2,615 matches
-
Ursprung wird kein Werden des Entsprungenen, vielmehr dem Werden und Vergehen Entspringendes gemeint. Der Ursprung steht im Fluß des Werdens als Strudel und reißt in seine Rhythmik das Entstehungsmaterial hinein.“ Destul de încifrat, textul se lămurește câteva rânduri mai jos, unde Benjamin asimilează „originea“ autenticului (Das Echte), nu naș terii propriu-zise, genezei (Entstehung). Cercetarea filozofică este aceea care vede în fenomen o structură esențială care, tocmai dato rită acestui caracter, poate fi asimilată originii (daß sie als einen Ursprung es verrät). Unicitatea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conceptul de „origine“ în înțelegerea fenomenului. Două consecințe mai pot fi desprinse din textul analizat. Una privește stilul filozofic, atât de surprinzător, mai ales în scrierile târzii; a doua definește o anumită particularitate pe care scenariul interpretativ o capătă la Benjamin. Primul aspect, stilul filozofic, este precizat de autor printr-o serie de postulate, care exprimă de fapt, concis, punerea între paranteze a intenționalității ca sursă a scriiturii. Sarcina filozofiei este aceea a „prezentării“ ideilor, ceea ce revine, de fapt, la medierea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ideii se realizează, așadar, prin asumarea consecventă și mereu înnoită a detaliului, nu prin sinteza intelectuală a unui concept sau a unei semnificații totalizatoare. A doua observație, care vizează gestul interpretativ, pleacă de la un text al lui I. Wohlfarth, Walter Benjamin’s Image of Inter pretation: „Such, then would be Benjamin’s image of interpretation - political philology released from its mythical rigidity (B. 794). It seizes auratic correspondences and destroys pseudoauratic contexts. [...] Is neither paraphrase nor decon struc tion but saving
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a detaliului, nu prin sinteza intelectuală a unui concept sau a unei semnificații totalizatoare. A doua observație, care vizează gestul interpretativ, pleacă de la un text al lui I. Wohlfarth, Walter Benjamin’s Image of Inter pretation: „Such, then would be Benjamin’s image of interpretation - political philology released from its mythical rigidity (B. 794). It seizes auratic correspondences and destroys pseudoauratic contexts. [...] Is neither paraphrase nor decon struc tion but saving destruction. It undoes the context in order to develop the
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
neither paraphrase nor decon struc tion but saving destruction. It undoes the context in order to develop the text, like a photographic negative (GS I, 3, 1165), towards its full historical revelation“. Cu alte cuvinte, demer sul interpretativ al lui Benjamin procedează deconstructiv, prin continua recontextualizare a fenomenului și prin exploatarea negativității conceptului. În același timp însă, el conține o miză esențială: aceea a „salvării platoniciene“ (Platonische Rettung) a lucrului în idee. Critica pseudo rigidității lucrului echivalează, așadar, cu salvarea istoricității
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi regă sit mai târziu în fizionomia orașului pe care o realizează flaneu rul, ca, de altfel, și în lupta pentru memorie a revoluțio narului. 1.2. Despre unele „motive epistemologice“ la Baudelaire Principalele repere enumerate anterior îl plasează pe Benjamin în contextul unei problematici filozofice postkantiene, centrată în jurul conceptului de critică. Acesta însă își confi gurează spațiul de joc cu precădere în domeniul filozofiei artei. Trecerea de la conceptul de „critică“ la cel de „experiență“ aplicat lumii orașului se realizează prin intermediul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a absolutului. Experiența estetică devine, în aceste lucrări ulterioare celor analizate până acum, o întâlnire istorică: cea dintre un cititor aflat sub semnele unei tradiții și un scriitor ca mesager al unei lumi trecute. Ca strategie de interpretare, Baudelaire, arată Benjamin, trebuie citit împreună cu Bergson. În Über einige Motive bei Baudelaire (1939), Bergson este citit din perspectiva rolului pe care îl are memoria în constituirea experienței: „In der Tat ist die Erfahrung eine Sache der Tradition, im kollektiven wie im privaten
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
die Erfahrung eine Sache der Tradition, im kollektiven wie im privaten Leben. Sie bildet sich weniger aus einzelnen in der Erinnerung streng fixierten Gegebenheiten denn aus gehäuften, oft nicht bewußten Daten, die im Gedächtnis zusammenfließen.“ O observație interesantă a lui Benjamin este aceea că filozofia lui Bergson își refuză tocmai acel tip de experiență care va sta în centrul poeziei lui Baudelaire: acea experiență „inospitalieră“ (unwirtliche) a epocii marcate de tehnologia modernă. Însă pentru aceasta e nevoie de o translație: prin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
colective a memoriei ca tradiție din punctul de vedere al gândirii iudaice. Conceptul metafizic al memoriei, la Bergson, nu putea să genereze o astfel de reflecție care, voi încerca să arăt în capitolul al doilea, însoțește esen țial reflecția lui Benjamin despre modernitate. Pe de altă parte, este vorba de necesitatea de a-l aduce în discuție pe Freud. Pe urmele acestuia din urmă, trăirea șocului (Chockerlebnis), element esen țial al esteticii lui Baudelaire, poate fi analizată în relație cu conceptul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
face Hegel în prefața la Fenomenologia spiri tului despre felul în care subiectul propoziției speculative (de felul Dumnezeu este ființa) nu se confundă subiectului gramatical, ci este chiar copula care face trecerea și suspendă cei doi ter meni. Experiența, la Benjamin, joacă (fără a putea fi stabilită o filiație directă) același rol: de mediere ai cărei termeni sunt, abia prin aceasta, puși, determinați. Al doilea punct al discuției care plecase de la Bergson îl privește pe Freud. În acest context introduce Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Benjamin, joacă (fără a putea fi stabilită o filiație directă) același rol: de mediere ai cărei termeni sunt, abia prin aceasta, puși, determinați. Al doilea punct al discuției care plecase de la Bergson îl privește pe Freud. În acest context introduce Benjamin o distincție importantă, reluată în Passagen-Werk: aceea dintre ex periență (Erfahrung) și trăire (Erlebnis). Citindu-l pe Freud prin concepte proustiene, Benjamin ajunge la concluzia că „Bestandteil der mémoire involontaire kann nur werden, was nicht ausdrüc klich und mit Bewußtsein
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
determinați. Al doilea punct al discuției care plecase de la Bergson îl privește pe Freud. În acest context introduce Benjamin o distincție importantă, reluată în Passagen-Werk: aceea dintre ex periență (Erfahrung) și trăire (Erlebnis). Citindu-l pe Freud prin concepte proustiene, Benjamin ajunge la concluzia că „Bestandteil der mémoire involontaire kann nur werden, was nicht ausdrüc klich und mit Bewußtsein ist erlebt worden, was dem Subjekt nicht als Erlebnis widerfahren ist.“ Trăirea ia naștere în mă sura în care conștiința „parează“ impresiile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca o construcție de stări de lucruri. În ultimă instanță, deosebirea este aceea dintre percepția unui eveniment prin datele sale imediate și povestirea sa, prin modul în care el se recompune continuu în memoria involuntară, colectivă. Poezia lui Baudelaire, arată Benjamin, este una a șocului. Tocmai în acest fapt constă și caracterul ei problematic: „wie lyrische Dichtung in einer Erfahrung fundiert sein könnte, der das Chockerlebnis zur Norm geworden ist.“ Benjamin ana lizează modul în care Baudelaire privește mulțimile orașului, precum și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recompune continuu în memoria involuntară, colectivă. Poezia lui Baudelaire, arată Benjamin, este una a șocului. Tocmai în acest fapt constă și caracterul ei problematic: „wie lyrische Dichtung in einer Erfahrung fundiert sein könnte, der das Chockerlebnis zur Norm geworden ist.“ Benjamin ana lizează modul în care Baudelaire privește mulțimile orașului, precum și figurile emblematice ale acestuia: cartoforul, prostituata, în fine, un personaj la care voi reveni pe larg în capitolul al treilea, flaneurul. De fiecare dată, poezia este a artistului care, notează
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ana lizează modul în care Baudelaire privește mulțimile orașului, precum și figurile emblematice ale acestuia: cartoforul, prostituata, în fine, un personaj la care voi reveni pe larg în capitolul al treilea, flaneurul. De fiecare dată, poezia este a artistului care, notează Benjamin, se duelează și, înainte de a fi doborât, urlă de spaimă. Interesant este însă faptul că, prin această trăire, Baudelaire descrie o lume aparte, pentru care șocul devine normă: orașul. Experiența urbană, voi încerca să arăt, este tocmai acumularea șocului produs
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lucrurile care își afișează caracterul de mar fă; astfel, caracterul singular, subiectiv al trăirii se con textualizează ca persistentă percepție colectivă, neintențională a unei lumi, iar șocul își pierde caracterul violent, traumatic, devenind „urmă“ a unui vis. În legătură cu ultimul aspect, Benjamin face, în textul pe care îl analizez, o mențiune importantă: aceea că lucrul, în viziu nea lui Baudelaire, își pierde în modernitate aura (Aura). Conceptul este important, mai ales din perspectiva scrierilor lui Benjamin despre „noile“ arte ale fotografiei sau
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a unui vis. În legătură cu ultimul aspect, Benjamin face, în textul pe care îl analizez, o mențiune importantă: aceea că lucrul, în viziu nea lui Baudelaire, își pierde în modernitate aura (Aura). Conceptul este important, mai ales din perspectiva scrierilor lui Benjamin despre „noile“ arte ale fotografiei sau cine ma tografiei. Ea se definește ca fiind „die Vorstellungen, die, in der mémoire involontaire beheimatet, sich um einen Gegenstand der Anschauung zu gruppieren streben“. Modernitatea pre supune tocmai distrugerea aurei, prin punerea între
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
răspunde de fapt la o întrebare esențială, în perspectiva distincțiilor de față: cum este cu putință experiența, într-o lume care, prin repeziciune și anonimat, o refuză? Metoda sa de cunoaștere, fizionomia, se va suprapune peste scenariul epistemologic expus de Benjamin în prologul amintit mai sus. Experiența urbană pe care o întruchipează va corespunde, mai mult, proiectului revizuirii kantianismului, de la care am plecat. Ceea ce diferențiază însă experiența urbană de alte tipuri de experiență (religioasă sau poetică) este faptul că ea se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Ea nu este un dat, ci rezultatul unei lupte și o distanțare „glo rioasă“ de ispita trăirii, proprie lumii anonime, tehnice a orașului modern. Problema relației dintre trăirea șocului în confruntarea cu lumea urbană și experiența acesteia este pusă de Benjamin, în alte texte, în legătură cu forme concrete ale compor ta mentului cotidian: cum se constituie imaginea unui loc, lucru sau eveniment, astfel încât povestea lor să coexiste cu semnele efemerității și ale anonimatului? Altfel spus, cum este posibilă recuperarea autenticității fenomenului urban
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
das dialektisches Bild), în care poate fi recunoscut și „citit“ secolul al XIX-lea. În experiență iau naștere imaginile dialectice, iar descrierea acestei legături este interesantă, mai ales în ilustrările ei istorice. Ca de mai multe ori în legătură cu ideile lui Benjamin, apelul la o serie de personaje concrete, precum colecționarul sau povestitorul, este necesar. Personajul central al experienței urbane, flaneurul, care urmează a fi abordat abia în capitolul al treilea, se oglindește în aceștia. 1.3. Alegorie și imagine dialectică Demersul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
perceput ca pluralitate tensionată a semnificațiilor, ca istorie a efectelor materializată sau ca imagine, continuu recontextualizată, a întregului din care face parte. După cum voi încerca să arăt în continuare, diverse surse teologice influențează această viziune. Două locuri ale scrierilor lui Benjamin vor fi analizate din punctul de vedere al modului în care, în perspectiva programului critic formulat mai sus, „iau naștere“ fenomenele: alegoria barocă și imaginea dialectică a lumii urbane din secolul al XIX lea. Cele două se află într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
capitolului de față, în care experiența urbană va fi definită, în sfârșit, pe baza determinărilor și a gesturilor interpretative schițate deja. 1.3.1. Alegoria: natură și istorie Unul dintre locurile comune ale exegeticii, pe care mizează de altfel și Benjamin, îl reprezintă opoziția dintre alegorie și simbol. O serie de considerații preliminare pot demarca această discuție. În capitolul despre „reabilitarea alegoriei“ din Wahrheit und Methode, Gadamer sintetizează diferența tradițională dintre cei doi termeni și îi dezvăluie, în același timp, presu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al conștiinței estetice, „Die Grundlage der Ästhetik des 19. Jahrhunderts war die Freiheit der symbolisierenden Tätigkeit des Gemüts.“ Gadamer menționează aici poezia barocă, în calitate de importantă contra-mișcare estetică. Voi încerca să dezvolt mai jos această idee, plecând de la considerațiile lui Walter Benjamin. Interesantă este însă, pentru moment, punctarea unor consecințe teologice ale acestei problematici, plecând de la tradițiile mistice iudaice. În Cabala. Noi perspective, M. Idel pleacă de la modul în care G. Scholem concepe relația dintre alegorie și simbol: în maniera lui Goethe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
obiectivă, spre deosebire de misticii creștini, ale căror descrieri sunt, în mare măsură, personale. Sub aspect exegetic, alegoria se referă tocmai la acest proces al cunoașterii mistice, în timp ce simbolul vizează „adevărul“ care survine în cadrul acestuia. O ultimă observație, premergătoare analizei textului lui Benjamin, poate fi făcută plecând de la un comentariu al lui U. Eco la „turnura“ cabalistă (the Kaballistic drift) a teoriei sim bolului, potrivit căruia, din punctul de vedere al contextului iudaic, simbolul funcționează în manieră deconstructivă: textul este simbolic nu pentru că
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o alteritate sem nificantă, ci conține alteritatea ca auto-diferențiere sau, cu termenii lui Derrida, ca diferanță. Infinitatea revelației poate locui litera textului doar dacă aceasta își depășește propria situare istorică. Plecând de la aceste repere, poate fi interpretat modul în care Benjamin discută rolul jucat de alegorie în poetica ba rocă. G. Gilloch sintetizează modul în care, în Ursprung des deutschen Trauerspiels, teoria cu privire la alegorie este de fapt un rezultat al unui dublu demers, ontologic și teologic: „For him, the play of
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]