piele, pleznind prin porii deschiși și emanând în jurul meu efluvii evanescente de esențe ușor lichefiabile, În surdinè, fie în restaurant, fie în mintea mea alertatè de pericolul iminent, rèsunè rafinate macrameuri muzicale, învèluindu-mè în sonoritèți baroce, ample, Ioana vorbește drept și frumos, construind în jurul meu, din alese cuvinte, catedrale aeriene din pânze argintii de paianjen, sunt conștient de faptul cè, dacè aș face o miscare bruscè, arhitectura goticè de mètase diafanè s-ar destrèma, prèbușindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cules de căpșuni în Spania sau ca zidari în Israel. N-a fost să fie. Adelina m-a convins să depunem actele pentru căsătorie la Oficiul Stării Civile din Constanța. Era chiar în sediul primăriei. O clădire somptuoasă, în stil baroc. M-am temut ca funcționarii să nu fie dotați cu computere, să descopere în baza de date că eram pe cale de a deveni bigam, să înfund pușcăria pentru că furam nevestele de la gurile oamenilor. Norocul meu: nu aveau decât niște registre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și decadent oglindă ce cobora abrupt, imediat de sub plafon, susținută numai într-un soi de șurub ornamental năstrușnic, cu partea terminală expusă, teșită ingenios într-o matriță rar recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de alamă de mărimea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
invitat să ne alăturăm lor și, pe măsură ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalități și stupidități care s-au înșirat în conversație, au început să răzbată cuvinte în doi peri, expresii enigmatice pe care afaceriștii și le pasau peste încărcătura barocă a mesei și la care nu știam cum să reacționez. Timp de câteva săptămâni după aceea am simțit din plin teroarea de a fi întrezărit, chiar și subconștient, niște perspective care se pierdeau spre un alt spațiu decât lumea burgheză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
felul de tocuri, după cum se perindaseră modele. Ei da, spuse cu voce tare în timp ce făcea câțiva pași prin fața oglinzii .Își prinse la gât, ca o ultimă trăsătură de peniță, un lănțișor de aur cu plăcuțe și cu o mare perlă baroca, zgrunțuroasă, și se parfumă, în fine, pulverizîndu-și din sticluța fină, cu capac auriu, de Emotion, aerosoli proaspeți, senzuali. Ah, Doamne, își aminti deodată, nu își făcuse unghiile! Și mai trebuia să-și pudreze cât de cât umerii, pe care vițele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile unor planșete de desen, albumele de artă curbează un raft întreg, unde zac oblic, lăcuite din belșug, mirosind a chimicale. Doar unul este întors puțin încoace. Poți vedea pe coperta lui un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Maria: - Să fie oare atât de absurd? o întrebă privind-o în ochi. Pur și simplu pentru că nu seamănă cu ce s-a făcut până acum? Dar o uniformă de general român ne spune mai direct decât orice alt costum baroc, costum așa-zis de principe dintr-o Danemarcă fictivă, ne spune că e vorba de un mort, mai precis de moarte, de ceva care a fost și nu mai poate fi; care a fost și nu mai poate fi pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
insiste cu explicații și promisiuni de Îndreptare a sabotajului prin indolență. CÎt timp ei fumează și discută așezați fiecare la masa lui de lucru, faci un inventar al locului: fotoliul scoică Într-un pluș zebră e tot acolo, și dulapul baroc cu vitrină, și masa cu machete de carton unele peste altele, și teancul de schițe de costume, și paradisul de piese mici și exotice, ceasuri vechi sau resturi de la diverse aparate, și cîteva gheme lipicioase de aracet aproape Întărit și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o piesă de teatru de Mihail Sebastian. Versiunea explicită. Mă trezesc Într-un pat enorm, iar din așternut răsare delicat talpa unui picior, de tăblia patului atîrnă niște ciorapi de mătase, am amintiri vagi ale unei orgii, Într-un salon baroc, sub ochii orbi ai unui cvartet de coarde care cîntă din Brahms. O căldură neadecvată Îmi străfulgeră plăcut vintrele. Hei... ia vezi ce faci cu atîta dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
între modernitatea prevestită și postmodernitatea mai curând primitivă decât ca restituire a complexităților primare va găsi unelte conceptuale pentru înțelegerea experienței noastre societale mai curând ca dezordine caricaturală a ordinii morale pe care acest gânditor original o întrezărește sub formele baroce, adeseori paroxistice ale efemerului și sociabilității inițiatice sau ale tribalismelor comunitare în procesele și fenomenele contrastante ale revrăjirii lumii în era sa postmodernă. Tranziția interminabilă pe care o parcurgem amplifică până la exacerbare un fond mai general de confuzie în care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din interacțiuni și din multiple încrucișări. Fiecare cu propria sa validitate și eficacitate. Fiecare cu o semnificație specifică. Fiecare fiind un simbol pe care trebuie să-l învățăm ca atare, și nu ca un simplu joc de coincidențe anecdotice. Estetica barocă este, de fapt, acceptarea tuturor specificităților și a tuturor particularismelor. Astfel, de exemplu, când O. Paz analizează ambianța în care trăia Sor Juana Inès de la Cruz, el arată cum se respira natural în "lumea ciudățeniei", și asta pentru că protagoniștii diverși
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acceptarea tuturor specificităților și a tuturor particularismelor. Astfel, de exemplu, când O. Paz analizează ambianța în care trăia Sor Juana Inès de la Cruz, el arată cum se respira natural în "lumea ciudățeniei", și asta pentru că protagoniștii diverși ai acestei lumi baroce se știau a fi ființe ciudate 40. Acceptarea unei astfel de ciudățenii este ceea ce regăsim, în contemporaneitate, în multiplele jocuri de roluri și în diversele forumuri de discuții pe care le propune Internetul. "Fantomele" își au acolo locul lor, ca
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
percepem această sălbăticie ca expresie a unei imaginații creatoare la lucru. Și anume, luarea în considerare a sensibilului, a facultății tactile, a rolului mirosurilor și al umorilor în arhitectura societală. Aceasta este ceea ce definește, după istoricii artei (H. Wölfflin), stilul baroc: hapticul. Adică această capacitate a "tactilului" (haptos) ca element de bază al conexiunii globale. Nu este aceasta un alt mod de a exprima simbolicul: uniune a oamenilor și a lucrurilor într-o corespondență holistică? Această integrare a sensibilului în înțelegerea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
individul să se contopească într-o entitate mai mare. Prin intermediul măștilor multiple el secretă partea de umbră, și făcând asta, se debarasează de ea. Etica particulară, legătura (liantul) grupală devine astfel un modus operandi al socialității. Ceea ce este propriu sensibilității baroce întâlnește, de facto, simțul comun. Expansiunea pe care o exprimă, efervescența care este consecința acesteia este o modalitate de a spune că nu ne putem face că detestăm viața, când de fapt ținem la ea. Într-atât este adevărat că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
surplombante, dar capabilă să-și asume regulile și codurile interne rezultate din grupul însuși. Nu verticalitatea "legii tatălui", ci orizontalitatea codurilor fraterne. În această schimbare de "topică" se vădește alunecarea clasicismului fondat pe cunoașterea pozitivă de sine spre o formă barocă în care "cu-n(o)așterea" se face pornind de la celălalt. Pe de o parte, principium individuationis al moralei. Pe de alta, principium relationis al deontologiei-etică. Această schimbare de topică este de amploare. Marele (și frumosul) ideal moral se sprijinea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o soartă extinsă, a societății în ansamblul ei. Ceea ce se descoperă, dincolo de limpezimea epicului și provocările tematice ale textului, în volumul oferit acum de Paul Tumanian e tocmai înnăscutul talent de povestitor al autorului, harul pentru evenimențial, pentru broderia uneori barocă, alteori postmodernă a poveștii, care se alcătuiește pe măsură ce se destramă și se destramă pe măsură ce se alcătuiește. Asemenea propriei memorii care, străpunsă de gheara melancoliei, le aduce la lumină din noianul de fragmente disparate ce o recompun tocmai pe acelea care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zărea o stradă, atrăgătoare totuși, în lumina galben-aurie a soarelui de septembrie. Aglomerat în zilele de lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb puteai să-l apreciezi în toată splendoarea lui fiindcă se golea. Operă de artă barocă cu ramificațiile lui de adevărat orășel sub cupolă de sticlă. O penumbră odihnitoare și răcoroasă stăruia tot timpul înăuntru. Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață să alegi să nu cumperi nimic și să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
musées de l'Éducation nationale, Mission d'étude et de réflexion, La Documentation française, Nancy, 1991 ARGAN, GIULIO CARLO, Pedagogia formală a Bauhaus-ului, Walter Gropius si Bauhaus-ul, Ed. Meridiane, București, 1976 ASSÎNTO, R., Universul ca spectacol. Arta și filosofia Europei baroce, Ed. Meridiane, București, 1987 AVENI, A.F., "What sociologie has to offer visitor studies", în Proceedings of the 1989 Visitors Studies Conference, London, 1989 BĂDESCU, ILIE, Istoria sociologiei, Ed. Porto-Franco, Galați, 1994 BALLING, J.B., FALK, J.H., ARONSON, A., "Pre-Trip orientations
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
un inepuizabil belșug spiritual. Cu toate că, potrivit unor studii critice, creația lui Emilian Marcu este încadrabilă în neoromantism, pe ansamblu, se pot identifica destule argumente care o situează, cel puțin în egală măsură, în neoclasicism, nefiind, de asemenea, neglijabile nici trăsăturile baroce. Pregnanța neoclasicismului se susține, de pildă, printr-o perpetuă aplecare spre armonie, căutată în afara sinelui și în sine, și printr-o solemnitate vizibilă în plan formal, la nivel prozodic, unde domină alexandrinul românesc, la nivelul expresiei și în conținut, unde
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la baza statuii, nașterea Pandorei. Cu ochii săi de email, cu pupile negre, încrustată, cum era, cu pietre prețioase și supraîncărcată de ornamente, decorată din cap la picioare cu scene eroice și mitologice, Athena Parthenos reprezenta un fel de muzeu baroc pe care numai în glumă l-am putea pune sub semnul gustului clasic. Nimic prea mult" a devenit aici "nimic prea puțin"! Chiar și în caracterul extrem de laborios al execuției lucrurile stau la fel. Fidias a realizat mai întîi o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Întîi descumpăniți În fața ușii Întredeschise, pînă cînd, deodată, Vilma prindea curaj și-l Împingea ușurel de la spate, iar el străbătea dormitorul pînă ajungea la patul mult visat, cu baldachin, cu coloane răsucite, cu draperii de tul și Îngerași În stil baroc sculptați În cele patru colțuri de sus. Julius Întorcea capul și se uita spre ușă, de unde Vilma Îi făcea semne să o trezească; atunci el Întindea mîna, dădea la o parte perdeaua de tul și o vedea pe maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl redescoperea pe Julius și auzea dangătul clopotelor chemînd lumea la utrenie, turnul auster al bisericii era o adevărată Încîntare. N-ar fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O inscripție de tipul INTERZIS SCUIPATUL PE JOS ÎN TEMPLU, la ora aceea, ar fi lecuit-o pentru totdeauna de mersul la biserică. Dar În parohia ei nu erau cerșetori, fiindcă exista un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]