7,476 matches
-
aminteam, nu-i povestisem niciodată despre ea. Și totuși, se pare că lumea În care se mișcau amândoi era mai mică și mai puțin misterioasă decât Îmi imaginam. Anton părea surprinzător de dornic să mă ajute să recuperez cleștișorii pentru bicicletă. Să fi făcut asta doar așa, de dragul meu? În plus, mi-a zis că i-a găsit lângă oglinda din hol. Dar eram aproape convins că, În afară de-o foaie și de cheile Dorei, n-am mai văzut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lateral și să mă Întrebe despre condițiile de muncă. Dar descoperind că pescarul se Îndrepta spre Torpedo-ul negru srpijinit de fațadă, colegul său Îi puse repede mâna pe umăr. Pe când eu mi-am fixat teancul de hârtii pe spatele bicicletei. Trecu un minut, apoi roțile negre, puncționate trecură zornăind nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
considerare, sunteți de acord? Își Îndreptă spatele. Să luăm cazul dvs. , de pildă. Susțineți că vineri după-masă ați lucrat la un articol, așezat pe-o bancă din scuarul lângă care stați. Cu puțin Înainte de șase, ați plecat la Apollo cu bicicleta. Colega dvs. , d-na Himmel a confirmat că ați ajuns la timp pentru prima ecranizare. Așa că e clar, n-aveți cum să fiți acel „AK“ necunoscut. Și nu putea fi nici Adele Karp, având În vedere că aceasta Își schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceasta, apoi s-a evaporat. Din moment ce, zâmbind ambiguu, Manetti nu mă mai Întrebă nimic, am ales să apelez la dreptul meu de a nu spune nimic. Apoi, amintindu-mi de teancul de hârtii, pe care le-am lăsat jos pe bicicletă, i-am zis că probabil făcusem deja ceea ce mi-a sugerat. Dar după conversația noastră nocturnă, din câte-mi dădeam sema, irizarea mea eșuată ar fi dus doar pe piste false. — False? Manetti păru amuzată. Știți, Doctorul Froehlich ar susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceru o ultimă favoare. Acum e deja duminică noaptea, și Îmi termin irizația În câteva clipe. Mă tem că perspectiva mea va rămâne cam distorsionată, dar am Încredere că mințile limpezi Îmi vor Înțelege motivul. În dimineața aceasta, săltându-mi bicicleta pe pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de oră mai târziu, se auzi un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care m-a rugat Karp să-l expediez, apoi sunt liber să fac ce vreau. Tocmai m-am Îmbrăcat cu impermeabilul lui Ivan Britz. Cleștișorii Îmi mângâie gleznele, și calul de lemn de la Dora e În valiza de pe portbagajul bicicletei. În curând roțile Torpedo-ului meu negru ne vor legăna zumzâind pe smoala umedă, ducându-mă departe de iubire, rușine și durere, tocmai până În cartierul de după Mizerie. Apendice După investigări Îndelungate, a reieșit că Alexander Knisch, treizeci și cinci de ani Împliniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea emanată de grupurile din localurile respective. Traversaseră apoi larga High Street și trecuseră pe lângă turnul cu ceas, în jurul căruia un grupuleț de bețivi minori înjurau din spatele ghidoanelor bicicletelor. Tânăra generație de aur, declară Krishna pe un ton ce imita felul de a vorbi al celor de la Oxford. — Ce-ai zis, pizdă negricioasă? veni replica din partea găștii, cu viteza unui cuțit aruncat la țintă. Grupul minoritar al celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu diamant, mulțumirea sufletească de a descinde dintr-un jeep, eliberarea spirituală pe care o încearcă într-o vilă cu 18 camere? Nu vreo lege a declarării averilor îi face pe demnitarii din țările scandinave să vină la serviciu cu bicicleta și punga cu sandviș... Sindromul Huta Certezetc "Sindromul Huta Certeze" 1. Denumire dată în Imperiul Roman unor reședințe rurale de pe domeniile latifundiarilor. 2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină. Asta înseamnă, potrivit DEX, vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prieten, un tip venit la noi în școală din Galați, pe care nu-l înghițea și-l trata de tolomac; la petrecere, unde mai erau câteva colege și o verișoară nesuferită care vorbea fonfăit și ne bătea la cap cu bicicleta ei cehoslovacă, am mâncat fursecuri și bezele, am băut cico și-am jucat fațea (în traducere, de-a v-ați ascunselea) până ne-a ieșit pe nas sau cel puțin până mi-a ieșit mie pe nas în clipa-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unde soneria, ca de obicei, nu funcționa). Era Mircea. Gâfâind puțin. Îmi adusese în dar un Pegas verde, modelul cel mai scump, cu ghidonul și cu șaua reglabile, gata potrivite pentru statura mea. Ca să nu se prăfuiască roțile, venise cu bicicleta în brațe de la Valea Argeșului, din stația de autobuz. Două-trei ore, până aproape de miezul nopții, a stat cu mine printre blocuri, eu gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
litere aurii, DR. LIEBERMAN, STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE. De obicei, cînd acest scriitor se oprea În librărie, era În drum spre altă destinație, adesea spre locuri Îndepărtate precum Piața Harvard din Cambridge, de dincolo de rîu, și se ducea acolo cu o bicicletă veche cu un coș mare de sîrmă În față. Avea apărătoare verzi și, Între mînerele ghidonului, un butonaș alb, care acționa claxonul. Nu știu cum funcționa acesta. Adeseori, lăsa bicicleta rezemată de vitrina prăvăliei, deși Norman Îl rugase să nu facă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Harvard din Cambridge, de dincolo de rîu, și se ducea acolo cu o bicicletă veche cu un coș mare de sîrmă În față. Avea apărătoare verzi și, Între mînerele ghidonului, un butonaș alb, care acționa claxonul. Nu știu cum funcționa acesta. Adeseori, lăsa bicicleta rezemată de vitrina prăvăliei, deși Norman Îl rugase să nu facă asta. Încă nu știam că acesta este un lucru de admirat la el, așa că la Început i-am luat partea lui Norman și nu am avut un prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
volum după volum, răsfoindu-le și punîndu-le Înapoi și, uneori, cînd găsea o carte care-i plăcea, o citea pe toată stînd așa, În picioare. CÎnd citea, murmura Încetișor pentru sine și dădea din capul mare. Era drum lung cu bicicleta pînă la Cambridge, iar el era un om destul de În vîrstă, așa că mă gîndeam că se grăbește să plece. Iar Norman nu părea cîtuși de puțin deranjat de prezența lui. După un timp, am ajuns la concluzia că probabil Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de coșul cel mare de sîrmă de pe ghidonul bicicletei pur și simplu pentru a-și purta În permanență În ataș disperarea fără de margini, și că ochiul lui, care mie mi se părea că Îi scapă Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a vieții omenești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ochi omenesc În aceeași nuanță senină de albastru. Se uita țintă la mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon răsufla greu de la efortul de a pedala, iar respirația Îi sufla mustața, de fiecare dată cînd expira. În timp ce pedala, bicicleta se clătina Într-o parte și-n cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era puloverul lui Jerry, mirosul lui Jerry, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era puloverul lui Jerry, mirosul lui Jerry, și am Închis ochii. Împletitura groasă a puloverului amortiza hurducăturile, Însă nu-mi alina durerea din picior. Sub coș, roata din față a bicicletei scîrțîia. Mi-ar fi plăcut să-i spun lui Jerry adio fermoar, Însă nu aveam puterea și, oricum, mă cam Îndoiam că ar Înțelege. Și așa am ajuns a doua oară În Cornhill. Prima oară fusesem purtat aici pe apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În Cornhill. Prima oară fusesem purtat aici pe apele mișcătoare din pîntecul mamei, iar acum Între cutele puloverului lui Jerry. Asemeni lui Moise, am fost purtat de destin Într-un coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o de vitrina prăvăliei. L-am văzut pe Shine schimonosindu-se cumplit la vederea noastră dincolo de geam - fața lui lătăreață arăta ca o bufniță care se holba la noi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fuseseră extinse prin adăugarea unor șipci de lemn, pe care cineva pictase de mînă numele E. J. MAGOON, cu litere mari roșii și galbene, ca pe o căruță de circ. CÎteva clipe mai tîrziu, Jerry și-a adus Înăuntru și bicicleta, și a Înghesuit-o și pe ea În mijlocul harababurii generale. N-am văzut În viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de pantofi Florsheim gri, pe care o puse vertical pe pat, vărsîndu-i conținutul Într-un morman, lîngă locul În care mă aflam - scrisori, plicuri, o mînă de cărți de joc albe și albastre pe verso-ul cărora se afla cuvîntul BICICLETĂ, și multe fotografii. Într-una dintre ele, l-am văzut, cu capul În jos, pe un Jerry mult mai tînăr, cu părul scurt brunet și buza superioară răsfrîntă, ca a lui Henry Miller. Stătea la o masă acoperită de hîrtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ușa casei stăpînului. — Aș fi preferat să-i spun unde merg, zise Rowe. — E mai bine așa. O să-l găsim la Întoarcere. Nu cred c-o să stăm mult. Pe măsură ce taxiul se Îndepărta, silueta lui Jones se pierdea printre autobuzele și bicicletele ce treceau pe stradă, contopindu-se cu figurile jalnice ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ele aveau picioarele suspendate în scripeți, parcă făcând parte din fanteziile unui gimnast dement. Una dintre primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă la pământ de-un copil pe bicicletă. I se amputase piciorul drept și-și petrecea acum tot timpul împăturind o eșarfă de mătase în jurul micului ciot, legându-i întruna capetele ca și când ar fi împachetat la infinit un colet. În timpul zilei, această scumpete senilă era mândria infirmierelor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aici - poți conduce liniștit un pic. Am intrat cu mașina pe drumul de racord care ducea la străzile pustii de ciment ale unui cartier de bungalow-uri. Preț de o oră, am condus pe străzile goale. La porțile bungalow-urilor se vedeau biciclete și mașini colorate de copii. Helen Remington mă ținea de umăr, cu ochii ascunși în spatele ochelarilor. Îmi vorbi despre slujba sa la departamentul de imigrări al aeroportului și despre problemele ridicate de autentificarea testamentului soțului ei. Era oare conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
durea capul. Dar eram fericit, sau ușurat, deși nu puteam înțelege cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea în continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz pe o bicicletă, dispărând într-un vârtej de zăpadă. Privii în continuare pe geam, visător. După o vreme sună telefonul. - Da, zisei, uitând ca de obicei să mă recomand. - Alex? Era Anca. Mă așezai tremurând și mai tare pe un scaun oarecare. - Anca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
când câteva cuvinte cu meteorologul, domnul Kauderer, când îl întâlnesc la observator. Domnul Kauderer trece pe acolo întotdeauna la amiază, ca să noteze datele înregistrate. E un bărbat înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noteze datele înregistrate. E un bărbat înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]