2,555 matches
-
literatura ebraică la Gesta Romanorum și de la literatura bizantină la cea folclorică din Balcani (131, p. 106). De aici motivul a fost preluat de Anton Pann, care l-a valorificat în Povestea vorbii : „Pe sirmanul Strugur prea greu să-l blesteme/ Și asupră-i toate relele să cheme” (174, pp. 94-95). Motivul a supraviețuit până târziu, la poetul simbolist Mircea Demetriade, de exemplu, în „melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toate relele să cheme” (174, pp. 94-95). Motivul a supraviețuit până târziu, la poetul simbolist Mircea Demetriade, de exemplu, în „melopeea” Renegatul (1893) : „Dar văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii din cortegiul său (Satiri, Sileni, Fauni, Priap etc.) au fost prototipurile Diavolului din imaginarul colectiv european (jumătate om - jumătate țap
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu vin umplea, Cu afion l’împlinia, Și da lui tat-so de bea. Cum bea tat-so, se’mbăta (162, p. 298). Uneori, termenul „afion” (pus în vin) e înlocuit cu cel de „otravă” (pus în ciubuc) : „Atâta tatăl-său îl blestema [pe Antofiță],/ Otravă-n ciubuc punea,/ Ochii peste cap că da” (286). Imagini similare se regăsesc în basme : „L-adormi cu afion și nu s-a mai trezi până dimineață” (163) ; sau : „Nu trecu mult și toți păzitorii fură coprinși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe alții să trăiască" era cleiul care lipea existența și forma tăria partidului liberal din România. Oameni cu mâni curate și principii catonice ca Brătianu ori Ionescu erau corbi albi în partidul roșu și când aceștia - entre eux - condamnau și blestemau pe propriii partizani, acestora sau le era rușine nițel sau nu le era de loc, dar la urma urmelor lucrurile rămâneau în făgașul lor vechi, căci Rosetti, pe atât de popular pe cât de lipsit de scrupul, prefera domnia partidului său
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întregi ale poporului nostru la iobăgie, repetând asupră-i blestemul ce Dumnezeu l-a rostit asupra lui Adam: "În sudoarea frunții tale îți vei câștiga hrana de toate zilele"! Dar rasa de stăpânitori fino - tartari a uitat că Dumnezeu nu poate blestema, că blestemul biblic a fost o binecuvântare, căci în acea muncă era viitorul poporului românesc, în acea muncă numărul lui mare, sănătatea [in]extricabilă a sufletului și a trupului lui. Prin muncă și-a cucerit ținuturile, prin muncă a ajuns
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
două scânduri din podea. ― Am fost slab cu tine, Aloim. Ar fi trebuit să primești consacrarea abia după ce vei fi trecut de un examen teologic mult mai riguros. Atunci poate că m-ai fi putut înțelege. Așa însă... Câteodată mă blestem că nu am puterea să te biciuiesc pentru erezie. Nu ești credincios deloc! Aloim scoase un hohot de râs gros: ― Rade, am mai avut discuția asta de mii de ori! De ce să fiu credincios din moment ce nici măcar tu nu pari să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui Stin, și nu sora ei mai răbdătoare. ― Știi că Sfinția Sa, Abatele, mi-a trimis o mulțime de cărți. Și asta încă de când am acceptat să rămân aici cu voi. Din ele am aflat câteva lucruri înfricoșătoare și, deși mă blestem aproape în fiecare zi pentru nebunia de a-mi închipui că mintea mea poate găsi sensuri acolo unde amândoi sfinții Augustin în care credem au dat greș, sunt momente în care mă întreb cum au putut fi atât de orbi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Peste toate acestea domnea ann, vocea minții sale, porțiunea aceea unde fiecare om rămânea singur cu sine însuși, pentru a ști cine este. Era conștient că se îndrepta spre ceea ce ar fi putut reprezenta moartea. Știuse asta încă de când îl blestemase pe Preot, care aproape că pierduse controlul pumnalului ritual cu care luase viața Zerriei sub efortul voinței lui Jorlee, care urlase furios, fără a fi capabil să se opună soartei crunte a prietenei sale din copilărie. Băiatul știa că nici unul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Cei doi quinți, care se postaseră lângă ușă, păstrau o căutătură neutră și rece. Radoslav nu se număra printre prietenii lor. Îl omorâse pe Rimio de Vassur... - Rade, te prețuiesc cum nu știu dacă am apreciat vreun spirit vreodată. Îmi blestem inconștiența de a nu fi încercat să te număr printre prietenii mei încă de pe vremea când eram împărat. Dar, crede-mă, credința ta într-un Dumnezeu care te-a trădat deja de două ori nu face decât să mă întristeze
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dragule, și tocmai de aceea știu că din iubirea noastră nu se poate naște nimic bun pe de o parte, dar și că nu m-ai adus până aici ca să mă întrebi cum fac să îmi găsesc pacea interioară. Durdrin blestemă în gând și nu se putu opri să nu jinduie pentru o clipă la o femeie care să nu îi cunoască în permanență gândurile. Dar s-ar fi mulțumit el oare cu orice altă ființă umană? Combinația aceea între el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ăsta? Trebuie să-l văd și eu. - Mă îndoiesc că te voi putea duce acolo. Valea trebuie traversată printr-un loc care, în mod normal, e plin de flori cântătoare. Nu cred c-am puntea trece amândoi neobservați. Abatele își blestemă în gând neputința. Vârsta începea să-și ceară tributul, condamnîndu-l din ce în ce mai mult să devină un fel de șobolan cu simțuri ascuțite dar incapabil de a se mișca prea mult. - Ai dreptate... Atunci trebuie să explorezi tu, trebuie să-mi spui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că nu te poți mișca la fel de repede ca ei? - În nici un caz. Eu sunt doar acela care alege candidații ce urmează să... - Urmează? zise scurt soldatul. Cum adică urmează? Vrei să spui că mai există quinți? N'Gai Loon își blestemă neîndemînarea. - Nu. Sau cel puțin nu mai există vreunul de care să știu eu. Doi au murit în bătălia pentru Klemplant, unul pe Alderba-raan, unul în Abație și de unul nu mai știu nimic... Ultima dată când am auzit de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
acolo. Feriți-vă și de apă. Acolo ar trebui să se afle deja niște variante modificate de sepii, foarte sensibile la undele cerebrale emise de oameni. Nu cred că puteți fi în siguranță într-o ambarcațiune ușoară. Înainte de a mă blestema pentru că am creat ceea ce nu mă îndoiesc că trebuie să fie un fel de coșmar ecologic, trebuie însă să aflați că nu am făcut acest lucru de bună voie. Am fost silit de un om al cărui nume nici nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu adevărat ciudate. Ca exemplu, prizonierii eliberați într-un mod prea rapid, izbiți, dintr-o dată, de lumina prea puternică pentru ei a soarelui căruia nu îi pot face față preferă să se întoarcă în peșteră, la locul captivității lor originare, blestemându-i pe cei care i-au eliberat. Sclavul ieșit din prizonieratul peșterii și constrâns să se întoarcă în ea după ce într-un mod pasager au întâlnit libertatea se confruntă cu situația cea mai dificilă! Recăzut în robie, el nu va
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
perspicace ai fi, nu poți să anticipezi Întotdeauna toate motivele sau strategiile de acțiune ale celui cu care te confrunți la un moment dat. Rămîne Însă valabilă sentința ironică din proverbul: „Cel care te fură o singură dată, să fie blestemat iar cel care te fură de două ori, să fie binecuvîntat”. * „Începutul este jumătatea Întregului” (Pitagora) Sau altfel spus: „Cine Începe are jumătatea Înfăptuită” (Horațiu). Explicația constă În faptul că În lumea umană prima jumătate din Întregul unei acțiuni este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
care să ni le impunem: de ce toate acestea? Cu ce scop? A trăi necesită o înțelepciune plină de veselie și nimic altceva. Montaigne nu contenește a se întreba cum poate cineva detesta sănătatea și voia bună, cum poate cineva să blesteme faptul de a fi născut și să-și binecuvânteze moartea, să deteste soarele și să adore tenebrele. Mirarea lui este fără limită în fața ingeniozității de care dau dovadă oamenii în a se autopedepsi, a-și face rău, în a-și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de selecție curriculum vitae centre de evaluare date biografice validare predictivă concurentă revalidare generalizarea validității integrare în organizație potrivirea cu postul cu grupul cu organizația Capitol 5 TEHNICI ȘI METODE ÎN EXAMINĂRILE PSIHOLOGICE Florin Sava Moto: Numai tâmplarii nepricepuți își blestemă uneltele (Anonim) CUPRINS 5.1. Tipuri de tehnici utilizate în examinările psihologice 5.1.1. Observația 5.1.2. Testele 5.1.3. Chestionarul 5.1.4. Interviul 5.1.5. Focus grupul 5.2. Conduita psihologului în examinările psihologice
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de la început: vezi Sainte-Beuve, Maiorescu, Iorga. În unele cazuri, e adevărat, împrejurările pot amâna debutul public, dar un critic autentic devine notoriu și ascultat de la primele manifestări. Nu există (și funcțional nu poate exista) un critic necunoscut, ori un „critic blestemat”. Autoritatea intră neapărat în zestrea profesională a criticului și el trebuie să și-o poată impune fără întârziere. El poate fi contestat de alții, care nu-i împărtășesc metoda, punctul de vedere, preferințele, dar importanța unui critic e atestată chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau de feministe, speriate, în realitate, de „altceva” (mult mai grav și mai serios). Dar care este de fapt cadrul în care ar trebui să se înscrie noul delict de eutanasie? Iată-l: cândva, cuplul era binecuvântat; astăzi, el este blestemat. Convenția și jurnaliștii imbecili continuă să se înduioșeze vorbind despre „dulcea pereche” (în acest mod abominabil o numesc ei), fără să-și dea seama că, de fapt, e vorba despre un mic pact criminal. La fel și căsătoriile: odinioară erau
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-l depășească pe cel al deceselor. Prin urmare, în trecut, orice fiu care se năștea, fiind o garanție de viață, era binecuvântat; orice fiu care se naște astăzi, în schimb, este o contribuție la autodistrugerea umanității și, prin urmare, este blestemat. Astfel, am ajuns la paradoxul ca un fapt care era considerat împotriva naturii să fie natural, iar un fapt care era considerat natural să fie împotriva naturii. Îmi amintesc că De Marsico (colaborator la întocmirea Codului Rocco 1), într-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simeon adresată lui Basilius de Antiohia (456-458) în care stâlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lexicale apar de pe acum), „mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul apei” și, uimit de sine, „stă visător, smerit, ca un copac”. Interpretabil în paradigma Luceafărului eminescian, poemul dădea indicii despre fantasmele ce
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
fost un cronicar literar sistematic, R. și-a exprimat opinia despre unii dintre cei mai însemnați contemporani. Despre poeți a scris adesea necomprehensiv. Excepție fac articolele consacrate lui Tudor Arghezi, Ion Pillat, Al. A. Philippide, G. Topîrceanu. La Arghezi, poezia Blesteme i se pare „unică în literatura noastră”, fiind admirat aici „geniul batjocurii, înălțat până la dimensiuni metafizice”. De altfel, este primul care îl definește în chip decis pe Arghezi drept „cel mai mare poet de la Eminescu încoace”. În schimb, se dovedește
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
și pe celălalt”9. Hristos spune chiar mai mult: „Ați auzit că s-a zis: «Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău». Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, faceți bine celor care vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc”10. Să comparăm opoziția europeană la pedeapsa cu moartea cu sentimentul american. Aici, În cea mai declarat devotată țară creștină din lume, majoritatea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un poem parțial "naționalsit" al lui ME, Doina. Acest poem fusese, mai înainte, cenzurat (din proprie experiență știu că nu putea "circula" afară din Bibliotecile de Stat nici chiar întregul volum în care era inclus), iar aceasta din cauza versurilor care blestemau pe "cine-a îndrăgit străinii...". Citarea versurilor a fost considerată ca un "semnal" din partea lui NC și a fost, desigur, o strategie de Ll pentru atragerea maselor, pentru mișcarea a ceea ce era, în fond, o crudă realitate prezentă. "Mesajul" lui
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]