45,900 matches
-
1993, op. cit. 286 Traian Rotariu, Curs de metode și tehnici de cercetare sociologică, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Cluj-Napoca, 1991, p. 131. 287 vezi Dumitru Sandu, Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, Iași, 1999. 288 date statistice referitoare la vârsta taților biologici în momentul nașterii propriilor copii nu au fost identificate 289 aceste medii au fost calculate ca medii aritmetice ale valorilor pentru anii 2005-2008, publicate de Institutului Național de Statistică 290 Sursa datelor: Anuarul statistic 2007, citat în 15 august 2009
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Successful Adoptive Families: A Longitudinal Study of Special Needs Adoption, Praeger Publishers, Westport, Connecticut, 1996. 317 Menționăm că, în majoritatea acestor cazuri, este vorba despre acei copii care au fost adoptați de către familia extinsă sau de către soțul/soția unui părinte biologic sau copilul s-a aflat anterior adopției în plasament simplu la familia adoptivă, fără a beneficia de alte măsuri de protecție. 318 Réjean Tessier, Simon Larose, Ellen Moss, Line Nadeau și George M. Tarabulsy, 2005, op. cit.; et seq. Michael Rutter
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ști niciodată exact ce este această viață pe care o studiază biologii poate doar la punctul terminus ideal, și ca atare niciodată atins, al progresului științific. Dar dacă astăzi nu avem încă decât o noțiune imperfectă despre ceea ce este viața biologică, să remarcăm că omenirea a trăit totuși vreme de milenii fără a avea nici cea mai vagă idee despre aceasta, fără a avea habar de existența sa fără ca nici una dintre modificările vieții umane, menținerea sa, creșterea sa, cultura sa să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu condiția să nu facem să apară în ele o sensibilitate în sens transcendental, adică acea capacitate de a se încerca pe sine și de a se simți pe sine care ar face din ele ființe vii nu în sens biologic, ci în sensul unei vieți veritabile, care este viața fenomenologică absolută a cărei esență constă în însuși faptul de a se simți sau a se încerca pe sine și nu este nimic altceva ceea ce vom numi de asemenea o subiectivitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
stranie, atâta vreme cât ne mărginim la a o constata. Stranie este însăși posibilitatea sa, proveniența sa pornind de la o esență care este construită interior ca sporire de sine și care implică, tocmai, cultura. Trebuie să confundăm viața fenomenologică absolută cu viața biologică, să o înțelegem în mod naiv pe prima pornind de la cea de-a doua pentru ca ansamblul fenomenelor de descompunere care perturbă organismele vii să fie transferate pe planul edificiilor sociale, pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să apară la fel de "firești
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a doua pentru ca ansamblul fenomenelor de descompunere care perturbă organismele vii să fie transferate pe planul edificiilor sociale, pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să apară la fel de "firești": civilizațiile sunt pieritoare, ca și indivizii, asta-i tot. Ca și indivizii biologici! Căci în ceea ce îi privește pe indivizii de care poate fi vorba în sfera culturii sau a barbariei, aceștia nu au absolut nimic de-a face cu ansamblurile de molecule a căror dezagregare o putem observa la capătul unui proces
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Din această distincție între ființare și Ființă reiese că științele nu vorbesc niciodată despre om sau, ceea ce înseamnă același lucru, că ele vorbesc despre el ca fiind altul decât el însuși, ca fiind atomi, molecule, neuroni, înlănțuiri de acizi, procese biologice, fiziologice etc. Dimpotrivă, "literele" clădesc în felul lor, care pare adesea confuz, și cu toate că nu sunt pe deplin conștiente de aceasta, o cunoaștere reală a omului în umanitatea sa transcendentală. Imperialismul principiului galilean și al universului tehnico-științific pe care l-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transcendentale, singura capabilă să îi confere "sensul" său. Iată de ce psihologia științifică nu își atinge cu-adevărat scopul decât contestând specificitatea și autonomia comportamentului uman, interpretându-l ca o simplă aparență, ca fenomen sau rezultat al unui proces în sine biologic. Cu această pretenție de a produce o explicație exhaustivă a subiectivității plecând de la biologie, psihologia "științifică" își dezvăluie supoziția în ultimă instanță materialistă, se autodistruge ca disciplină autonomă pentru a da dreptul la cuvânt unei științe a naturii. Astfel ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca adevăr al proiectului galilean aplicat omului și constând în eliminarea esenței sale proprii. Numai că nu este niciodată posibil a explica, nici măcar câtuși de puțin, subiectivitatea, chiar dacă este redusă la psihic, adică la umbra sa proiectată în lume de biologic. Și aceasta deoarece, dacă a este un biologic și b este un psihic, legătura lui a cu b este imposibilă din principiu, b neputând niciodată decât să fie constatat, și aceasta pe planul care este al său, în el însuși
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constând în eliminarea esenței sale proprii. Numai că nu este niciodată posibil a explica, nici măcar câtuși de puțin, subiectivitatea, chiar dacă este redusă la psihic, adică la umbra sa proiectată în lume de biologic. Și aceasta deoarece, dacă a este un biologic și b este un psihic, legătura lui a cu b este imposibilă din principiu, b neputând niciodată decât să fie constatat, și aceasta pe planul care este al său, în el însuși și de către el însuși, ca ceea ce, în raport cu biologicul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
biologic și b este un psihic, legătura lui a cu b este imposibilă din principiu, b neputând niciodată decât să fie constatat, și aceasta pe planul care este al său, în el însuși și de către el însuși, ca ceea ce, în raport cu biologicul, este un nou absolut, ireductibil la el sau, cum ar spune Descartes, o idee înnăscută. Astfel, nu putem niciodată, pornind de la cunoașterea unui proces biologic, chiar chimic, să deducem cunoașterea psihismului (a culorii roșii, a durerii etc.), ci doar, pornind
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
planul care este al său, în el însuși și de către el însuși, ca ceea ce, în raport cu biologicul, este un nou absolut, ireductibil la el sau, cum ar spune Descartes, o idee înnăscută. Astfel, nu putem niciodată, pornind de la cunoașterea unui proces biologic, chiar chimic, să deducem cunoașterea psihismului (a culorii roșii, a durerii etc.), ci doar, pornind, dimpotrivă, de la acesta din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște el însuși, putem să constatăm
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la biologic nici cea mai neînsemnată cunoștință privind subiectivul ca atare iată ce trebuie să recunoască orice gândire (fie ea scientistă și materialistă) pe care practica sa o obligă la înțelegerea corectă a fenomenelor în chestiune. Vorbind de psihismul profund, de ceea ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tip de intuiție conform căruia ceva nu este în regulă. Așteptarea larg împărtășită este aceea că maternitatea este o stare de fapt de tip relațional: trebuie să existe și un tată. Un tată, evident, nu atât din punct de vedere biologic, cât unul funcțional social, care să ofere, la limită, cel puțin resurse financiare pentru creșterea copiilor. Pare justificat să fii mamă singură pe timp de război, atunci când partenerul, tată al copiilor, este plecat să apere interesele comune (ale poporului, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dedicând atâția ani din propria viață cât sunt necesari acestui scop; se poate înțelege, de asemenea, că ea nu renunță la toate celelalte scopuri și ocupații, ci la cele care nu concordă cu cerințele celui menționat. Acest fapt se justifica biologic (ca urmare a funcțiilor reproductive) și social (ca împlinire a rolurilor tradiționale, transmise prin educație, roluri legate de sfera domestică): Principala ocupație a femeii ar trebui să fie înfrumusețarea vieții: să-și cultive, de dragul ei și al celor care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viață 25. Femeile sunt responsabilizate pentru copiii lor în mai mare măsură decât bărbații și au șanse mai mici pe piața muncii atunci când devin mame. Familia monoparentală întâmpină deci, în primul rând, dificultăți de ordin material, apoi disfuncționalități de factură biologică (probleme legate de sexualitate și restrângerea descendenței) și nu în ultimul rând deficiențe afective, implicate de absența partenerului adult, a dragostei conjugale și de apariția unor frustrări legate de rolurile extinse în neconcordanță cu resursele, inclusiv cele sufletești (M. Voinea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o manieră esențialistă, au fost deosebite tipurile matern - tributar imperativelor naturale și supus cerințelor speciei (sub aspectul de femelă), iar de aici împlinirea de sine este doar funcțională - și de iubită, care se apropie de autenticitatea feminină, prin detașarea față de biologic și prin transcendență. Revenind la accepțiunile inițiale date termenului, reiau ideea după care „maternă” ar semnifica mai degrabă un atribut propriu pentru orice persoană care își îngrijește în manieră maternă copiii. Se poate constitui un nou model al unei personalități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familie și mai mult în viața socială. O interesantă paralelă se poate urmări între atributele maternității și cele ale genului. Atât maternitatea, cât și genul sunt determinate cultural și tributare contextului socioistoric dat. Tradițional, erau considerate ca datorându-se preponderent biologicului. Sunt date prin apartenența la sex și dezvoltate ulterior prin socializarea într-o cultură. Sunt naturale (în accepțiunea de drept natural, inalienabil), nu pot fi excluse din viața femeilor, deși se pot manifesta gradual și foarte divers. Maternitatea este subordonată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
așteptărilor (E. Fromm, 1995, p. 50). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca ceva nenatural, rușinos. Instinctul matern - definit drept complex de însușiri înnăscute, cuprinzând trebuințe biologice legate de reproducere și determinând comportamente specifice - este abordat, de regulă, alături de instinctul alimentar, instinctul de conservare și cel sexual. Din alte perspective, nu există un instinct matern. „Nu există mamă denaturată, pentru simplul motiv că dragostea maternă nu are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
graviditate, perioada nașterii (52 de zile înainte, 60 de zile după naștere, concediu de lehuzie), perioada creșterii copilului până la vârsta de 2 ani (sau 3 ani, dacă este bolnav). Toate aceste reglementări vizează în primul rând funcționalitatea mecanismului de factură biologică specific femeilor, dar tinde să amplifice, să prelungească implicarea mamelor în îngrijirea copiilor și, astfel, sub intenția generoasă a protecției maternității, se instituie un tip subtil de presiune socială care le determină pe femei să dezvolte anumite comportamente sociale și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe piața muncii, pentru perioadele când sunt gravide, nasc și îngrijesc copilul mic, este un segment de suport social necesar în mod incontestabil. Doar că, din perspectiva familiei ca întreg, nu este benefică supralicitarea acelor aspecte ce decurg implicit din biologic. În timp, tot protejând distinct maternitatea, s-a întărit ideea că îngrijirea copiilor revine primordial mamelor, față de care există și o atenție publică aparte. Fiecare participant în familie are drepturi și îndatoriri față de ceilalți. Îndeplinirea lor este o opțiune liber
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ei. Refuzul a fost prezentat ca un act discriminatoriu, în care unui tată natural i se refuza dreptul de a dovedi paternitatea, în timp ce unei mame naturale nu i se refuză recunoașterea maternității. Comisia a respins cazul ca decurgând din procesul biologic, iar nu din hotărârile de factură juridică (R. Weber școord.ț, 1998, p. 147). Așa cum am arătat, în România, Codul familiei prevede că un copil născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. În acest context, cum poate revendica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în timpul sarcinii sale, a stabilit anumite relații cu copilul. Familiile sunt asociații cu caracter privat și entități modelate de ordinea politică. De exemplu, respectarea gradelor de rudenie prohibite, adopțiile legale, care permit alcătuirea unei familii fără a avea neapărat descendență biologică, măsura în care nelegitimitatea unui copil conduce la ignorarea legală a relațiilor părinte-copil. Viețile oamenilor sunt concordante cu modelele culturale. Drepturile nu mai sunt privite ca aparținând indivizilor și ca rezultat al autoconservării, ci, mai degrabă, ca revendicări fundamentale, decurgând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
experiență trăită să fie valorificată într-un sens constructiv, pentru realizarea de sine a persoanei. Din această perspectivă, este coerentă pledoaria pentru controlul reproducerii (contracepția, sterilizarea, substituirea mijloacelor naturale de reproducere cu cele artificiale), ca mijloc de emancipare pentru femei. Biologicul femeilor nu trebuie să mai fie un mijloc de oprimare a acestora. Dimpotrivă, susțin radicalele culturale, „poate fi un aliat pentru o «esență» moral-politică mai bună decât a bărbaților” (M. Miroiu, 2004, p. 153). O poziție diferită este aceea că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
constituie un mecanism de subordonare pentru ele. La limită, arăta Shulamit Firestone (1970, p. 11), atunci când fecundarea, gestația și nașterea vor fi posibile în afara corpului femeilor, ele vor fi cu adevărat libere. Aceasta este o soluție prin care tirania familiei biologice va lua sfârșit. O altă soluție ar fi asumarea maternității ca un bun prilej de împlinire umană, independent de condiționările de factură patriarhală. Aceasta ar fi, de pildă, maternitatea în singurătate (fără partener sau fără partener angajat în susținerea copilului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]