1,350 matches
-
ediții ale scriitorilor români clasici și contemporani, precum și pe cele ale unor reprezentanți ai literaturii universale. Ea [O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia] mi se pare serioasă, credibilă, cu multe judecăți drepte. „Plusează”, cum se zice în limbajul boemei literare, și este firesc să fie așa, pentru că de multe ori destinul scriitorului este mai puternic decât opera lui. Nu-i grav, cine știe să citească își dă seama de proporțiile reale ale operei. Criticul nu-și ascunde rezervele morale
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
în iarbă (1972), după care vor urma Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), suită de reflecții percutante despre mânuitorii de penel, Madona cu gâtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999), Pretențiile barcagiului Caron (2000). Citadin de speță boemă, cu voluptatea deambulărilor vesperale, G., acest „crai” de urbe veche, e un matein care se regăsește pe sine în proza de atmosferă. În faptul serii, sub pulverulența razelor de lună, solitarul hoinărește nostalgic prin Iașii care mai păstrează ceva din
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
de divizie” în Ministerul de Externe. Inspector al monumentelor istorice în 1861, în anul următor e întărit avocat al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar în 1866 devine prefect de Buzău. Cel care fusese, după expresia lui Al. Macedonski, „regele boemei române”, își pierde treptat, spre bătrânețe, voioșia și nepăsarea, lăsându-se adesea pradă melancoliei și suvenirurilor lui bogate. Este ceva ingrat în existența trepidantă a lui G. Vestita-i cocoașă a fost subiect de batjocură, nu numai în ziarele umoristice
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
Kings / Regii stelelor (Edmond Hamilton, 1949). Au apărut însă și variante moderne. Pe marile ecrane, saga Războiul stelelor; în Statele Unite, seria Uplift (1980-1998) de David Brin, care le modifică ideologia conservatoare și războinică; în Franța, La Bohème et l'Ivraie / Boema și neghina (Ayerdahl, 1990). Speculative fiction: acest termen a fost ales de Robert Heinlein ulterior anilor '50 pentru a se diferenția, ca și alți autori, de SF-ul "vârstei de aur" tehnofile și megalomaniace, care prefera șocul ideilor și considera
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
că problemele discutate de autoare țin de domenii diferite ale instituției literare. Pe de-o parte, e vorba de legitimarea națiunii și de refondarea identității colective, precum și de unele elemente de caracterologie etnică; de cealaltă parte, de categorii specifice constituirii boemei literare la mijlocul secolului al XIX-lea, și chiar de dezvoltarea unui imaginar al evoluției înainte de impunerea unei discipline istorice în studiile literare. Ann Jefferson e obligată să le consemneze în aceeași ordine datorită faptului că sunt reprezentări ale geniului într-
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care vorbesc despre geniile-copii, tema feminității geniale care apare insistent în textele politice ale lui Heliade Rădulescu sau Rosetti, recurența clișeelor despre Geniul României sau geniul național în oratoria epocii, demonstrațiile lingvistice care implică "geniul limbii române", abundenta literatură a boemei și a condiției poetului genial (cum sunt textele lui Negruzzi, Pantazi Ghica, Kogălniceanu, Heliade Rădulescu etc.). Dar o asemenea cartografiere discursivă nu ne va ajuta să înțelegem felul în care geniul se aplică la literatura română și la realitățile productive
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
culturii literare în Principate e posibilă o percepție sociologică a profesiei scriitoricești, lucrurile stau diferit. Constatările asupra pauperității scriitorilor se datorează unui tipar ficțional: Heliade Rădulescu aclimatizează un model de reprezentare a auctorialității din cultura occidentală. E vorba de ficțiunile boemei, care se impun în literatura franceză către 1820, doar cu câțiva ani înainte de figura sarsailismului. Un vodevil al lui Scribe și Perlet, L'Artiste, datează din 1821, un altul, La Mansarde des artistes, de Scribe, Dupin și Varner e din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
micul roman al lui Balzac, Capodopera necunoscută, apare în 183118. Nu e locul pentru o detaliere a acestui fenomen extrem de important în definirea culturilor literare în modernitate. Aș reține totuși explicația pe care o dă Nathalie Heinich pentru emergența reprezentării boemei la începutul secolului al XIX-lea și pentru constituirea schemei ei imaginare 19. La origine a fost un dezechilibru apărut în lumea artei după Revoluția din 1789. Un sistem bipolar care gestiona lumea artei printr-o distribuție a artiștilor în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
compus din gesturi și atitudini reproductibile, adică un caracter. Esența acestui personaj nu constă în natura sa de poet, ci în faptul că e în poziția de a simula conduita unui poet. Cele mai multe consecințe pe care le-a antrenat figura boemei s-au datorat acestei transformări a unui corp profesional în comportamente și atitudini imitabile. Pentru că o conduită de artist putea fi reprodusă (și era singurul element care putea fi reprodus din activitatea creatoare), aceasta a permis sferei artei să se
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
îi erau proprii. Este ceea ce a devenit cunoscut sub numele de câmp autonom al artei. Însă există și o altă dimensiune implicată de acest fenomen și pe care, sub impresia problemelor grave puse de autonomizarea esteticii, tindem să îl neglijăm. Boema a însemnat creșterea numărului de artiști. Nathalie Heinich 20 a arătat că față de numărul limitat de locuri din Academiile de creație, definiția lumii artistice prin boemă presupunea tocmai o democratizare necontrolată. Prin examene de admitere, forme de licențiere a practicii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe care, sub impresia problemelor grave puse de autonomizarea esteticii, tindem să îl neglijăm. Boema a însemnat creșterea numărului de artiști. Nathalie Heinich 20 a arătat că față de numărul limitat de locuri din Academiile de creație, definiția lumii artistice prin boemă presupunea tocmai o democratizare necontrolată. Prin examene de admitere, forme de licențiere a practicii și de consacrare etc., institutele și academiile specializate selectau 100-150 de artiști, în vreme ce la un salon expozanții erau de ordinul miilor. Pentru că nu mai e nevoie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
bazată nu pe tehnici, ci pe imitația de conduite, încurajează expansiunea nelimitată a unei mase de artiști în marginea societății. Precaritatea financiară, semnul de recunoaștere a acestei profesii, vine din inflație și o ilustrează neîncetat: sunt săraci pentru că sunt mulți. Boema semnifică mulțimea artiștilor și mai ales posibilitatea indefinită de creștere a numărului lor, ca o potențialitate care rezidă în miezul societății democratice. Localizând la noi ficțiunea occidentală a boemei, Heliade Rădulescu nu urmărește să evoce o realitate, ci tocmai această
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din inflație și o ilustrează neîncetat: sunt săraci pentru că sunt mulți. Boema semnifică mulțimea artiștilor și mai ales posibilitatea indefinită de creștere a numărului lor, ca o potențialitate care rezidă în miezul societății democratice. Localizând la noi ficțiunea occidentală a boemei, Heliade Rădulescu nu urmărește să evoce o realitate, ci tocmai această "potențialitate". Evident că nu sunt motive de calificare a unei boeme în Moldova sau Țara Românească la 1839, pentru că nu se justifică o noțiune a șomajului artistic într-o
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a numărului lor, ca o potențialitate care rezidă în miezul societății democratice. Localizând la noi ficțiunea occidentală a boemei, Heliade Rădulescu nu urmărește să evoce o realitate, ci tocmai această "potențialitate". Evident că nu sunt motive de calificare a unei boeme în Moldova sau Țara Românească la 1839, pentru că nu se justifică o noțiune a șomajului artistic într-o literatură fondată de nouă ani. Nu despre condiția socială a scriitorului vrea Heliade Rădulescu să vorbească, ci despre posibilitatea de a pretinde
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
se justifică o noțiune a șomajului artistic într-o literatură fondată de nouă ani. Nu despre condiția socială a scriitorului vrea Heliade Rădulescu să vorbească, ci despre posibilitatea de a pretinde statutul de scriitor. Criticul român actualizează tiparul ficțional al boemei pentru a descrie un mod de recrutare a artiștilor. Lucrul pe care l-a înțeles și care i se pare întru totul funcțional în Principatele Române e că toți pot deveni autori, indiferent de talent, de gradul de preparație și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
profesii și posturi publice. Heliade Rădulescu vrea să numească un tip de acțiune a unui om care, fără să se pregătească în niciun domeniu, poate să facă în mod spontan cam orice. În reinterpretarea sarsailismului, criticul n-a menținut trăsăturile boemei, marginalitatea sau sărăcia, ci numai absența tehnicii, a cunoașterii prealabile și a educației. E expresia însăși a activității diletante, multidirecționate, intermitente, bazate pe pornirea naturală și oportunistă. Bolliac e poet la 1838, revoluționar la 1848, politician la 1859, arheolog la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
grefată pe o altă limbă, lucrând-o din interior, îi determină caracterul totodată ludic și pasional. Idișul este, într-adevăr, spre deosebire de europenii din Vest la care totul își urmează liniștit cursul, cu ordine și disciplină, o limbă sălbatică, confuză, liberă, boemă, tânără, o limbă orală, schimbătoare, concisă, rapidă, nepăsătoare, dialectală, transversală, cosmopolită. Este o limbă a cărei inteligibilitate este constituită de către germană, dar care, paradoxal, este intraductibilă în germană (dar este traductibilă în alte limbi) pentru că sub cuvinte aparent asemănătoare semnificanții
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Moldovei și Iașiului o poziție de rang secundar și un gust istoric al melancoliei, niciodată abandonate cu adevărat. Junimea încetează, după 1876, să mai fie un fenomen asociabil exclusiv Iașiului: cariera politică a corifeilor lasă în urmă doza de libertate boemă pe care o regăsim în paginile de memorii. Disciplina centralizării operează implacabil și Bucureștiul absoarbe energia critică a unei întregi provincii. Junimea își conservă, până la capăt, chiar și în exilul bucureștean, aura care nu poate fi disociată de aceea a
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
D. Danielopol, inginerul Prundeanu, Gheorghe Munteanu, Matei Ghyka Cantacuzino, Florin Zaharia și doctorul Emil Palade, Augustin Popa, Valahu și Florence Brătucu. Liga și-a constituit filiale în zonele în care se aflau comunități ale românilor. Intelectualii români s-au integrat boemei pariziene, adaptându-se tradiției întâlnirilor din cafenelele literare. Rolul esențial al cafenelelor literare era să ofere un cadru liber de constrângerile inerente seminarelor sau conferințelor științifice, dar și să ofere cadrul pentru discuțiile tehnice legate de apariția unor publicații, în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
electronică, chiar inovator (p. 235). Toată această „zarvă de detalii”, cum ar spune Baudelaire, abia invocat, conturează un tablou al unor oameni care trebuie să săvârșească orori, dar nu uită să-și trăiască, cu o intensitate sporită, propria existență. Viața boemă nu le era iertată securiștilor, aproape toți (cu unele excepții spre vârful ierarhiei) fiind epurați din cadrul aparatului. Există o adevărată competiție cu... milițienii: cine prinde mai repede „bandiții”, dar, mai ales, cine îi raportează, fiind situații când „captura” unora trece
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Râde) A.V. O, se explică... N.M. Și credeam că numai din cauza asta am probleme cu orchestrele. Într-o zi, am primit o casetă de la Anne-Marie Kron, care mi-a făcut prima înregistrare la televiziune. Am cântat o arie din "Boema", cu David Ohanesian. O înregistrare superbă. Și aud orchestra ceva nemaipomenit. Îmi amintesc că i-am spus soțului: "Barry, ascultă muzica asta, ce sunet are orchestra, eu am plecat din România cu o bază profesională atât de bogată!" Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de vedere, vocal și actoricesc? N.M. Suntem colegi, niciodată n-a fost... A.V. Până la urmă, meseria e meserie. N.M. Meseria e meserie. Când am cântat cu Domingo în Madrid, tocmai își făcuse operația de hernie, era primul lui spectacol, "Boema", după revenire. Și, bineînțeles că după aria celebră, interpretată de el, a fost o explozie de aplauze, s-a cutremurat teatrul! În lumea operei, regula este că dacă publicul te aplaudă, nu ieși din poziția în care te afli la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
v-au impresionat mai mult? Nu vreau să vă influențez răspunsul, dar există înregistrări din acei ani cu tenorul Victor Popovici, cu basul Ion Prisăcaru. M.S. Îmi amintesc de cantata "Carmina Burana", cu domnul Prescornițoiu 3, de opereta "Liliacul" și "Boema", cu doamna Ella Urmă, "Tosca" și "Aida" cu Florica Mărieș, vocea caldă, de bariton, a lui Tiberiu Popovici, Ion Prisăcaru ca bas în "Bărbierul din Sevilla", mi-l amintesc în rolul lui Nilacanta din "Lakmé", baritonul Gheorghe Bădulescu... A.V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cămin. Era plăcut: petreceri, amoruri grăbite, vitejii întârziate, teribilisme... La cursul de socialism științific, studentul Ungureanu juca cărți în fundul amfiteatrului sau, ca „o obligație sanitară”, chiulea. Deși acum umblă numai în costum, pe vremea studenției era îmbrăcat „destul de ponosit”. „Frecventam boema ieșeană, discutam despre poezie, filosofie, hermetică, antrenați de vin și de speranța unei îmbogățiri bruște”, își amintește Ungureanu. Facultatea a însemnat un bun pretext pentru a continua cercetările începute în primul an de studenție. A reușit să plece cu o
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Stelaru. Atmosfera sa "halucinogenă/ halucinantă" ar fi văduvită de o substanță poetică creditabilă, impresionînd nemotivat, odinioară, prin stranietatea sa și, mai cu seamă, prin "obscuritatea organică a actantului boem" pe care E. Lovinescu l-a numit, condescendent, "înger vagabond": "Promiscuitatea boemei latente se extinde la toate nivelele receptive, atunci cînd recitim textele care, reluate, nu mai comunică aproape nimic. Se poate spune desigur că și această dîră obscură a obscurului e omologabilă stării poetice și atunci are loc o minimă reabilitare
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]