1,717 matches
-
bizantin Tarkaniotis a ales să se retragă cu forțele sale spre Melitene fără să-l informeze pe Roman Diogenes și fără a mai participa la bătălie. Mai există dovezi incontestabile că si normandul Roussel de Bailleul, un mercenar angajat de bizantini, l-a trădat pe Romanos Diogenes înaintea batăliei de la Manzikert. Roussel de Baileul conducea escadroanele francilor, "ferengii" cum le spuneau arabii. În perioada ce a urmat Alp Aslan i-a propus împăratului bizantin un armistițiu. Alp Aslan pierduse mulți oameni
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
Romanilor") e posibil ca împăratul bizantin să fi încorporat în oastea sa și kurzii din împrejurimi O altă populație care alcătuia oastea lui Roman Diogenes erau uzii. Ei constituiau de altfel și cea mai mare parte a mercenarilor angajați de bizantini pentru bătălia de la Manzikert și tot ei sunt cei care vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu cea a turcilor selgiucizi. Ca lider al turcilor selgiucizi, carisma cunoscută a nobilului turanic Alp Aslan exercita o fascinație uriașă aspra turcilor Uz. I-
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
ei sunt cei care vorbeau o limbă foarte asemănătoare cu cea a turcilor selgiucizi. Ca lider al turcilor selgiucizi, carisma cunoscută a nobilului turanic Alp Aslan exercita o fascinație uriașă aspra turcilor Uz. I-au trădat și turcii Uz pe bizantini la 1071? Plauzibil întrucât peste 100 de ani nu se va mai aude nimic despre ei, integrați și asimilați complet în masa de turci selgiucizi. În aceste condiții e posibil ca în momentul armistițiului propus împăratului bizantin ca Alp Aslan
Roman Diogenes () [Corola-website/Science/314927_a_316256]
-
bizantină eficace ponderată la sfârșitul nord-estului a acestui teritoriu, episcopul Romei, ca cel mai mare proprietar și figura cea mai prestigioasă din Italia, a început în mod implicit să-și asume o mare parte din autoritatea de hotărâri pe care bizantinii au fost în imposibilitatea de a proiecta pentru zona din jurul orașul de la Roma. În timp ce episcopii de la Roma - acum încep să fie menționați ca papi - au rămas de jure subiecți bizantini. Independența Bisericii, combinate cu un sprijin popular pentru Papalitatea în
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
zona din jurul orașul de la Roma. În timp ce episcopii de la Roma - acum încep să fie menționați ca papi - au rămas de jure subiecți bizantini. Independența Bisericii, combinate cu un sprijin popular pentru Papalitatea în Italia, a permis Papilor diferite să sfideze împaratului bizantin; Papa Grigorie al II-lea la excomunicat pe împăratul Leon al III Isaurianul. Cu toate acestea, Papa și Exarh încă au lucrat împreună pentru a controla puterea în creștere a longobarzilor în Italia. Cu puterea bizantină slăbită, însă, papalitatea a
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
prin artă) doctrina consubstanțialității confirmată în Crezul de la Niceea (Symbolum Nicaenum) din 325. Utilizarea imaginilor religioase în general s-a intensificat până la sfârșitul secolului al VII-lea, s-a ajuns până acolo ca, în 695, la urcarea pe tron, împăratul bizantin Iustinian al II-lea să pună imaginea lui Hristos pe monedele sale de aur. Acest lucru a dus la încetarea folosirii monedelor bizantine în lumea islamică. Cu toate acestea, mărirea numărului de imagini religioase nu a inclus reprezentări ale lui
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
conform căreia Universul ar avea în centrul său Pământul. Aceeași viziune geocentrică este afirmată de această dată pe alte căi (demonstrații matematice). După Tratatul de Astronomie, "Geografia" a fost lucrarea cu cel mai puternic impact. O traducere latină (atribuită umanistului bizantin Emanuel Chrysoloras) a fost dedicată Papei Alexandru al V-lea în 1409, de către Giacomo da Scarperia. Această lucrare a fost retipărită și actualizată după descoperirea Americilor, prin strădania lui Erasmus de Rotterdam în anul 1533. De remarcat faptul că Geografia
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
într-un patrulater fortificat cu laturile de 200-300 de metri lungime și circa 150 de metri lățime. Locuitorii închiși pe acropolis erau despărțiți de apele golfului Izmit de azi de vestigiile unor cartiere antice abandonate. Acropolis-ul a fost fortificatde către bizantini într-o încercare disperată de a-l menține ca poziție înaintată împotriva turcilor. In prima parte a sec. al 14-lea, Nicomedia a trecut pentru totdeauna în stăpânirea tânărului stat otoman, urmând apoi o evoluție seculară de anonimat. redeșteptarea datorată
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
a satului) s-a așezat un trib de origine celtică întemeind Cetatea Aliobrix. Aceasta a devenit ulterior o fortăreață romană . Prin mijlocul satului de azi trece o porțiune a Valului lui Traian, complex de fortificații cel mai probabil construit de către bizantini în secolele X-XI în timpul împăraților Ioan I Tzimiskes și Vasile al II-lea. Prima atestare documentară a satului Cartal are loc în lucrarea "Descriptio Moldaviae" (Descrierea Moldovei), scrisă de către voievodul cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716. Este
Cartal, Reni () [Corola-website/Science/317904_a_319233]
-
secolul al V-lea î.Hr. și monede de aur din secolul al III-lea î.Hr. În 71 î.Hr. a trecut sub romani. Cetatea a fost cucerită de regele dac Burebista, apoi a fost restăpânit de romani și, în continuare, de bizantini, cu titlul de oraș liber, până în 812, când a fost ocupat de bulgari, care au fost nevoiți să se retragă în 864, însă l-au reocupat câțiva ani după aceea.. În 1366, orașul a fost ocupat de cruciații conduși de
Mesembria () [Corola-website/Science/319917_a_321246]
-
ocupat de bulgari, care au fost nevoiți să se retragă în 864, însă l-au reocupat câțiva ani după aceea.. În 1366, orașul a fost ocupat de cruciații conduși de Amadeo al VI-lea de Savoia, care l-au restituit bizantinilor. În 1453, orașul a căzut în mâinile otomanilor și a început să decadă. Numele de origine slavă al orașului, Nesebăr, s-a impus în 1878.
Mesembria () [Corola-website/Science/319917_a_321246]
-
în 476 a Imperiului Roman la Roma, a continuat să existe doar partea de răsărit a Imperiului (Imperiul Roman de Est) care mai târziu (după Evul Mediu) a fost rebotezat în Imperiul Bizantin (al Bizanțului). Capitala Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) a fost Constantinopol („Noua Romă”). Denumirea de „Constantinopol” vine de la numele împăratului roman, Constantin I, care la 11 mai 330 a inaugurat oficial noua capitală a Imperiului Roman. Între anii 330-476, Constantinopolul a servit drept capitală întregului Imperiu Roman.
Împărat roman () [Corola-website/Science/319906_a_321235]
-
de fenicieni în Tripolitania. Teritoriul Libiei este stăpânit pe rând de cartaginezi, de Egiptul elenistic (sec. III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429 d.Hr.). De asemenea, teritoriul este stăpânit în perioada medievală de vandali (429-534), de bizantini (534-643). În 647, arabii cuceresc teritoriul Libiei, îl includ în Califatul arab și islamizează populația; islamul devine religia oficială. În 1510 spaniolii ocupă Tripoli; în 1517 otomanii cuceresc Cirenaica, iar în 1551 și Tripolitania, integrându-le Imperiului Otoman. După războiul
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
niște denumiri învechite, iar folosirea lor în zilele noastre este considerată ofensatoare de către ucraineni, deoarece este folosit pentru a nega existența unei identități naționale separate. Numele rusesc „Rusia Mică” este o adaptare a unui termen grecesc folosit în Evul Mediu. Bizantinii foloseau pentru denumirea teritoriilor locuite de slavii estici termenii Μακρά Ρωσία ("Makra Rosia" - Rusia Mare) șI Μικρά Ρωσία ("Mikra Rosia" - Rusia Mică), respectiv. Termenul „mic” este folosit, în acest caz, cu același sens folosit pentru Asia Minor ori Malopolska (Polonia
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
întoarcă în fugă spre Dunăre cu mari pierderi printre ai săi și cu rușinea de a fi dat dosul". Oastea turcă s-a îndreptat spre Dunăre, așa de repede încât la 11 iulie 1462 sultanul ajunsese la Adrianopol. Conform cronicarului bizantin Chalcocondil, sultanul l-a lăsat la plecare, la Târgoviște, ca domn pe fratele lui Țepeș, Radu cel Frumos, în ideea ca acesta să atragă de partea sa pe toți cei ce i se împotriveau lui Țepeș. Pașa de Nicopole urma
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, în perioada 700-1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord. i erau cunoscuți sub numele de varegi, de către slavii de răsărit, de bizantini și de arabi. Curajul și cruzimea lor în luptă sunt binecunoscute, însă trebuie menționat că vikingii aveau și ocupații pașnice, precum comerțul și construirea de așezări (colonizare). Inițial, vikingii s-au așezat ca agricultori în regiunile de coastă. Mai târziu
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
când orașul a fost unul dintre cele mai importante centre ale statului bulgar și când s-au construit noi biserici. În 1366, orașul a fost cucerit de cruciații conduși de "Amédée al VI-lea de Savoie", care l-au predat bizantinilor. Cronicile din Mesambria ne dau informații despre perioada când orașul a fost subjugat de către turci în 1396, iar în 1453 a căzut total sub Imperiul Otoman, cu capitala la Constantinopole. Orașul și-a păstrat importanța ca port de-a lungul
Nesebăr () [Corola-website/Science/297293_a_298622]
-
datează din 1020, într-un act emis de același împărat. Împăratul Constantin VII Porfirogenetul a amintit de așezarea slavilor în Balcani, înfățișând întrepătrunderea lumii slave cu cea românească, numindu-i pe cei din urmă cu termenul de romani, în vreme ce pentru bizantini utilizează denumirea de romei. Tratatul geografului persan Gardizi-Podoaba Istoriilor, scris la mijlocul secolului XI oferă informații despre originea poporului român. În a două jumătate a secolului IX, cronicarul thessaliot Kekaumenos a afirmat că vlahii balcanici erau urmașii dacilor, care trăiau pe
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
la mijlocul secolului XI oferă informații despre originea poporului român. În a două jumătate a secolului IX, cronicarul thessaliot Kekaumenos a afirmat că vlahii balcanici erau urmașii dacilor, care trăiau pe Dunăre și pe Sava. Consemnează că s-au revoltat împotriva bizantinilor și s-au retras în Epir, Macedonia și Grecia. Lucrarea să a avut o difuzare restrânsă și a fost pusă în circulație târziu. Ioan Kynnamos, secretar al împăratului Manuel Commenul, a descris o campanie bizantină împotriva maghiarilor în 1167, în
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
de sate în zona podișului Mehedinți, în Argeș, Vâlcea și Gorj. Nu în ultimul rând, zone consistent populate au fost și văile principalelor râuri din partea centrală și estică a țării (Dâmbovița, Prahova, Slănic, Teleajen, Buzău) precum și malul mării. Potrivit cronicarului bizantin Chalkokondyl, muntenii din vremea lui Mircea erau în majoritate țărani, ocupându-se cu păstoritul. Principalele orașe de atunci (Argeș, Târgoviște, Severin, Bistrița, Buzău, Târgu Jiu, Râmnic, Câmpulung, Pitești, Russenart, Giurgiu, Brăila, Turnu) erau legate de drumuri pentru negustori și cărăuși
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Veneției, între 1451 și 1807. În secolul al VIII-lea se pun bazele șantierelor navale din laguna. Astfel, Veneția ajunge treptat o importanță putere maritimă, concurând cu alte orașe-republică precum Amalfi, Pisa sau Genova pentru a controla comerțul dintre franci, bizantini și orient. Din anul 992 datează prima reprezentanta comercială a Veneției la Constantinopol, din 1082 primele privilegii comerciale acordate republicii de către împăratul Alexios I Comnen. Prin cucerirea Dalmației (998-1001) Veneția devine o supraputere a mării Adriatice. Victoria asupra piraților dalmați
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Colțurile clădirii sunt evidențiate prin turnuri scunde („torreselli”). Fațadă este structurată în întregime de arcaturi și este bogată în ornamente precum basoreliefuri, tondi sculptați și creneluri. În evul mediu palatul era renumit pentru luxul sau; astfel, el a servit împăratului bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul drept reședința, în anul 1438. Din 1621 până în 1838 palatul a fost închiriat de către reprezentanții comerciali osmani. Astăzi palatul adăpostește colecțiile Muzeului de Istorie Naturală. Unul din cele mai vechi palate este Că' da Mosto
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Caucazului și, profitând de slăbirea Imperiului Bizantin, confruntat permanent cu atacurile arabe, își extind zona de influență până în zona Peninsulei Crimeea, la Marea Neagră. În fața pericolului comun reprezentat de atacurile arabilor, hazarii își ameliorează relațiile politice cu Bizanțul și participă alături de bizantini la diferite campanii împotriva arabilor. Expresia relațiilor bune între cele două părți este confirmată în 695, când, expulzat fiind, împăratul bizantin Iustinian al II-lea (685-695, 705-711) se stabilește în Hazaria și se căsătorește cu fiica hanului, Tzitzak, în turca
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
la Marea Neagră. În fața pericolului comun reprezentat de atacurile arabilor, hazarii își ameliorează relațiile politice cu Bizanțul și participă alături de bizantini la diferite campanii împotriva arabilor. Expresia relațiilor bune între cele două părți este confirmată în 695, când, expulzat fiind, împăratul bizantin Iustinian al II-lea (685-695, 705-711) se stabilește în Hazaria și se căsătorește cu fiica hanului, Tzitzak, în turca hazară probabil "Çiçek" („Florica”), botezată apoi cu numele Teodora. Respingerea noului val de atacuri arabe, întreprinse între „722”-„723”, ocazie cu
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
arabe, întreprinse între „722”-„723”, ocazie cu care a fost distrus Balangar, capitala hanatului hazar, a dus la strângerea raporturilor bizantino-hazare. Aceste relații au fost consolidate și mai mult în anii următori prin căsătoria, în anul 732, a viitorului împărat bizantin Constantin al V-lea (741-775) cu fiica hanului hazar, devenită împărăteasa Bizanțului, cunoscută sub numele de botez Irina. Din textul corespondeței purtată de "Hasdai ibn Șaprut" cu hanul hazar "Iosif" reiese că trecerea la iudaism a hazarilor s-a petrecut
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]