KorAP: Find »[drukola/base=bestie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...62 >

1,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

Simți și tu? întrebă el văzându-l că tresare surprins. Cristi dădu din cap afirmativ. Nu se așteptase la așa ceva, inițial crezuse că este vorba de un mic seism pentru că tremurul încetase și acum nu mai simțea vibrația aceea. E bestia, spuse bătrânul, ne-a simțit. Se răsuci apoi pe călcâie și porni mai departe. Un zâmbet i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cineva le dăduse în lături ca să poată elibera intrarea. No, aici e, arătă Calistrat spre gaura întunecoasă care se căsca în munte, acesta este bârlogul vâlvei. Ce facem? întrebă Toma. Intrăm? Încă nu, băiete, încă nu. Paznicul intră în bârlogul bestiei numai atunci când e pregătit să o ferece înăuntru. Haide acum să ne găsim un loc unde să ne ascundem și s-o așteptăm să iasă afară. Nu mai e mult până ce soarele se duce la culcare. În noaptea asta va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
solului. Pământul fremăta ușor, ca și cum ceva se mișca pe dedesubt. Tresări și îl privi întrebător pe Calistrat. Începe să se trezească, spuse calm acesta, acuși va ieși afară. Să știi că numai păzitorii pot percepe tremurul acesta. Pentru toți ceilalți, bestia se mișcă tăcută, fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și privi din nou. Nu era nici un dubiu, negura venea spre ei. Două prelungiri subțiri se furișau pe marginile drumului, căutând să-i ia prin învă luire. Situația era periculoasă, nu-și dădea seama ce se întâmplase dar, dintr-o dată, bestia îi putea vedea. Pentru prima oară în seara aceea se simțea în pericol. Din păcate nu știa ce să facă, cum să se apere. Prima reacție era să o ia la sănătoasa dar bănuia că ar fi fost o greșeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sănătoasa dar bănuia că ar fi fost o greșeală capitală. O sudoare rece prinse a i se scurge pe șira spinării, își strânse pumnii ridicând brațele și se lipi instinctiv de Moș Calistrat. No, cum e față în față cu bestia? îl întrebă acesta aproape râzând. Nu mai ești așa viteaz, spunând că suntem robii superstițiilor, nu-i așa? Ia, vezi cum e când se prăbușește peste tine! adăugă el împingându-l ușor de lângă el. Lui Cristian Toma i se păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui. Numai că între timp situația se schimbase radical. În minte, gândurile i se succedau cu viteza luminii. Acum se temea că se lăsase ademenit într-o capcană întinsă cu vicleșug de moșneag. Îl atrăsese singur noaptea în pădure, scosese bestia din bârlog și acum îl împingea în ghearele ei. Nici măcar nu se mai putea baza pe sprijinul Ilenei, care nu se afla acolo. Dracul de moșneag avusese grijă să o trimită departe de el. Probabil că nu-i spuseseră tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu se obosise să-i asculte până la capăt. Nervos, deoarece credea că vor să-l aburească cu credințele lor în supranatural, nu dăduse de loc importanță poveștilor pe care le spuneau. Poate că era nevoie de un sacrificiu ca să îmbuneze bestia. Un străin era numai bun pentru așa ceva. Doar toate întâmplările pe care le auzise aveau drept personaje principale străinii de partea locului. El era un străin, prin urmare constituia ținta ideală. Resemnat, era gata să renunțe, îi era frig și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spusese ce are de gând, dar trebuia să recunoască că strategia dăduse roade. Obți nuseră ceea ce-și doreau, vâlva nu mai cobora spre oraș ci se repe zise în partea cealaltă, căutându-i. Se întreba cât va dura până ce bestia își va da seama că fusese păcălită și va face cale întoarsă din drum. Moș Calistrat spunea că trebuie să treacă în fața ei ca s-o mai momească odată, însă Cristian nu-și imagina cum vor reuși să ajungă acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma mâinii drepte. Bătrânul îl apucă strâns de braț sprijinindu-l. Ai auzit și tu? întrebă înfrigurat Cristian. Ce să aud? Ileana, mă chema la dânsa. Nu era ea, spuse moșul, clătinând din cap bestia te ademenea la dânsa. Ai văzut de ce este în stare? Nu numai că se strecoară și te cuprinde pe nesimțite, dar poate să te și păcălească pe felurite căi. Nu-i trebuie prea mult ca să pătrundă în mintea ta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nutrea speranța că visează. Din păcate își dădea seama că nici pe departe nu putea fi vorba de așa ceva. Realitatea era mai cruntă decât orice imaginație. Se convinsese că Moș Calistrat nu era dușmanul său. Îl ajutase protejându-l atunci când bestia se repezise spre el. Încerca să-i arate cum să se apere de vâlvă. E drept că avea un mod cu totul original de a-l învăța. Mai întâi îl punea în fața pericolului, după care îl salva, îi explica ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
altul! Se jucară astfel cu vâlva de mai multe ori. De fiecare dată reușeau s-o atragă câteva sute de metri mai sus în munte. Cristian se descurca din ce în ce mai bine, reușea acum să se concentreze și nu îi mai permitea bestiei să se insinueze în mintea lui. Și dacă, la un moment dat, se va prinde că o păcălim? Dacă nu va mai dori să vină după noi? Atunci ce vom face? No, asta nu se va întâmpla, îl liniști Calistrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de grăunțe? Se va izbi în gard până ce se va umple de sânge, și nu va vedea niciodată gaura prin care ar putea trece dincolo, care se află la numai doi metri de ea. Ei bine, așa e și cu bestia noastră și bine că este așa! Nu vrea decât să ucidă, iar dacă prada este un paznic, atunci nu se mai gândește la nimic altceva. Se va năpusti după noi, ori de câte ori va crede că are cea mai mică posibilitate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
va năpusti după noi, ori de câte ori va crede că are cea mai mică posibilitate să ne găbjească. Asta vom face în fiecare noapte? Adică ne vom juca de-a v-ați ascunselea cu ea pe toate coclaurile? întrebă inspectorul plictisit. Atâta timp cât bestia iese la vânătoare, păzitorii trebuie să o împiedice să ucidă. Nu-i obligatoriu dar rostul nostru ăsta este, s-o închidem cât mai repede înapoi în bârlog. Și unde mă rog ai fost săptămânile trecute? No, de acum am cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ducem la casele noastre. Cocoșii au cântat pentru a treia oară și vâlva se va duce la culcare flămândă. Care cocoși? se miră inspectorul. Eu nu am auzit nici un cocoș. E numai un fel de a spune, măi, băiete! Puterea bestiei e legată într-un fel de întuneric, de întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde, o secătuiește și o alungă înapoi în adăpostul subpământean. Nu voiam să spun decât că stă să se crape de ziuă, este ora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
apelativul ăsta. Și cum vrei să-ți spun? Mă cheamă Cristian Toma. Nu, băiete, nu asta era întrebarea. Până ce nu te fac paznic adevărat nu pot să-ți spun altfel. Numele ți-l vei căpăta doar după ce închizi tu însuți bestia în bârlog. Până atunci te vei mulțumi numai cu atât, indiferent dacă-ți place ori ba. 20 Împinse poarta și intră în curte. Ieri, când venise însoțit de Ileana acasă la Moș Calistrat, nici nu băgase de seamă cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acolo unde îl văzuse Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a luat după el pretutindeni, spuse el, oprindu-se în fața tânărului inspector. M-a învățat tot ce știa el despre bestie și despre datoria paznicilor. Vezi toiagul acesta? Este singurul lucru de care se teme vâlva. Eu îl am de la tata și el la rândul lui de la taică-su și tot așa mai departe. E transmis din mâna unui paznic în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
te descurci de unul singur. Păi, dă-l încoace! spuse Toma întinzându-se să apuce obiectul. Eu ți-l dau, numai că nu știu ce ai să poți face cu el aici. Ca să ne convingem, trebuie să fim față-n față cu bestia. Cristian se ridică în picioare și luă toiagul din mâna lui Calistrat. Îl ținea cu amândouă mâinile, după care, imediat ce bătrâ nul îi dădu drumul, îl lăsă în jos, rotindu-l de câteva ori, ca pe un ciomag. Judecând după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ori poate chiar să îl ucidem, spuse Cristian. Nu crezi că ar fi necesar să știu mai multe? Adică, din moment ce mergem acolo, mi-ar prinde bine să fiu pregătit. Ei, băiete, dar știi că ești ambițios! Nimeni nu poate omorî bestia. Nici chiar zeii domniței nu sunt în stare s-o facă. Să fim bucuroși dacă vom reuși iarăși s-o ținem departe de oraș! Dar nici n-a încercat cineva, nu-i așa? No, uită-te la el! rosti Calistrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
încercat cineva, nu-i așa? No, uită-te la el! rosti Calistrat zâmbind. Nici măcar nu poate viețui cu toiagul și deja vrea să ucidă vâlva! Sunt de acord cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea toată noaptea, nu cred că este o soluție. Cum facem s-o închidem măcar în mina părăsită? Păi, ăsta-i rostul paznicilor, spuse Calistrat luând toiagul și cântărindu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
toiagul de perete. Reveni apoi lângă inspector, așezându-se pe locul lui de lângă geam. Privea înainte fără nici o țintă, bătând darabana cu vârful degetelor pe marginea laviței. Eu am avut noroc, băiete, rosti el într-un târziu, tata deja închisese bestia în bârlog când m-a dus pe mine acolo, la mina părăsită. Tot ce mi-a spus și mi-a arătat după aceea a fost lesne de priceput pentru mine. E ușor să înveți fără ca vâlva să se repeadă peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
învăț mai bine. Lucrurile astea nu se învață, meseria se fură, numai că, vezi tu, noi nu prea avem timp la dispoziție. Nu mă duce capul cum să fac altfel decât să mergem în munte și să dăm piept cu bestia. Va trebui să stai lângă mine și să fii atent la ce fac eu. Eu rămân totuși la părerea mea că ar fi bine să mai știu niște lucruri. De acord cu tine, poate că e prea devreme să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
stai lângă mine și să fii atent la ce fac eu. Eu rămân totuși la părerea mea că ar fi bine să mai știu niște lucruri. De acord cu tine, poate că e prea devreme să ne gândim la distrugerea bestiei, dar nici să ne jucăm de-a baba oarba cu ea în fiecare noapte, nu cred că este o soluție. Cum facem să scăpăm de ea, măcar s-o închidem în mina părăsită? Se vedea că bătrânul nu era dispus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
forțele implicate ar trebui aduse la un loc, pentru a face front comun în rezolvarea problemei. S-ar putea să ne ajute! Cum vrei, ridică Calistrat din umeri, însă nu știu ce ar putea face. Niciodată domnițele nu au contribuit la închiderea bestiei. Ele au altă treabă. Nu te contrazic, poate că așa este, numai că pot să jur că până acum nu s-a mai pomenit un paznic care să nu știe ce are de făcut. Pe de altă parte, nu crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gândurile. Deci, scopul general este să împiedice vâlva să mai ucidă. Acest lucru era clar și incontestabil. Ideal ar fi fost să scape de ea pentru totdeauna, dar Calistrat îi spusese că așa ceva nu se poate înfăptui, după toate celelalte, bestia mai era și nemuritoare. Mă rog, acest aspect urma să-l mai analizeze el, însă deocamdată nu avea încotro, trebuia să o ia ca pe un dat al problemei. Desigur că pentru îndeplinirea acestui scop puteau să acționeze așa cum făcuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ori se nimerea vreun trecător prin preajmă, pe care le-ar fi fost imposibil să-l salveze. Monstrul atât aștepta, o greșeală din partea lor, mai devreme sau mai târziu, era în firea lucrurilor ca ceva să nu se învârtă rotund. Bestia avea tot timpul din lume, ei erau cei ce trebuiau să se grăbească. Unde mai pui că la fel de bine se putea ca vâlva să se plictisească de acest joc, să-i lase în plata Domnului cu amăgelile lor și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]