2,247 matches
-
tu. — Nimic. Nimica-nimicuța. — Înclin să fiu de acord. — Thomas Wentworth Higginson „a corectat“ poemele lui Emily Dickinson. Un ignorant înfumurat, care a declarat Fire de iarbă o carte imorală și a îndrăznit să se atingă de opera nemuritoarei Emily. Și bietul Poe, care a murit nebun și beat într-o rigolă din Baltimore, a avut ghinionul de a și-l alege executor literar pe Rufus Griswold. Fără să aibă habar că Griswold îl disprețuia, că așa-zisul prieten și susținător avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ele trebuie să se despartă o vreme. Apoi, păpușa promite că îi va scrie în fiecare zi și o va ține la curent cu activitățile sale. Și aici, povestirea începe să-mi frângă inima. E și-așa uimitor faptul că bietul Kafka s-a înhămat să scrie prima scrisoare, dar acum se angajează într-un proiect care presupune câte o epistolă în fiecare zi - din nici un alt motiv decât acela de a o consola pe fetiță, care, întâmplător, îi e complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a părut rău de el atunci. În toți anii în care a lucrat la compania de asigurări, tata a visat că într-o zi va face lucruri distractive. Apoi, când a avut timp, tot n-a putut să le facă. Bietul tata. Cel puțin încă mai încearcă să cânte la pian. Chiar dacă noi, ceilalți, ne cam chinuim. Mă dau jos din pat și mă îndrept spre bucătărie. Tata stă cu capul aplecat deasupra pianului și cântă cu doar două degete. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe umèr, absent, sprijinind caloriferul, scrie un sms, probabil unei fete, oare și noaptea doarme tot cu automatul?! Îmi vine sè-l întreb asta, dar n-aș vrea sè-l jignesc chiar în punctul nevralgic al bèrbèției sale, mai ales cè el, bietul, n-are nici o vinè, Aici vinovatul e Matei! Subsemnatul, nume, domiciliat, serie, numèr buletin, declar cè în seara zilei de, E nepricepuți, domnule! asta e opinia plutonierului, Habar n-au sè guverneze! Toatè ziua bunè ziua, președintele, premierul se rèzboiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
țara ta, de unde ai venit, doar se vede că nu ești de-al nostru... — Din ce se vede? — Cum din ce? După mers, după haină... — Hai, lasă gluma, mamă! Vezi că sunt prea obosit și nu-mi arde de glume! Bietul de tine! Oi fi fost la pușcărie și ți-ai pierdut mințile de câte ai pătimit acolo, dacă o tot ții una și bună că eu ți-s mamă! Nu, nu glumește! Chiar nu te-a recunoscut, sărmana de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă obligase să merg la școala de preoți pentru că acolo nu se plăteau taxe... -- Mi-ai povestit tu vreodată ceva din viața ta de acolo? Îți povestesc acum, uite... Nu vroiam În ruptul capului să merg la Seminarul Teologic și bietul tata m-a dus cu sila, pentru că o țineam nu și nu, mi-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o mai țin și acum minte, o săptămână n-am putut sta pe fund! — Ce sălbăticie! — Vezi că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai stea pe-acasă, l-am sfătuit pe Gimmi. Oricum, aici, la noi, ele erau cu fețele buhăite, de plâns, de râs, de căldură, cu amândoi ochii umflați, boceau și Îi forfecau, pe Traian și pe Buni. Vă gândiți că bietul Traian a făcut atâta drum numai pentru Buni și nu i-a fost dat s-o vadă? — După părerea mea, nu are rost să mai vii să vezi o fostă logodnică, bătrână și sclerozată! — E chiar absurd... — E un sacrilegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui Stan, care din ei să ducă valizele? — Totuși, pentru mine e un mister cum de a reușit să se vâre pe sub pielea lui tocmai Victor! — Asta fiindcă numai Victor Îl știe din copilărie! — Ce greu trebuie să-i fie bietului Victor să scrie atâtea scrisori, tocmai el, care nu se Împăca În școală cu scrisul! — Uită-te la profesorul Stan, e ca titirezul În jurul lui! — Dacă te deranjează că profesorul e piua-ntâi, vâră-te-n față tu, prezintă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fi gândit rațional, erau slabe speranțele să-i mai Întâlnesc pe cei iubiți, o simplă operație de logicăși aritmetică mi-ar fi spus că, măsurând timpul care s-a scurs de când am plecat, aș fi văzut că nu mai au, bieții, multe șanse de supraviețuire, În viața grea de acolo... Socotiți și voi... Ca să socotim, ar trebui să știm anul când ați plecat, domnule profesor... —...Bună Întrebare, dragul meu! Când am plecat, aveam vârsta voastră, iar acum... Sper să nu descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bani la negru, dacă am nevoie, dar am preferat schimbul oficial, teribil de dezavantajos, numai ca să nu-l târăsc În cine știe ce Încurcături. Pentru că supraveghere trebuie să fi existat, chiar dacă eu nu am simțit-o. Așa că a rămas neplătit geamantanul, iar bietul Victor, cu onestitatea care Îl caracterizează, mă avertizase: „Să știi că pe drum n-are să-ți fie comod. Și gol atârnă greu, darmite când o fi plin! Valiza cu fermoarul rupt o păstrez ca s-o repar. Te așteaptă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mi-au adus câteva ceaiuri sălcii, dar mă simțeam atât de sfârșit, că nu am putut Înghiți nimic. Nu mi-ai spus până acum că ai fost bolnav acolo! Nu ți-am spus pentru că mă enervez ori de câte ori Îmi aduc aminte... Bietul Victor atunci și-a arătat tot devotamentul! M-a vegheat În permanență, o asemenea huidumă de om, mergea neauzit, cu pași de pisică! M-am certat cu el să meargă să se odihnească, dar nu a fost chip să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă Îndoiesc”, am adăugat, „că o asemenea intervenție ar putea avea vreo bună urmare! Dar sunt convins că, făcându-ți datoria, vei convinge că meriți a fi avansat. Și eu am trecut În viața mea peste multe momente grele”. Dar bietul Cristian, dar mai ales soția lui au Încercat prin stăruințe, rugăminți și lacrimi să mă convingă - și asemenea momente penibile am trăit cu ei, Încât nici nu mai suport să Îmi amintesc! Capitolul 26 Păcate neispășite Nu se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul În birou-sufragerie-living. Considerau asta drept o mare șansă de confort, deși căsătoria fiicei le adusese grijile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
toți cei care mă căutau, mai ales cu cei cărora apucasem să le promit câte ceva la conferință și nu mai avuseseră răbdare să aștepte telefonul meu, de parcă ar fi știut că pierdusem hârtiuțele. Mă trezeam cu ei, ca și cu bietul Cristian, lângă hotel, pe holurile instituțiilor pe care trebuia să le vizitez, parlamentând cu Victor și Încercând să ajungă la mine. La un moment dat Însă, iartă-mă, am avut impresia că mă străduiam să umplu butoiul Danaidelor, pentru că mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
îi auzi inima bătând cu putere. Știa că aveau să urmeze niște cuvinte mari. Dar ea nu dorea asta. Sub nici o formă nu trebuia să-l lase să rostească acele cuvinte care se spun doar o singură dată în viață. Bietul Nicolae! Problema ei nu era cum să-și atragă admiratorii, ci cum să-i îndepărteze. ― Eu nu mă simt liberă, Nicolae. Eu sunt cu adevărat liberă. Și așa vreau să rămân pentru totdeauna. Îți propun să ne întoarcem. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unu’, sărmanu’, rămase și fără manta, că tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai auzea nimic. Grozav ce-i place la război! Bieții de noi, degerați, cu mucii în țurțuri până la bărbie, ne țineam aproape de el, tot pe lângă el, că el e tătucu’ nostru. Dacă zice să nu mâncăm, nu mâncăm. Dacă zice să murim, apoi murim. Și cum mergeam așa - mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vreo molimă, ceva. Și strigoiu’ ăla dă om numa’ ridică osu’ dă mână spre cer, că numa’ os rămăsese, îl bălăngăni așa, în toate direcțiile, și clănțăni ca Moartea: Чума всичко, всичко! Marele Komandir și-a-ntors atunci calu’. Atunci l-a-ntors. Și bieții dă noi dimpreună cu el, tot pă jos, pă lângă el. Om cumsecade, de altfel, Înălțimea Sa. Grozav ce-i mai place la război! Da’ uite că de data asta n-avu parte dă el. Boală urâtă, ciuma! Tare urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-ar fi fost decât niște pământuri pustii, ale oricui și ale nimănui. Așa ceva nu s-a mai întâmplat. Și este foarte grav că s-a putut întâmpla. Rușii spun și scriu cuvinte solemne, cum că ei doresc doar eliberarea bieților creștini de sub stăpânirea păgână și emanciparea acelui teritoriu sub oblăduirea unei stăpâniri pravoslavnice. Ca și cum noi am fi niște bieți turciți sau islamisiți. Se mai spune că acest teritoriu românesc ar fi primit și un nume. Ah, Iancule! Ai auzit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ba să crezi! țarul pare mai bun, dar este un mare fățarnic. Nu degeaba îl numește Napoleon un Talma al nordului. Liberal de ochii lumii și autocrat sacrosanct la el acasă și cu ai lui. Uită-te ce-a pățit bietul Speranski, marele consilier și favorit al țarului! Și ce dorea omul acela? Nimic altceva decât europenizare. Adică separarea puterilor și abolirea relațiilor de tip feudal. Ce s-au ales din toate astea? Speranski a fost înlăturat, iar constituția lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi dat Înapoi de la Prut, ca pe-atâția alții, săracii. Câți kilometri să fie pân-la Prut, Moș Iacob? - În zbor de pasăre, șăptizăci, o sută pe drum de car - săracii cai... - O sută numai dusul, Moș Iacob - da-ntorsul? Bieții cai (bietul tata), că trebuie să ne gândim și la cai, că așa cum zice nevastă-mea: și calu-i om... - Drept. Calu, săracu... Că și el, cum zâce doamna... Eh, dac-aț’ fi pornit alantăieri, ori măcar ieri, devreme, să fi plecat... - Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În colònii, vorba lui Moș Iacob - ne fuseseră trimise nouă, În deportare, ca pedeapsă... Basarabenii așteptaseră căldură, frățietate, ajutor - primiseră picioare-n cur de la jandarm, jupuială de la perceptor, suduială de la „intelectualii” regățeni, cei ajunși la sate fiind mai analfabeți decât bieții localnici, dar Îi tratau de „Moldovean cap de bou”...Și se plângeau de glodurile de la noi (e drept, la ei noroaiele se cheamă: tină, clisă). Și din pricina asta În multe case de țărani moldoveni, vorbitori numai de românească, români din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
buzele așa - ca toți muzicanții... - Nu erau toți muzicanții țigani! Și tu nu-i lăsai să răsufle... - Exagerezi, măi omule, protestează mama cu privirea aburită de plăcere. Dar nu le făceam nimica rău... - Cum, nu? Dansai fără muzică, În pauze - bieții de ei, nu-și puteau odihni buza, fiindcă nu te puteau lăsa așa, fără muzică... - Hai să trecem la Inspectorat! Când am cerut noi cea mai grea școală din județ - spune tu, mai departe. - Zice revizorul: Fiindcă sunteți elemente bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de pământuri și de oameni, Rusul are suflet mare! Cât roata carului! Dar rusul nu-i rus, dacă, Înainte de a-ți băga cuțitul În dos, nu te pupă pe față și nu-ți explică, În cinci volume, de ce-i el, bietul, silit să poarte, când război, când pace; să fie blenduit, când la crimă, când la pedeapsă - asta i-i viața, ăsta i-i destinul, bietul rus... C-așa a fost blestemat: să te... așa, olecuță și numai de ochii lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
al Budapestei - or să mai fie și altele, multe altele... Vai de capul „liberaților”... Tata a murit În 1967, n-a mai apucat „și altele”: Praga, Kabul - iar pentru că tot vorbim de ucraineni: Fântâna Albă, Lunca, masacrele din aprilie 1941... Bietul tata: nădăjduia din toată inima că exagerează atunci când spunea ce spunea despre Rus... Și despre Ucrainean... TRĂIASCĂ GUTENBERG! Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur. Tremur acum, pentru tremuratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]