2,324 matches
-
bun să o lase borțoasă. Să-i facă copii. El nu e decât un pion în lupta ei pentru putere. Un pion pe care îl împinge tot timpul în față. Îl mână din urmă ca pe un servitor. Nu cu biciul sau cu ocara, cum face cu sclavii, ci cu gheața din suflet, cu focul orgoliului și al trufiei ce se ascund sub masca de soție supusă și ascultătoare. Găsește puterea să zâmbească. Halal nevastă! O soție adevărată trăiește prin soțul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Negura se mai risipea dusă din când în când de vânt, dar apoi se îndesea la loc. Velasco stătea și el lângă căpitan și privea în tăcere pedeapsa. Arătau amândoi ca niște statui întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
când în când de vânt, dar apoi se îndesea la loc. Velasco stătea și el lângă căpitan și privea în tăcere pedeapsa. Arătau amândoi ca niște statui întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pare necesar să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da. Banii tăi Împuțiți au fost armura mea. Biciul și armura mea. — Termină. — Bine. Hai că termin cu astea. Nu vreau să te rănesc. — Te-ai trezit puțin cam târziu. — Bine, atunci. O să te fac să suferi În continuare. E mai amuzant așa. Și-așa nu mai pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și apoi ne-am dus În spatele tribunelor să ne căutăm loc și să vedem cursa. Eram Înghesuiți ca sardelele și Întâi a apărut pe pistă un om Îmbrăcat Într-o redingotă, cu un joben gri pe cap și cu un bici Înfășurat pe mână și după el au Început să apară pe rând caii, cu jocheii În șa și cu câte un băiat de la grajduri ținând dârlogii de-o parte și de alta. Primul a ieșit calul acela mare și galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În Madrid. Era fericit să știe că lupta va Începe În câteva minute. — Unde-s picadorii? Întrebă Manuel. — Sunt În țarcul din spate, se ceartă pe caii frumoși, zâmbi Hernandez. Catârii pătrunseră-n goană prin poartă, trăgând În pocnete de bice și clinchete de clopoței taurul tânăr al cărui trup ară o brazdă În nisip. Se grupară pentru paseo imediat ce trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nevastă-sa. Joe râse din nou. — Bine, hai că i-o las pe Prudence lui Nickie, spuse Joe Garner. Eu am o fată exact cum trebuie. — Așa mai da, spuse doamna Garner. Caii trăgeau greu prin nisip. Joe zvârli din bici În Întuneric. — Hai, trageți ca lumea. Mâine tre’ să trageți mai tare de-atât. Coborâră dealul Încet, În hurducăielile căruței. Când ajunseră la fermă coborâră cu toții. Doamna Garner descuie poarta, intră și se Întoarse cu un felinar. Carl și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mult ca sigură că Alina știe să mânuiască bine hățurile, în timp ce Alinei îi spunea, parcă, inima că, până la urmă, se va descurca ea și vor ajunge cu bine la casa bunicilor. Încă de la plecare a hotărât să nu folosească deloc biciul, de aceea l-au și lăsat în curtea Cooperativei. Cum să bați un biet animal fără apărare care, de fapt, te mai și plimbă. Deci, au pus biciușca-n cui și au plecat. Cam hoțește, e-adevărat, căci n-au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
au și sau. Cerbul fermecat Victor Eftimiu Era odată un împărat care avea nenumărate moșii, păduri, vii și eleștee. Stăpânea multe sate și târguri. Și îl chema împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau pe pământul lui. Vătafi cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elena Marin Alexe De câte ori ai plâns Isuse Când ai privit al meu păcat Ți-ai pus vreodată întrebarea, Sau până azi, n-ai încercat? Îmi amintesc prea bine clipa, Când vorbele-mi ca biciul Te-au lovit Doar m-ai privit adânc, cu ochi-n lacrimi Și c-o tristețe-n ei fără sfârșit . M-ai luat de mână, să m-aduci acasă Dar eu m-am smuls din brațul Tău și am fugit
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
ceilalți să-și dorească să-l ia la pumni, deși erau probabil de acord cu o parte din ceea ce spusese. — În Africa de Sud, sancțiunile au dat roade... Începu Marlena. Asta pentru că opresorii erau albi și suficient de bogați ca să simtă șfichiul biciului, Îi termină Dwight fraza. Sancțiunile americanilor asupra Birmaniei sunt cam fără efect. În cea mai mare parte, Birmania face comerț cu alte țări asiatice. De ce le-ar păsa că noi nu suntem de acord cu ei? Să fim serioși, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În cercul lui sisific. Înc-o dată și Înc-o dată, mereu În cerc, se opintea și se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți o acompaniară exprimând sentimente similare. Esmé mai avea puțin și plângea. —Opriți-i cumva. Domnișoara Rong Încercă să le mai risipească disconfortul. — Asta e karma lui, Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și încurajeze calul. Eu îi vorbesc. Pe bune, de la mijlocul cursei până la ultima tură îi vorbesc din inimă, cu voce tare. Cuvintele mele ajung la el. Bag mâna-n foc că le înțelege. E o metodă mult mai eficientă decât biciul. Dacă folosești biciul, aleargă instinctiv, în mod automat. Dar eu îi spun: «Hai, aleagă! Bine! Așa! Să mergem împreună!». Îl încurajez astfel. Însă în timpul cursei, pentru cal un lucru este foarte important: cum îl conduci. Eu pot să fac lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Eu îi vorbesc. Pe bune, de la mijlocul cursei până la ultima tură îi vorbesc din inimă, cu voce tare. Cuvintele mele ajung la el. Bag mâna-n foc că le înțelege. E o metodă mult mai eficientă decât biciul. Dacă folosești biciul, aleargă instinctiv, în mod automat. Dar eu îi spun: «Hai, aleagă! Bine! Așa! Să mergem împreună!». Îl încurajez astfel. Însă în timpul cursei, pentru cal un lucru este foarte important: cum îl conduci. Eu pot să fac lucrul ăsta. Puteam de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii. 25. Dar, peste puțină vreme, pedeapsa va înceta, și mînia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească." 26. Domnul oștirilor va învîrti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stînca Oreb și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vă ciondăniți voi. Du-mă unde oi vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lână atârnate spre vânzare, printre greabăne de cai, descoperi doi ochi care-l priveau. Crezu că se înșală, dar nu era așa. Cineva îl privea insistent și trebui să-i suporte atingerea retinei. Totul dură cât o plesnitură de bici, căci elementele tabloului se mișcară, își schimbară poziția, obturând tunelul efemer în care, pentru câteva clipe, se întâlniseră fluidele celor două priviri. Avea un sentiment absurd de culpă, ca și cum ar fi cotrobăit pe întuneric, știindu-se singur, într o încăpere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rămas ceva mai înainte și care acum se rostogolea la pământ împreună cu calul său: — Fugi, Waldomar! E o cursă. Salvează-te! Salvează-te! Dar nu avu timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite, alunecară din șa și căzură la pământ. Calul lui Waltan, atins în grumaz de o săgeată, se cabră dintr-odată și se lăsă pe o parte, răsturnându-și stăpânul în praful drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai aproape râseră aprobator, repetând numele de mai multe ori. Balamber râse și el. Punându-și mâinile pe genunchi, se aplecă până ce fața lui ajunse la înălțimea feței ei.: — Știi ce înseamnă Go-Bindan? Păi, cam așa ceva... „învinge câinii cu biciul“! îți place? Copila nu răspunse, însă în ochii săi văzu trecând pentru un moment o sclipire de surpriză și poate chiar de mulțumire. Un servitor se apropie de el și-l anunță că totul era pregătit pentru cină. Balamber se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vă ciondăniți voi. Du-mă unde oi vedea cu ochii, spuse Carol. Numai acasă nu, că nu am. Ba eu zic să ne duci spre "Orient", interveni Filip. Ai, ai, ai! Ca în vremurile bune, chiui Nikolai și șfichiui cu biciul prin aer. Scoțând abur gros pe nări, caii porniră brusc la trap, făcând ca trupurile obosite ale celor doi să se afunde voluptuos în capitonajul de piele moale al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
covoarelor persane. Au strâns mai aprig pumnii pe cozile topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]