1,790 matches
-
pe motiv de garderobă și dedică o întreagă după-amiază cumpărăturilor. Cu toate că arșița verii nu prea ajunsese încă în Dublin, vitrinele magazinelor erau deja pline de rochii vaporoase cu modele florale și în culori pastelate, în timp ce sandalele luaseră locul cizmelor și bocancilor. Darcey o luă în sus pe Grafton Street și se întrebă cum ar fi să-și cumpere din nou o rochie subțire înflorată. Nu-și mai cumpărase așa ceva de ani buni de zile. În mintea ei, astfel de veșminte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tradițional. În noaptea de Crăciun făcură o plimbare pe domeniul hotelului la care se cazaseră. Sub lumina argintie a lunii aproape pline, pașii lor scârțâiau în zăpadă, spre crângul de la capătul domeniului, lăsând o dâră de urme - cele mari, ale bocancilor lui, iar cele mici, ale ei. Se așezară pe o buturugă de pin și cântară împreună un colind, apoi, când ea se plânse de frig, Neil o luă în brațe și își strecură mâna pe sub fusta ei scurtă de stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
podeaua mașinii și am descoperit că mâinile Îmi erau prinse la spate În cătușe; dar durerea bruscă, violentă din capul meu mă făcu să ignor orice altceva, numai să nu-mi mișc capul din nou... ... O sută de mii de bocanci mărșăluind În pas de defilare În drum spre Unter den Linden, cu un bărbat care Îndreaptă spre ei un microfon ca să prindă sunetul care inspiră o copleșitoare uimire și admirație, făcut de o armată tropotind ca un cal enorm. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nu-l puneți pur și simplu pe comandantul de la Dachau să-l interogheze pe Mutschmann? De ce dracu’ aveți nevoie de mine? Heydrich Își Încrucișă brațele și Își legănă piciorul Încălțat În sus, mai să mă lovească În rotulă cu vârful bocancului: — Să-l amestecăm pe comandantul de la Dachau ar Însemna, În același timp, să trebuiască să-l informăm și pe Himmler, lucru pe care nu doresc să-l fac. Vezi dumneata, Reichsführer-ul e un idealist. Va crede de cuviință, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
poziție de drepți, erau vreo douăzeci de prizonieri cărora mi s-a ordonat să mă alătur. Un tânăr Sturmann SS se mișca alene dintr-un capăt În altul al șirului, țipând la unii prizonieri și lovindu-i pe alții cu bocancul În spate sau În fund. Când un bătrân s-a prăbușit pe pardoseala din piatră, Sturmann-ul l-a lovit cu bocancul până l-a lăsat fără cunoștință. Tot timpul, noi prizonieri se alăturau șirului. După o oră, cred că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mișca alene dintr-un capăt În altul al șirului, țipând la unii prizonieri și lovindu-i pe alții cu bocancul În spate sau În fund. Când un bătrân s-a prăbușit pe pardoseala din piatră, Sturmann-ul l-a lovit cu bocancul până l-a lăsat fără cunoștință. Tot timpul, noi prizonieri se alăturau șirului. După o oră, cred că eram mai mult ca sigur pe puțin o sută. Ne-au pus să mărșăluim pe un coridor lung până Într-o curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a fost modelul pentru toate celelate lagăre de mai târziu, că exista acolo până și o școală specială pentru antrenarea oamenilor din SS ca să fie și mai brutali. Nu erau minciuni. Am fost ajutați să coborâm din vagoane cu obișnuiții bocanci și paturi de pușcă și am mărșăluit spre est până la intrarea În lagăr. Aceasta era Închisă deasupra de o gheretă de pază spațioasă, sub care se afla o poartă cu sloganul „Munca te va elibera“, pus În mijlocul grilajului din fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
s-o tai cu cuțitul după vacarmul de până atunci, s-a aprins o lanternă. Erau, evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele bancuri tâmpite. Unuia i-au uns lentilele ochelarilor cu cremă de ghete. Altuia i-au pus bocancii la nas, cu toți ciorapii murdari pe care i-au putut aduna. Turnau apoi un firicel de apă dintr-un pahar în altul, șoptind persuasiv și dulce la urechea câte unui adormit: "Pișșșe-te că pleacă trenul... pișșșș, pișșșș..." Mult mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
alteori presimțind un amor sinistru sau o mutilare sadică. O cameră de copil, cu creioane colorate aruncate peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea. O debara plină cu saci și bocanci scorojiți, pe care stă ghemuită o fată numai piele și os. Niște turle fantastice, văzute de lângă creneluri, parcă de cineva aflat în zbor, apropiindu-și și depărtîndu-și ferestrele rotunde, arzând în soare, de pragul ușii, suspendat parcă în gol. O
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dacă nu sunt nuanțe de culoare diferite, însă am văzut doar un maroniu uniform și am mai prelevat vreo duzină de mostre. Am etichetat și am împachetat funia, împreună cu paginile de anatomie și pozele obscene. Am remarcat o urmă de bocanc bărbătesc impregnată în sânge, am măsurat-o și am copiat urmele de pe talpă pe o hârtie transparentă. Am trecut apoi la amprente. Am dat cu praf pe fiecare suprafață din cameră și pe câteva dintre cotoarele netede și paginile lucioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
La dracu’!“ și opri motorul. Când mașina parcă agresiv În față la Turf ’n Track, ea lăsă geamul În jos și dădu drumul la o ploaie de Înjurături. Cele mai multe referindu-se la fundul șoferului din mașina cu pricina și la bocancul lui Watson. Se opri În mijlocul propoziției. — O, Doamne. Îmi cer scuze, domnule! Logan Își ridică o sprânceană. Ea roși. Am cam uitat că erați aici. Adică, nici n-a semnalizat, nici nimic. Îmi cer scuze. Logan trase aer În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care se simțea cuprinsă, ea putea să moară de fericire; de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști. Între zăpadă și cer nu este nici o relație, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
direct din stradă; intră, o urmez, când trec pragul, aud același fâșâit În frunziș, nu mă preocup, lângă ușă, umbrela colorată, dar parcă nu este aceeași: are un vârf ascuțit ca o lance, văd o haină bărbătească de vânătoare, niște bocanci de o măsură foarte neobișnuită, „sunt ai soțului, nu te speria, este În deplasare“, mă apasă lipsa de vizibilitate, trec prea brusc de la lumina albă de afară la acest clarobscur, În care obiectele se amplifică, se dilată Întinzând tentacule amenințătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu mai putea să respire. Nici măcar un centimetru de aer nu-i mai pătrundea în plămâni. Văzu un genunchi la câțiva centimetri de fața ei. O lovi în obraz și rămase imobilizat acolo. Simți miros de jeanși murdari, văzu un bocanc scâlciat la câțiva centimetri. Vă rog! Nu mă lăsați să cad! Apoi își dădu seama că se putea foarte bine chiar să fi căzut deja. Capitolul XXXI Îmbrăcat într-o uniformă de hamal, care se asemăna foarte mult cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pocnind la fel de tare din cauza vântului. I se păruse sinistru cu o zi în urmă; acum, după panica din cort - pe care chiar el o cauzase - părea respingător și grotesc. Reușise să evite în ultima clipă să fie strivită. Genunchiul și bocancul de care se lovise aparțineau unui bărbat care depusese toate eforturile pentru a îndruma publicul spre ieșire. Cu toate acestea, spatele, coastele și fața îi fuseseră afectate. Stătea pe iarbă de un sfert de oră deja, sleită de puteri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se ascunseră În balconul lor. Un soldat japonez era pe acoperiș, strigînd În jos, În spațiul dintre aripile clădirii. Soldați cu baionete la armă alergau prin curtea spitalului, iar o motocicletă cu ataș intră pe poartă. Jim auzi zgomote de bocanci și puști izbite de scările de piatră precum și vocea unei călugărițe franceze, care protesta pe un ton ridicat. Se ghemui Între sacii din fața ușii Încuiate. Soldații străbăteau pasarela salonului de copii și nisipul curgea printre grilajele ruginite. Un claxon răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fasciste extravagante urmăreau un marș al marinarilor și ofițerilor japonezi. Două tancuri, mai multe piese de artilerie și un cordon de marinari Înconjurau locul de defilare, așezați pe șinele de la capătul liniei de tramvai. Șinele circulare de fier răsunau sub bocancii soldaților, partitura victoriei lor asupra canonierelor britanice și americane. Sprijinindu-și bărbia de ghidon, Jim se uită la soldații cu baioneta la armă care păzeau intrarea În hotelul Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iluminează aerul serii. În jurul lor, santinelele japoneze priveau fără să se miște. La vreo cincisprezece metri mai departe, În panta sudică a văii, doi sergenți stăteau pe scaune de bambus, la marginea unei gropi săpate de puțin timp printre urzici. Bocancii și pămîntul de la picioarele lor erau acoperite de var. Jim ridică o bucată de ceramică cenușie. Nici unui paznic japonez nu-i păsa dacă lucrau la pistă, dar Basie ținea deja În mîini o piatră de pavaj. Jim porni În urma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor. Știa că soldații chinezi erau munciți de moarte, că acești bărbați făceau din propriile lor oase un fel de covor pe care să aterizeze bombardierele japonezilor. Apoi se vor duce la locul de descărcare, unde așteptau sergenții japonezi, În bocanci plini de var, cu pistoalele lor Mauser. Iar după ce Își vor lăsa pietrele, el, Basie și doctorul Ransome se vor duce de asemenea la locul de descărcare. Ultimele lumini dispăruseră de pe fuselajele avioanelor, dar Jim putea simți mirosul motoarelor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de păr din jurul gurii tremurau ca niște antene În miniatură avertizînd asupra izbucnirii de furie ce avea să vină. Trebuia să-și pregătească izbucnirea, dar bombeurile strălucitoare ale pantofilor lui Jim Îi abătură atenția. Ca toți soldații japonezi, sergentul purta bocanci putrezi, prin care Îi ieșeau degetele mari ca niște uriașe degete mari de la mînă. — Băiete... Făcu o pauză În fața lui Jim și Îi dădu În cap cu lista pentru apel, scoțînd un nor de praf alb. Știa de la soldatul Kimura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era copil, scîncind și bătînd monoton pămîntul. — Jamie... Jamie... Un soldat japonez patrula pe pista de zgură din apropiere. Trecu pe iarbă și se uită În jos la Jim. Iritat de zgomot, era gata să-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar izbucni o lumină care umplu stadionul, trecînd peste gradenele din colțul de sud-vest al terenului de fotbal, de parcă o uriașă bombă americană ar fi explodat pe undeva În nord-estul orașului Shanghai. Santinela ezită, uitîndu-se peste umăr, În timp ce lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Un grup de bărbați europeni Îl urmăreau de-a lungul taluzului, cu bastoane de bambus În mînă. Unul dintre bărbați purta o pușcă, dar Kimura Îl ignoră și Își Îndreptă curelele În jurul uniformei rupte. Își aruncă În apă unul dintre bocancii săi putreziți, apoi coborî panta spre orezăria inundată. Făcu zece pași, cînd se auzi o a doua Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim așteptă În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dați buzna În viața omului și vreți cu orice preț să-l faceți fericit? Poate vreți bătaie!” le rânji el la telefon. „Praf te facem” au zis ei și s-au ținut de cuvânt, trântindu-se de la Înălțimi apreciabile cu bocancii peste fața lui. „Na, așa Îți trebuie, să nu ne lași tu să te păzim!” Și tot behăiau: „hă, hă, hă”. În compartiment cei doi Îngeri dorm ca niște frați mai mari. Sachelarie, alias nea Done, explică, că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
apărut și câteva exemplare de specii rare de mamifere: șacalii și enoții. Afară, zăpada terciuită de ploaie. Bate a primăvară. Un fel de februarie. Tu, În fața focului. Întinzi picioarele ude, ca să te usuci, ca să te Încălzești. Îți intră apă În bocanci și de câteva zile ești mereu În preajma sobei. Ești, adică, abundent, În preajma ei. Flăcările se schimbă mereu, se zbat, fac ceva, construiesc, se gândesc la ceva, ling suișul drumului spre horn. Te uiți În foc ca și cum te-ai uita Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că vei lua un șapte sau un opt, nu prea te simpatizează profesoara de română, pleci spre casă gândindu-te că poate există și alt adevăr, că poate alta e disperarea poetului, nu știi, bâjbâi și tu, și-ți flendurești bocancii prin terciul noroios de pe aleile parcului de lângă Stadionul 23 August. Taie o ploaie rece care cade necontenit de câteva zile și din ploaia asta răsar trei arătări și-ți zice unul: „Dă, bă, ceasul” și tu Încerci să scapi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]