4,944 matches
-
prins ca între două armate despărțite doar de-o fâșie de câțiva stânjeni lățime, fâșie care mergea paralel cu femeile până hăt-departe, până la orizont. Abia acum înțelese că orizontul nu e lucru chiar atât de simplu. Iar femeile erau și blonde și brunete și roșcate și lungi și scurte și subțiri și solide și toate învârteau o margaretă între dinți. Se simți ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puțin timp, ateriză la vreo sută de metri, din el coborâră doi bărbați, iar un al treilea rămase înăuntru, pe locul pilotului. Cei ce coborâseră nu erau militari, nici polițiști, și se vedea clar că cel puțin unul din ei, blond și slab, era european. Celălalt, măsliniu și cu părul creț, putea fi foarte bine un nord-african. Le studie cu atenție chipurile, văzu că se apropie să verifice dacă era cineva în mașini; se uitară apoi la puț, scoaseră apă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nimeni până când ați apărut dumneavoastră pe-aici. Se așternu o lungă tăcere. Părea că o lespede grea căzuse deodată pe umerii nou-veniților, care, probabil, nu se așteptau la o asemenea cerere. În cele din urmă, după ce se scărpină în părul blond care-i cădea în ochi, cel numit Yves Clos zise: — Trebuie să înțelegeți că va fi practic imposibil să-l convingem pe acel individ să vină aici ca să primească cincizeci de bice și să i se taie o mână. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din urmă, făcu un scurt gest de aprobare. — De acord! zise. Roagă-l pe Suleiman să-l aducă, Să auzim ce are de spus. După câteva minute, un băiat slab, musculos, cu ochi de culoare deschisă și cu părul lung, blond strâns la spate într-o coadă groasă, se așeză pe o piatră și îi privi, cu oarecare înțelegere, pe cei patru care-l sechestraseră. — Ei, bine? întrebă Gacel după ce-și bău ceaiul. Care-i propunerea ta? — Mai întâi aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și frunze „ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și iată nevoia de justificare devenită argument pentru crimă. Totul Începe de la detalii. Detaliile sînt ale tuturor. Săpunul care mi se lipește de degete În buzunar nu mai este al lui Leopold Bloom, este săpunul meu. Colega mea cu păr blond de cea mai ariană calitate caută bibelouri chinezești și stampe japoneze „ce să fac, sînt o estetă, zice, vreau să fie neapărat foarte vechi și autentice“. În altă situație: „...Dacă Îmi scade contul la bancă sub 300 000 sînt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu niște continente necunoscute, din care oamenii au dispărut, locul lor fiind luat de ceva foarte abstract și Înspăimîntător totodată, cum sînt ideile În stare pură, principiile morale, instinctele În virtualitatea lor eliberate de orice finalitate. Și deodată rînjetul colegului blond Întîlnit deunăzi pe stradă: „Cum, chiar nu știi de ce te-au dat afară În 1945 de la Neuer Weg? Tatăl tău a fost muzicant, ei bine... tot nu Înțelegi? Și mai ești și brunetă“. Am Împietrit. Dacă oamenii aceia blonzi, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
colegului blond Întîlnit deunăzi pe stradă: „Cum, chiar nu știi de ce te-au dat afară În 1945 de la Neuer Weg? Tatăl tău a fost muzicant, ei bine... tot nu Înțelegi? Și mai ești și brunetă“. Am Împietrit. Dacă oamenii aceia blonzi, atît de arieni, ar fi cunoscut-o pe mama, al cărei tată se numea Heinrich Schmidt, poate că și-ar fi revizuit părerile Înainte de a-mi desface contractul de muncă... dar atunci ar fi aflat că femeia aceea foarte albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
douăsprezece e atîta liniște În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl ei știa să se adapteze - peste cîțiva ani juca tenis, făcea călărie, mai tîrziu conducea mașina, dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spectacol? Ce drăguț... cum, cu cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mototolul ăsta al meu pentru orice fleac Își face o mie de scrupule doamne ce a putut să-i treacă prin minte Îl și văd pe maimuțoiul ăla de Albu beat criță pozînd În chiloți de damă și cu peruca blondă a Wandei. Începe să rîdă singură. Domnul D. devine atent. E abjectă nici măcar nu face efortul să-și mascheze bucuria că mi-l aduce În casă să le ascult trivialitățile să-l văd cum o ia de mînă cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
traversează hîrtia. În după-amiaza zilei acelea - Birgit m-a sunat abia seara la șapte să-mi spună că R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond, Îmbrăcat foarte Îngrijit, m-a urmărit pas cu pas pînă la sediul asociației. Mă simțeam ușoară, Îmi imaginam silueta mea sveltă, văzută din spate, Îmi accentuam mișcarea șoldurilor. Se trezise din nou În mine femeia aceea cochetă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
particule electrice, Într-un soi de magnetism insesizabil, parcă te-ai afla În sfera de gravitație a unor organe străine cu care intri fără voia ta Într-o conexiune grețos de intimă. Între ficatul domnului cu ochelari și vezica doamnei blonde se Înfiripă dialoguri timide. De sub cearșafurile ștampilate cu numărul de inventar și inițialele spitalului, sfincterele pacienților icnesc și se cheamă. Dincolo, de după draperia de doc, În atmosfera de cafea proaspăt rîșnită, cîteva voci: „Te Învăț eu cum se curăță burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
durere aș chiui aș urla ca javra aia flămîndă gîtuită În lanț doamne mai lasă-mă să trăiesc mai lasă-mă să mă Înec În boarea asta lîncedă grețoasă a teilor parcă elevele miros așa subțiorilor lor puful lor mărunt blond Încărcat de polenuri numai bune de fecundat Încă zece ard Încă cincisprezece măcar cît speranța de viață la naștere șaizeci și cinci bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două vîrste. 3. Nu știu ce culoare de păr are pentru că În roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imprima ea discuției, o ajuta. — Spune-mi, cînd l-ai văzut ultima oară? Nu ți s-a părut nimic suspect În comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pescari unsă cu catran, legată cu un otgon de un par putrezit. O femeie rotundă, rotundă și rumenită ca un purceluș la tavă, pe care cineva din joacă l-a Îmbrăcat cu slip roz și sutien. Are și o coamă blondă, numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că se simțea jignit în demnitatea lui să-și ridice pălăria față de toți netalentații. El era de părere că cel care a făcut toate astea a fost un ageamiu. — Și n-a avut dreptate? — Păi, uitându-mă la șuvițele tale blonde, cred că ba. Și voi mai aveți și norocul că puteți spera. — Nu-i așa că te-ai pregătit? Recunoaște că ai făcut o listă intitulată „De ce să-i invidiem pe evrei“. Deci ce speră evreii? — Că mântuitorul va veni. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Dar ea mi-a spus că ambele au fost schimbate în „scopuri teatrale“, așa că am dat pagina. Restul albumului era la fel, în afară de faptul că tanti Mae devenea din ce în ce mai grasă cu fiecare poză și pe la mijloc părul i se făcuse blond. Spre sfârșit, fotografiile începeau să se rărească tot mai mult și erau atât de mici, încât doar după păr îmi mai puteam da seama că sunt ale ei. Deși albumul nu mă interesa, m-a făcut totuși s-o plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu-i erau plini cum îi au băieții, ci supți înăuntru, înspre dinți. Abia îi puteai vedea buza de sus, nu pentru că ar fi fost subțire, ci pentru că avea un nas îngust și lung, care se încovoia la capăt. Era blond, cu părul pieptănat drept pe spate, care-i atârna pe gât. Timp de un minut nu a spus nimic, a deschis doar Biblia și a încercat să găsească o pagină. Când a găsit-o, a tușit și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vechi ale tatei. Eram primul bărbat din familia mea care a terminat opt clase. Tanti Mae stătea cam în rândul al patrulea. Avea o pălărie mare pe cap, înclinată într-o parte, și o rochie cu flori galbene. Câțiva cârlionți blonzi i-au alunecat pe frunte, până deasupra sprâncenelor. Mă gândeam cât de bine arată pentru vârsta ei. Singurul lucru care nu se potrivea erau ochii ei. Arătau obosiți și triști. Toți oamenii pe care îi știam erau în public. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
niciodată nu m-am gândit prea mult la vârsta ei pentru că arăta mereu sănătoasă și reușea tot timpul să-i iasă bine toate. Dar tanti Mae era bătrână bine, am realizat brusc și m-am uitat la părul ei. Era blond ca întotdeauna. Și mi s-a făcut milă de ea. Nu știu de ce. Poate din cauză că mă gândeam la tot drumul pe care-l avea de făcut până în Nashville și că acolo va fi cu Clyde. Toamna acoperise cu totul dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puțin prea îndesat, dacă e să fim mofturoși, dar extrem de iubăreț. în seara asta arăta la fel de zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai zic de rezultatele cu ultima lui jucărie blondă, o fată pe nume Julia Seddon. Nu aveam chef să-i ascult gemetele interminabile de frustrare exact când începeam să mă simt bine. Tom are o nefericită și prea comună înclinație pentru blonde, de preferat cele sensibile, cele care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]