2,430 matches
-
nu evadează aproape niciodată din acest spațiu. Tot ceea ce se petrece se petrece aici. La urmă, se observă că la el cercul s-a umplut de fantasme și că poemele ating temele grave ale existenței. Poezia plictisului provincial, poezia târgului blestemat, copii după „pozele” decadenților, manierism patetic, teama de universurile umide, fragilitatea ființei în fața elementelor, invenție poetică limitată și reluări obsesive într-o lirică astenică, ingenuă în măsura în care ingenuitatea se înțelege cu imitația modelului - toate acestea sunt adevărate sau de multe ori
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
părere de rău”; „O, țară tristă, plină de humor...”; „Liceu - cimitir / Al tinereții mele - / Pedanți profesori / Și examene grele”; „Vorbește încet, pășește încet, / Că totul cade ca o jale nouă”; „E ora când cade gândul amar, / Tăcere... e ora lașității”; „Blestemată mai fie și toamna / Și frunza ce pică pe noi -; / Blestemat să mai fie și târgul / Ursuz, și cu veșnice ploi... / Cetate, - azilul ftiziei - / Nămeți de la pol te cuprind... / Cetate, azi moare poetul / În brațele tale tușind...” Nu se poate
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
sub inițiala Victor sau I. B. Victor o serie de poezii (Prigorii și Cârpaciul) sau texte umoristico-satirice, precum acela intitulat Magnum moftologicum, apărut sub semnătura B.P. Hasmodeu. Tânărul debutant excelează în parodii de romane de senzație, cum ar fi: Clopotele blestemate sau cadavru-mblănit. Roman original de mare senzație destinat a face marț pe dnii Xavier de Montepin, Ponson du Terrail et Co. și Dona Manda sau Cavalerii sângerânzi. Roman stupid de actualitate, semnat Niță Balamuceanu. M.Pp.
BELGIA ORIENTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285685_a_287014]
-
a unui moralist fără morală: pentru înțelepciunea necanonică a vieții, el renunță la precepte și doctrină. Aspirația spre ființare coexistă, la A., cu descoperirea artei. A trăi prin artă era scopul ultim; permanente au fost, însă, și neliniștile în meșteșugul „blestemat și fericit al cuvântului”. Fiecare pagină i-a părut un debut. Meditația asupra artei, din cronicile sale dramatice, medalioanele și articolele dedicate picturii și sculpturii (strânse postum în Pensula și dalta, 1973), din recenzii, arte poetice, profiluri de scriitori, este
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Povești de împărați și strălucire... Și în junia mea mă lăudau Dacă-nvingeam în lupte eu pe tineri.. Războaiele-mi poeții le-au cântat, Poporul le-a cîntat-o după ei... O lume m-a-nșelat... o lume-ntreagă, Chiar maica... ah, fii blestemată! Căci m-a născut și m-a mințit cu basme, Chiar maica mea mi-a înșelat viața... Poporul, timpul, toate îmi șoptiră: Scoală-te, Decebal: tu vei fi mare! Ei bine... daca toți, toți mă-nșelară De ce să nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-vei cum sub ochii-ți în plin se desfășoară Răul și iarăși răul - că vremea se măsoară După a răutății pășire. Rău și ură Dacă nu sunt - nu este istorie. Sperjură Invidios-avară, de sânge însetată E omenirea-ntreagă: o rasă blestemată Făcută numai bine spre-a domina pământul, Căci răutății numai îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturii. Cine-a văzut vrodată popor de oameni buni Să fie mare? Dacă e rău, e egoist, Vrea toate pentru sine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu poți băga bine în țărâna cea rea. 2254 Fiindcă tina lumii e rea - fiindcă tină Și praf e universul întreg - fără de vină Ai căzut, geniu mândru plin de-ndărătnicie, În spații făr-de margini, în evi de vecinicie! Vai, soarte blestemată, ce oarbă arunci bobii, La orcine în lume dai ceea ce nu-i trebui. Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu - de mine. Atât venin în suflet ș-atît amar în gând Încât, dac-aș putea-o ca să răsuflu adânc Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă; că vremea se măsoară După a răutății pășire... Rău și ură Daca nu sunt nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi dătorește-anume Că-i spiță-naltă-n scara ființelor din lume. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... Ce minte! Ce ochi e colo sus, Cum în sămânța
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
literatura populară română, a prezentat în acest caz numai redacțiunea românească a legendei, din motive lesne de bănuit. În versiunile în alte limbi ale legendei Sfântului Sisinie, pe care le-a con sultat, el nu a găsit probabil motivul „copacii blestemați/binecuvântați”. în Europa de Sud-Est, motivul a circulat în cadrul ciclului de legende (colinde la români) relative la „Maica Domnului” (fuga în Egipt, drumul „de la Rusalim la Vitleim”, nașterea lui Isus etc.) (71 ; 72 ; 126, p. 37). Este vorba de legende
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
considera ca provenind din evanghelii apocrife care nu s-au păstrat în literatura noastră populară (64, p. 233). O oarecare influență între cele două cicluri de legende (Sf. Sisinie - Sf. Maria) este posibilă, dar ea trebuie tratată cu prudență. Copacii blestemați/ binecuvântați de Sf. Maria în colindele românești (plop, viță-de-vie, tisă, arin, tei, măr, păr, brad etc.) (75) nu se identifică cu cei blestemați/binecuvântați de Sf. Sisinie în legende (rug, salcie, paltin, măslin). Excepție face rugul de mure, dar pe când
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
două cicluri de legende (Sf. Sisinie - Sf. Maria) este posibilă, dar ea trebuie tratată cu prudență. Copacii blestemați/ binecuvântați de Sf. Maria în colindele românești (plop, viță-de-vie, tisă, arin, tei, măr, păr, brad etc.) (75) nu se identifică cu cei blestemați/binecuvântați de Sf. Sisinie în legende (rug, salcie, paltin, măslin). Excepție face rugul de mure, dar pe când acesta apare într-o unică atestare, într-o colindă a Maicii Domnului (76, p. 11), el este o constantă în ciclul de legende
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar putea fi un semn că este vorba de o influență inversă, de la legenda Sfântului Sisinie la colinda Maicii Domnului. Dar între cele două cicluri nu diferă numai soiul arborilor întâlniți, ci și cauza și felul în care aceștia sunt blestemați/bine cuvântați și, mai ales, tipurile de călătorie pe care le întreprind cei doi sfinți. Sf. Sisinie este un erou care pleacă în „lumea de dincolo”, în căuta rea lăcașului demonului, pentru a recupera ființele răpite de acesta (127). Motivul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
neortodocși : evrei, turci, tătari, armeni, latini, arabi, etiopieni etc. (35, I, pp. 241-264 și II, pp. 121-145). Deasupra tuturor este scrisă înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus, la „Judecata de Apoi”, neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit Diavolului și îngerilor lui” (Matei, XXV, 41). Ulterior, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, pe zidurile biseri- cilor din Maramureș până în Țara Românească, în reprezentările iconografice ale acestei teme se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se suprapun. Din Asia Mică pătrund în Europa de Sud-Est medalii talismanice reprezentându-l pe Solomon-Sisinios ca un sfânt creștin, aureolat, ecvestru, străpungând cu o lance cu cruce un demon feminin cu corp de șarpe, numit printr-un atribut : Memisemenos („blestemata”) (vezi 121, pp. 61-64 ; 191, p. 27). Despre o carte magică scrisă de Solomon vorbesc și diverși autori bizantini : Gheorghios Monahul (secolul al IX-lea), Lexico graful Suidas (secolul al X-lea), Mihail Pselos (secolul al XI-lea), Nicetas Choniates
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-i înveți politica, să le fii exemplu și, mai ales, va trebui să găsești tu însuți puterea de a fi ceea ce trebuie să fie un conducător pentru ei. Stin privea spre femeie cu ochii în lacrimi. ― De ce am fost oare blestemați? ― Puteați fi la fel de bine morți precum părinții voștri. Viața e un dar pe care nu trebuie niciodată să-l desconsiderați. Spre deosebire de foame, viața nu poate fi păcălită. Nu poți să mori un pic pentru ca apoi să o apreciezi pe deplin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ochii pe care-i simțea în preajmă, femeia ridică un pumn spre cer, mormăind un blestem. Timpul o aruncase în cea mai crudă dintre înfruntările istoriei, iar ea nu era nici măcar o ființă întreagă. Era doar o jumătate de femeie, blestemată să aibă sufletul întreg. 38. De parcă în mintea lui ar mai fi existat cineva care își făcuse un obicei din a-l contrazice, Rim nu mai știa ce să creadă. Era conștient că atunci când Maria se apropia de el, când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
descărcăm o dată în transportor și apoi să ne întoarcem. Lui Crey nu-i plăcu vestea asta. Fusese vorba ca mașinile alea să coboare, să-și facă treaba, să se urce în transportor și-apoi să plece cu toții de pe planeta aia blestemată. Mai privi o dată aparatele de supraveghere și apoi se consolă cu gândul că schimbarea asta de planuri nu făcea decât să-i demonstreze că exista mai mult austral decât se așteptase. Ceea ce, până la urmă, era minunat. ― Nardar, du-te până în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
autor este confirmat în cele din urmă, dar nu în ultimul rînd de gestul defensiv al lui Beckett din ultimul dintre romanele sale la persoana întîi. Aici experimentul cu această formă narativă este dus la extremă: Însă gata cu această blestemată persoană întîi, chiar am mers prea departe cu ea. Voi ajunge să-mi pierd profunzimea dacă nu sînt atent 260. Cîteva aspecte suplimentare ale narațiunii la persoana întîi vor fi prezentate în relație cu descrierea cercului tipologic din Capitolul 7
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în piept, întrucît de obicei era răcit. Era o răceală specială, sinistră, care abia dacă trecea vreodată. Îi înroșea pleoapele și îi irita baza nasului; îi impregna capul și membrele ca o intoxicație grea, sumbră. Sau era de vină faptul blestemat că trebuia să stea în camera lui, așa cum i-a spus doctorul cu săptămîni în urmă, pentru toată această langoare și slăbiciune? Dumnezeu știe dacă era cel mai bun lucru poate că da, avînd în vedere guturaiul lui cronic și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narative auctoriale din primul paragraf. Domină perspectiva auctorială externă. Această perspectivă externă nu se schimbă pînă în al doilea paragraf, unde apare perspectiva internă personală. Este tipică apariția stilului indirect liber la punctul de tranziție: "Sau era de vină faptul blestemat că trebuia să stea în camera lui, așa cum i-a spus doctorul cu săptămîni în urmă, pentru toată această langoare și slăbiciune? Dumnezeu știe dacă era cel mai bun lucru". După aceasta, într-adevăr, situația devine personală, dar intervențiile auctoriale
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Port-Bou în 1940, ar fi putut să-și împrumute numele sălii noastre de conferințe. Nimic nu convine mai mult mediologiei, care se vrea memoria memoriilor, decît să se plece sub "nobilul jug al trecutului". Cum să explicăm destinul dacă nu blestemat, cel puțin ghinionist al înaintașilor noștri și al totemurilor lor? Predecesorii noștri și-au lăsat foarte rar numele înscris cu litere de aur pe frontispiciile Academiilor. Și cred că știu de ce: numai cei care au ratat mesajul par să-l
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și-a ales domiciliul în Europa, iar zîna bună, în America. Pesimismul a luat în ținuturile noastre și în ciuda unui anume Jules Verne locul uluirii, iar gama e foarte vastă: de la fulminația răzbunătoare la moralismul posac. Tehnica și Modernitatea, cuplu blestemat, se află în banca acuzaților pentru a răspunde de faptele lor în fața Tribunalului Spiritului. Nu intrăm în detaliile acestor diatribe cu majuscule, pe care le cunoaștem și le apreciem cu toții. Împotriva civilizației mecanice, a societății industriale, a americanizării, a culturii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de a profita de ele fără complexe și fără culpabilitate. Dumnezeu n-ar fi oferit acestei potențialități bărbaților și femeilor dacă ar condamna trecerea la acte. Trupul poate servi? Să servească, atunci. El nu-i nici rău, nici păcătos, nici blestemat. Dacă ne poate da bucurie, să profităm de aceasta. Opera lui Montaigne, întreaga lui viață stau mărturie. Dovada eminenței plăcerii este originea ei naturală. Pentru a ne convinge să observăm cum trăiesc canibalii îDiderot își va aminti de acest exemplu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de împlinit. Acumularea de bunuri corupe o civilizație în care oamenii doresc luxul, ceea ce e superfluu, dincolo de necesar. Atunci când vor mai mult decât e normal și aspiră la satisfacerea unor dorințe nenaturale și necesare, ei pun în mișcare un mecanism blestemat: suferința, durerea, necazul. Regăsirea căii înțelepciunii indexate în funcție de lecțiile date de natură presupune o trecere prin învățăturile lui Epicur. înainte de a muri - o evidență tragică -, să trăim în acord cu ceea ce ne învață natura: hedonismul. Un hedonism tragic, iată o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o spun pentru că viața este sacră. A fost, iar sacralitatea sa a fost simțită în mod sincer în lumea antropologică a sărăciei, pentru că fiecare naștere era o garanție pentru continuitatea omului. Acum ea nu mai e sacră decât în sensul blestemat (sacer în ambele sensuri), pentru că fiecare nouă naștere reprezintă o amenințare pentru supraviețuirea umanității. Așadar, spunând că „este vorba despre viața omenească”, vorbesc despre această viață omenească - această unică, concretă viață omenească -, ce în acest moment se află în pântecele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]