1,369 matches
-
aur. Mihail Sebastian este și el în centrul atenției, cu Fragmente dintr-un carnet găsit și Femei, publicate în ’32, și avea să pregătească Orașul cu salcâmi și scandalosul De două mii de ani trei ani mai târziu. Gellu Naum, Geo Bogza sau Max Blecher sunt încă tineri, dar vin tare din urmă pe lângă mai marii Barbu, Arghezi, Bacovia sau Topîrceanu. În aceste timpuri începe adevărata ascensiune a lui Cristian Vasile, odată cu valul noilor artiști din toate domeniile, ce aveau să numească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
marcată, a trăit-o pe propria-i piele poeta Ana Blandiana. Excelentă scriitoare, păstrându-și demnitatea și o anume ținută a scrisului În lungile decenii ale dictaturii, având bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu, sau Bogza, Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul unui Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau manifestanții, sutele de mii care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
târzie, nu este față de acest protocol al excluderii, de care aflu abia după două decenii, ci de un alt „raport”, cu aceeași dată, februarie ’72, În care Biroul U. Scriitorilor, birou În care, În afară de unii scriitori de marcă precum Stancu, Bogza, Jebeleanu, se aflau și prietenii mei apropiați, Nichita Stănescu, Matei Călinescu și Cezar Baltag - ce făceau parte din acest for executiv al Uniunii și datorită prezenței mele În administrația politică a țării -, propune deci, acest Birou al Uniunii care se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
retras-o. A figura în „planul” singurei edituri naționale era în sine o performanță, el, acest plan, se făcea cu ani înainte și trecea prin ciurul a nenumărate foruri și cenzuri. Deși mi-a publicat romanul, la insistențele lui Geo Bogza, el însuși „pisat” de Nichita Stănescu, față de care avea o mare slăbiciune poetică - Bogza se voia în primul rând poet! -, Gafița, politruc și probabil informator al securității (după vreo zece ani, M. Preda, directorul Cărții Românești, unde-l avea adjunct
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el, acest plan, se făcea cu ani înainte și trecea prin ciurul a nenumărate foruri și cenzuri. Deși mi-a publicat romanul, la insistențele lui Geo Bogza, el însuși „pisat” de Nichita Stănescu, față de care avea o mare slăbiciune poetică - Bogza se voia în primul rând poet! -, Gafița, politruc și probabil informator al securității (după vreo zece ani, M. Preda, directorul Cărții Românești, unde-l avea adjunct pe Gafița, cu care era prieten, mi-a arătat o notă informativă a acestuia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dialectice, stranii, paradoxale, între călău și victimă”, o relație pe care eu o „complicam” infinit, nu cunoșteam încă Fenomenologia spiritului a lui Hegel și altele și, pentru a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra mea, iritare care a durat ani buni, enervat doar de faptul că Nichita i-a transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un singur sens, cel al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a da un scurt și intuitiv exemplu, voi cita anecdotica iritare a lui Bogza contra mea, iritare care a durat ani buni, enervat doar de faptul că Nichita i-a transmis teoria mea „paradoxală” despre această relație, pe care, el, Bogza și alte spirite cuminți o citeau doar într-un singur sens, cel al călăului - el însuși, un călău unidimensionat și plat! - și, cum eu îi oferisem lui Nichita, în multele noastre ore de taifas intelectual, apropo de această „relație fundamentală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care o găsisem undeva, o fotografie a unei pietre babilonice, parcă, ce ilustra oarecum felul meu de a interpreta această relație - un leu, în piatră, care aruncă la pământ trupul unui bărbat, iar acesta, în loc să se apere, îmbrățișează fiara! -, Bogza a generalizat iute interpretarea mea ca o „înțelegere”, poate chiar o „justificare a fiarei, a călăului” și, cum o spuneam, ani în șir, când îl contraziceam cu ceva, îmi arunca în cap, furios, felul ciudat - cu sensul de antiuman! - în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că m-am „esprimat” doar negativ la adresa acestor „Teze...”, și nu criticasem întregul mod și aparatul comunist de conducere. Deci... cu puțin curaj și cu o minimă solidaritate, colegii mei, prestigioși și orgolioși „maeștri ai culturii”, în frunte cu Stancu, Bogza, Jebeleanu și alți câțiva, ar fi putut dacă nu să mă apere, să-mi apere punctul de vedere și curajoasa demisie, măcar să nu fi semnat acel rușinos raport care, azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei de mediocritatea „sclipitoare” a talentului și a nivelului lor intelectual. Prietenii lui Zaharia Stancu, de exemplu, Cicerone Teodorescu, Radu Boureanu și alții al căror nume nu mai spune, azi, mare lucru. Jebeleanu este un caz oarecum aparte, ca și Bogza: ambii, scriitori înzestrați cu un mediu talent literar, dar onești intelectual și uman, s-au distanțat mai mult sau mai puțin de „dogma” și directivele oficiale, dar nereușind o radicalizare atât de spectaculoasă precum cea a lui Baconski, de exemplu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și directivele oficiale, dar nereușind o radicalizare atât de spectaculoasă precum cea a lui Baconski, de exemplu. La aceasta i-au împiedicat și funcțiile, mai mult onorifice de fapt, dar „spectaculoase”, cu care-i încărca partidul: membru al Academiei la Bogza, șeful „FUS”-ului, la Jebeleanu, o ridicolă și fantomatică organizație „sindical-culturală” inventată de Ceaușescu, maestru în a crea forme iluzorii ale descentralizării. Iată, cu aceste câteva exemple, cât de „complicate” și, uneori, vidate de sens erau vechile cuvinte „burgheze”, precum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spunându-și cuvântul prin reprezentanții ei atunci când s-a vorbit despre traducerea în limba moldovenească a lui Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă. Joi 17 dechembrie. Asară, la Ambasada R.P.R., masă. Participanți, pe lângă personalul Ambasadei, Boris Polevoi, Apletin, Surcov, Novicov, Geo Bogza, Vraca. Astăzi, cătră amiază, a venit la mine Constantinovschi, traducătorul Nadei Florilor. Mi-a vorbit de pretențiile traducătorilor în situația de azi a penuriei de buni cunoscători ai limbii și literaturii noastre și de necesitatea ca eu să intervin pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o teorie care ducea adesea la non-combat și la izolare socială. Însă mi-am ghidat lecturile și mi-am format gusturile citind cronicile literare (și cărțile recomandate) de critici precum Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea, Eugen Simion, Mircea Iorgulescu etc. Publicau Bogza și Cioculescu pe atunci. Poeții mei favoriți (însă trebuie să spun că am citit eseu și filozofie, chiar și roman) au fost cîțiva dintre cei aparținând promoției '70 (de la Vasile Vlad, Cristian Simionescu, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu până la Marius Robescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ani '50, Blaga, a cărui candidatură, deși mi-a fost confirmată de autorul "Laudei somnului", apare azi incertă. I-a fost preferat atunci Juan Ramon Jimenez. Dintre ai noștri au mai țintit Nobelul, din câte știu, Eugen Jebeleanu și Geo Bogza, cavalerii "schimbării la față", după mica liberalizare din 1965. La fel, Marin Sorescu... Ce sfaturi ați da unui tânăr care bate, fie cu sfială, fie cu tupeu, la porțile literaturii? Care sunt capcanele care-l încearcă pe tânărul confrate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu destin tragic. O mărturie Era mai de mult cazul să depun mărturie, însă din păcate nu am făcut-o, despre o împrejurare a vieții publice în care un scriitor l-a înfruntat pe Ceaușescu. Acest scriitor a fost Geo Bogza. Iată împrejurarea. Era în 1968, toamna, cu puține zile înainte de-a se deschide Conferința Națională a Scriitorilor, când membrii Biroului Uniunii și șefii de reviste au fost con vocați la o întâlnire cu secretarul general al partidului, la sediul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sub impresia actului de bravură din 21 august. Erau mulți cei care priveau cu speranțe la Ceaușescu, nădăjduind într-o liberalizare reală și de durată. În locurile de onoare din dreapta și din stânga lui Ceaușescu fuseseră plasați Zaharia Stancu și Geo Bogza, lideri necontestați ai scriitorimii, iar în imediata lor vecinătate Dumitru Popescu, noul secretar cu propaganda. Discuția, poate pentru că era convențională, formală, a decurs într un climat destins, până când unul dintre vorbitori, al cărui nume nu are rost să-l pomenesc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
moment. El a izbucnit roșu de furie: — Dar unde era redactorul care a publicat poezia, cum răspunde el de ceea ce publică? Trebuie dat afară imediat! În tăcerea consternată care a urmat, atenția tuturor a fost atrasă de reacția lui Geo Bogza. Lent, solemn, acesta s-a ridicat din scaun și, după executarea deplină a mișcării, de acolo de sus, s-ar fi putut spune, privind în dreapta sa peste umăr, a pro nunțat fără grabă, rotunjind liniștit fiecare cuvânt, următoarea frază: — Așa ceva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o capitulare: — Oricum, trebuie mai multă responsabilitate, nu se poate să apară orice... Un efect, poate, al luării prin surprindere, dar și al inti midării, al timorării pe care o isca în cei de față prezența spectaculos-maiestuoasă a lui Geo Bogza. Fapt este că nu au urmat, după această întâmplare, măsuri represive decât mai târziu și într-un sens mai larg, odată cu declanșarea minirevoluției culturale din 1971. Atunci s-a dezvăluit integral adevăratul Ceaușescu, autoreprimat tactic în anii fragilei liberalizări. Ivașcu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
A făcut și destule concesii, cu neputință de evitat, de altfel, dar a izbutit, cu prețul lor, să ocrotească ce era cu adevărat valoros în această publicație. Rubricile de mare prestigiu, atât de mult căutate de cititori, ale lui Geo Bogza, Șerban Cioculescu și ale Anei Blandiana, cronica lui Nicolae Manolescu și toate paginile de critică și istorie literară le-a apărat cu dârzenie și a reușit să le păstreze în revistă, cu toate nemulțumirile pe care le creau autorităților politice
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nici azi din brațe, acționând din ce în ce mai decis pentru recucerirea porțiunii de teren cedată reformatorilor în anii ’67-’68. În lupta cu aceste forțe resuscitate, hotărâtoare era, desigur, poziția lui Ceaușescu, pe care unii lideri liberali ai scriitorilor (Z. Stancu, Jebeleanu, Bogza, iar dintre tineri Breban) au sperat să-l poată atrage de partea lor. Limpezirea perspectivei s-a produs în 1971, când Ceaușescu, revenind în forță la dogmatism, și-a dat iarăși pe față natura adevărată: aceea de stalinist incurabil. Cum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Răspunsul mi l-am dat destul de repede: la Blecher le-am întâlnit, fără doar și poate. În acel M. Blecher, mai puțin cunoscut, volumul editat de Hasefer, în corespondența lui Blecher și mai ales în scrisorile extraordinare trimise lui Geo Bogza. M. Blecher și Florin Mugur, spirite care comunică prin afinități de structură umană și chiar de destin. Asumarea vechimii Cu Ion Horea am împărțit același birou redacțional vreme de cincisprezece ani, în sediul României literare de la Casa Scânteii, unde revista
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sumbri ai ceaușismului, când înghițeam de nevoie maldăre de maculatură propagandistică, aruncată cu scârbă și rușine în paginile revistei, citirea textelor lui Manolescu reprezenta pentru mine momentul fast al muncii redacționale, ca și acelea în care citeam „Trapezul“ lui Geo Bogza, „Breviarul“ lui Șerban Cioculescu, „Atlasul“ Anei Blandiana, rubrica lui Radu Cosașu, și alte câteva. Dincolo de felul uneori diferit în care vedeam o carte sau alta, un autor sau altul, textele lui Manolescu mă încântau (mă seduceau, de ce n-aș scrie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ospătar Apostol Apostolide, strada Clinciu din Dealul Spirii, unde întâlnea producții sau oameni de talia lui Enescu, Weingart-Richter, Haciaturian, Iesr, Palady, Caragea, Lipatti, Menuhin, Kreisler, Gisekung, Han, Jalea, Dr. Gh. Danielopol, Zambacian, G. Oprescu, frații Ionel și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
poate să-i primească, nici să facă ceva pentru doctor. Alfred Margul Sperber, pe care Voiculescu împreună cu Ion Pillat îl scoseseră dintr-un lagăr în timpul războiului, a acceptat să le dea o referință, dar imediat și-a retras promisiunea. Geo Bogza a invocat starea de sănătate necorespunzătoare și i-a refuzat. Mihai Beniuc ? Mihai Beniuc, președintele Uniunii Scriitorilor, după lungi tergiversări, enervat de insistențe, i a zis lui Radu, fiul poetului, de-a dreptul: „Eu, dragă, nu l-am cunoscut bine
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cărți reușite, dar acum, după Revoluție, în lenea sa valahă, se mulțumește să coafeze textulețele unor tipi netalentați, cu figuri de murături degerate, care dau la Jurnalism și Comunicare. Dacă nu-i ziceau Comunicare, ci altcumva, uite, în sensul ăsta Bogza propunea să nu se mai spună ministru, ci făcăleț, atunci mai mult ca sigur că numărul de candidați s-ar fi redus la jumătate. Așa, Comunicare sună extraordinar de ofertant. Să faci pregătire aici, în bucătărie, unde duhnește a gaze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]