1,337 matches
-
și pe cele de suflat cu rol solistic. În Concertul nr. 5 în Re major flautul, împreună cu vioara, alcătuiesc grupul solistic. Concertino-ul primului concert conține și el instrumente de suflat: oboi, fagot, corn. Fundamentul armonic este realizat de un bas și cu "basso continuo". Și în Concertul nr. 6, scris fără violine, diferențierea dintre "concertino" și "ripieni" este foarte puțin conturată. În creația sa, orchestra capătă o expresivitate proprie. Atât în Concertele brandenburgice, cât și în cele patru Suite (intitulate
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
să instrumentala, în special concertele sale pentru oboi. Muzică să instrumentala a atras atenția în mod deosebit lui Johann Sebastian Bach, care a scris cel puțin două dintre fugile sale pe teme de Albinoni și a folosit în mod constant basul la exercițiile de armonie pentru elevii săi. Mare parte a operei lui Albinoni s-a pierdut în cel de al ÎI lea război mondial, prin distrugerea Bibliotecii de stat din Dresda, astfel încât se cunoaște foarte putin din viața și opera
Tomaso Albinoni () [Corola-website/Science/298336_a_299665]
-
Your Lips Are Still Red” scrisă de Tuomas ca tema principală de pe coloana sonoră a filmului finlandez „Lieksa!”. Din punct de vedere tehnic, aceasta nu este o piesă Nightwish, deoarece îi include doar pe Marco Hietala la voce și chitară bas acustică, Tuomas Holopainen la clape și Jukka Nevalainen la tobe. Videoclipul pentru piesă (primul de pe album) a fost oficial publicat pe 15 iunie. „Amaranth” a atins aurul în Finlanda în mai puțin de două zile de la lansarea în magazine. „Dark
Nightwish () [Corola-website/Science/297540_a_298869]
-
At 2012 A.D" au fost și mai nepopulare. În același timp, bandul lui Farin Urlaub, King Køng, avea și el mari probleme, așa că în 1993 el și au căzut de acord să redevină Die Aertze, cu Rodrigo González la bas.
Bela B. () [Corola-website/Science/317050_a_318379]
-
paroh, Gheorghe Dimulescu, care a păstorit comunitatea credincioșilor din zonă, timp de peste patru decenii. În corul acestei biserici cu o acustică perfectă au cântat mari voci ale muzicii românești, precum Nicolae Herlea, Nicolae Secăreanu și David Ohanesian, dirijorul Adrian Fanea, basul Hariton Dimulescu, Constantin Dumbravă, dirijoarea Otilia Monea și altista Stela Hauler. Traditia corală este continuata în prezent de Pr Mircea Gorețchi și tenorul Nicolae Stoenescu.
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
interpretată niciodată live de Madonna, deși a fost una din puținele melodii de pe album care a fost primită cu recenzii pozitive din partea criticilor. Cântecul, lansat în ultima parte a anului 1992, a devenit un hit de top 5 internațional datorită basului puternic, atingând locul 1 în Italia, 2 în Japonia, poziția a treia în Regatul Unit, Statele Unite și Suedia, precum și locul 4 în Irlanda și Australia; ironic, piesa a ratat top 10 în Canada, țară în care a adunat peste 50
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
din Zellerfeld sperând că va alege altă profesie. Totuși, administratorul școlii, Caspar Calvoer, a observat talentul lui Telemann și chiar i-ar fi predat teorie muzicală; Telemann a continuat să compună și să interpreteze la diferite instrumente, a învățat singur basul cifrat și furniza adesea muzică pentru corul bisericii și muzicienii orașului. În 1697 Telemann a mers la Hildesheim pentru a studia la celebrul Gymnasium Andreanum. Și aici talentele sale au fost observate; însuși rectorul i-a comandat muzică lui Telemann
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
a fost o formație norvegiană de rock, formată în orașul Stokmarknes, în anul 1995. Membrii formației erau Frode Jacobsen (bas), Sivert Høyem (voce) și Robert Burås (chitară). După decesul lui Burås pe 21 ianuarie 2007, Høyem și Jacobsen au decis să înregistreze un ultim album. Acesta a fost lansat pe 21 ianuarie 2008, purtând numele "". După lansarea albumului, formația a
Madrugada () [Corola-website/Science/317587_a_318916]
-
se vor despărți după ce vor mai susține un ultim turneu. Ultimul lor concert a avut loc pe 15 noiembrie 2008 în Oslo, Norvegia. Madrugada a fost înfințată în orașul Stokmarknes în 1995 și îi avea ca membri pe Frode Jacobsen (bas), Sivert Høyem (voce) și Robert Burås (chitară). Simen Vengen a intrat în trupă la scurtă vreme și l-a adus cu el și pe Jon Lauvland Petterson. Petterson a părăsit trupa în 2002, după lansarea celui de-al doilea album
Madrugada () [Corola-website/Science/317587_a_318916]
-
un clavecin). O orchestră din Dresda avea în 1731: 8 viori I, 7 viori II, 4 viole, 3 violoncele, 3 contrabași, 2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoți, 2 corni, trompete (în număr variabil) și 2 clavecine (din care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20-25 de instrumentiști. În ansamblul lui Jean-Baptiste LULLY erau 40 de instrumentiști. Spre sfârșitul secolului XVIII (perioada clasică) orchestra simfonică va cunoaște o evoluție considerabilă (HAYDN și MOZART) când dispar din
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
însă cu un concept mult mai aprofundat al versurilor. În 1997 Armageddon și-a lansat primul album, "Crossing the Rubicon", la casa de discuri Wrong Again Records. Pe album mai figurau Peter Wildoer la tobe și Martin Bengtsson la chitară bas, aceiași muzicieni cu care s-a înregistrat în 1998 și albumul Stigmata al trupei Arch Enemy. Stigmata a avut și el succes în Japonia, fiind și primul album Arch Enemy care a fost lansat în Statele Unite, la casa de discuri
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
Rubicon", Martin Bengtsson și Peter Wildoer s-au alăturat Arch Enemy. Cu toate acestea, Martin Bengtsson a continuat să colaboreze cu Armageddon până în 2000. Martin a rămas membru al trupei de Arch Enemy între 1997 și 1998, cântând la chitară bas pe cel de-al doilea album al lor, Stigmata. El a părăsit definitiv Arch Enemy în 1998, fiind înlocuit de Sharlee D'Angelo. Tot în această perioadă Martin Bengtsson a cântat alături de Michael Amott, chitaristul și membrul fondator al Arch
Martin Bengtsson () [Corola-website/Science/315612_a_316941]
-
a cântat alături de Michael Amott, chitaristul și membrul fondator al Arch Enemy, în alte trupe suedeze, cum ar fi Carnage și Spiritual Beggars. În 2004 Martin înființează trupa Lechery, cooptându-i pe Fredrik Nordstrandh (chitară, clape, "backing vocals"), Martin Karlsson (bas) și Robert Persson (tobe). De data aceasta Martin cântă la chitară și își asumă și rolul de vocalist al trupei. Cei patru membri ai formației mai făcuseră parte împreună din diverse trupe, iar influențele și mediile muzicale diferite din care
Martin Bengtsson () [Corola-website/Science/315612_a_316941]
-
cu Savoia și Piemont, la sud cu Comtat Venaissin și Provence. Limita occidentală era râul Rhône la sud de Lyon. Capitala era Grenoble, unde era situat Parlamentul Provincei. Teritoriul era divizat în "Haut " ce corespundea regiunii muntoase din Alpi și "Bas Dauphiné" sau "Dauphiné du Midi" ce corespundea regiunii premontane. În Haut Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: În Bas Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: Până în 1713 următoarele regiuni actualmente în Italia aparțineau de Dauphiné: Teritoriul Dauphiné a fost ocupat în Antichitate
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
de Lyon. Capitala era Grenoble, unde era situat Parlamentul Provincei. Teritoriul era divizat în "Haut " ce corespundea regiunii muntoase din Alpi și "Bas Dauphiné" sau "Dauphiné du Midi" ce corespundea regiunii premontane. În Haut Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: În Bas Dauphiné existau următoarele regiuni distincte: Până în 1713 următoarele regiuni actualmente în Italia aparțineau de Dauphiné: Teritoriul Dauphiné a fost ocupat în Antichitate de triburile galilor "Allobroges", "Ségovellaunes", "Voconces" și "Tricastins". La destrămarea Imperiului Carolingian teritoriul revine efemerei Francii de Mijloc
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
(The London în Statele Unite ale Americii) este o formație de rock alternativ înființată în Londra, ce a reprezentat una din bazele mișcării britpop din Anglia. Au devenit cunoscuți în formula Brett Anderson (voce), Bernard Butler (chitară), Mat Osman (bas) și Simon Gilbert (tobe). În anul 1992, Suede au fost descriși drept „cea mai bună trupă debutantă din Marea Britanie”, atrăgând o doză considerabilă de atenție din partea presei muzicale britanice. În anul următor, albumul lor de debut, intitulat "Suede", a devenit
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a doua, violă, violoncel și contrabas. (Contrabasul lipsește uneori. În unele partituri, contrabasul are exclusiv rolul de a dubla violoncelul la octava inferioară. Când este prezent în scriitura barocă, contrabasul interpretează linia basului continuu alături de cel puțin un instrument polifonic, de regulă cu coarde ciupite. În aceste cazuri, contrabasul poate nici să nu figureze în partitură, includerea lui în ansamblu ținând de stilistica dorită.) Partidele de coarde cu arcuș din orchestra simfonică, neacompaniate
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
la începutul anului 2000. De altfel, membrii trupei au adoptat ca dată oficială de înființare a formației ziua de 14 februarie 2000. Componența "de aur" a formației a fost: Radu Almășan (voce), Victor "Solo" Solomon (chitară), Victor "Vichi" Stephanovici (chitară bas), Mișu Constantinescu (clape), Darius Neagu (tobe). Formația a lansat 5 albume: "" (2000), "Sar scântei" (2001), "Cocktail Molotov" (2003), "Fărâme din soare" (2004) și "Babylon" (2014). Grupul provine din Brașov, fiind înființat la inițiativa lui Radu Almășan. Acesta renunță la facultate
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]
-
aducând un nou vocalist și un nou baterist, sub o alta denumire. Totuși trupa se întoarce împreună la București și continuă să concerteze în vara lui 2005 cu Adrian Ciuplea (viitorul membru Vița De Vie) pe post de colaborator la bas. În ianuarie 2006, Radu și Andrei părăsesc definitiv țara. În timp formează trupa de indie-rock "Madame Hooligan", ce se bucură de largă apreciere în Los Angeles fiind considerată una din cele mai de perspectivă formații de pe coasta de vest. În
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]
-
a rămas așa timp de mai multe decenii. În 1947, californianul Harry Chamberlin a construit o mașină de ritm care avea la bază circuite de bandă magnetică înregistrată. Avea 14 circuite, care puteau fi redate separat, împreună, cu amplificator de bas, volume de control etc. Înregistrările erau a unor tobe reale de jazz, plus alte instrumente de percuție, de exemplu bongo, castaniete, clave. În 1959, firma Wurlitzer a scos pe piață un instrument electromecanic de ritm numit "Sideman", care a fost
Sintetizator de ritm () [Corola-website/Science/318572_a_319901]
-
care a activat o vreme și în calitate de baterist (până în 1986). Grupul s-a produs la început în formula: voce, chitară, claviaturi, chitară baș, baterie, reducându-se cu timpul la voce, chitară și claviaturi, bateristul fiind înlocuit de omologul electronic, iar basul fiind executat de către claviaturist. Componentă a fost deosebit de fluctuanta în toată activitatea ei, singurul membru constant fiind cântărețul Geambașu. Pe primul material discografic al formației sunt amintite următoarele nume: Laurențiu Tănase (claviaturi), Gigel Săvoianu (chitară baș), Costel Petrescu „Bujaverca” (chitară
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
editat și de ce nu a fost promovat Amintiri (1995) volumul 10 disc vinyl cu reproduceri în colaje tot piesele vechi unde îl găsim pe elevul lui Bujaverca Costel Constantinescu Sticlă,iar stilul Odeon deja dispare odată cu eliminarea bateriei clasice și basului O Viață Am Așteptat (1997) album de studio editat pe casetă audio cu melodia Sunt Un Simplu Muritor compoziție proprie a lui Geambasu care după afirmațiile făcute a fost cel mai dificil album înregistrat iar trupa și stilul sunt complet
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
Hopkins și Keith Moon, și după două meloddi vocale care au devenit hit-uri în Marea Britanie ("Hi Ho Silver Lining" și "Tallyman"), Beck formează "The Jeff Beck Group", el cântând la chitară solo, Rod Stewart ca vocalist, Ronnie Wood la bas, Nicky Hopkins la pian și Micky Waller la tobe. Formația a scos două albume, "Truth" (1968) și "Beck-Ola" (1969). După destrămarea formației, Beck a continuat colaborarea cu Rod Stewart, cu basistul Tim Bogert și cu toboșarul Carmine Appice, care ambii
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
acest moment Roger se află în turneu cu Paj Malaj, anunțând deja câteva concerte în iunie și iulie în Suedia. Roger Nilsson folosește în prezent un baș Hagström cu opt corzi. Roger Nilsson se declară influențat de nume mari ale basului, precum: Geezer Butler, Bob Daisley, Neil Murray, Andy Fraser, Tim Bogert, Mel Schacher, Lee Dorman, Paul McCartney, Gary Thain, Greg Chaisson, Gene Simmons, John Paul Jones, Jack Bruce, Glenn Hughes, Roger Glover, Steve Harris, Garry W. Tallent, Ron Blair, Rutger
Roger Nilsson () [Corola-website/Science/316164_a_317493]
-
comercial deosebit la mijlocul anilor 1960, dar le-a fost pe de altă parte un obstacol în dezvoltarea creativității lor, deoarece trebuiau să se conformeze unui șablon. Membrii originali au fost: Keith Hopwood (chitară, vocalist), Karl Green (chitară, vocalist), Alan Wrigley (bas, vocalist), Steve Titterington (tobe) și Peter Noone (vocalist principal). Cu toate că Noone nu avea decât 15 ani la vremea aceea, era deja un actor cu experiență, jucând rolul lui Stanley Fairclough în serialul de televiziune "Coronation Street". După unele schimbări de
Herman's Hermits () [Corola-website/Science/316191_a_317520]