12,392 matches
-
vii, la mori. Erau datori mănăstirii cu zile de clacă al căror număr pe an era fixat de stareț. Poslușnicii par a fi o forță de muncă specializată, calificată, altfel mănăstirile aveau atât țărani, vecini, clăcași, cât și robi. „Poslușnicii” boierilor au luat numele de scutelnici, dar și unii și alții erau o pacoste pentru visteria statului, foarte mulți se sustrăgeau plății birurilor. În situația de scutelnici au fost locuitorii din Slobozia - Filipeni până la recensământul rusescă din 1774. Și răzeșii din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de scutelnici, dar și unii și alții erau o pacoste pentru visteria statului, foarte mulți se sustrăgeau plății birurilor. În situația de scutelnici au fost locuitorii din Slobozia - Filipeni până la recensământul rusescă din 1774. Și răzeșii din Fruntești erau scutelnicii boierului Costache Conache. Se ajunsese la situația în care visteria încasa biruri de la tot mai puțini contribuabili, asupra cărora cădeau sarcini fiscale tot mai mari, care au dus la fuga peste hotare a multor locuitori. În fața acestei situații de golire a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de clăcași. Important, atât din punct de vedere socialeconomic, cât și național, a fost hrisovul pentru bejenari al lui Constantin Racoviță din 1756. În virtutea prevederilor acestui hrisov s-au așezat bejenarii din Bucovina în valea Dunavățului, pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti. Legiuirea care reglementează pentru o perioadă mai lungă de timp raporturile proprietar-țăran clăcaș este „Așezământul pentru boierescă din 1 ianuarie 1766, al lui Grigore Ghica al II-lea. În 15 articole „așezământul” stabilește îndatoririle locuitorilor de pe moșiile boierești, mănăstirești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au beneficiat de danii domnești constând în sălașe de țigani și tătari robi, care îndeplineau cele mai diferite munci, în special cele legate de meșteșugul fierului. Nu avem documente explicite care să vorbească despre robii țigani de pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti, dar acești robi au existat cu siguranță în Runc, Sălașele, în Dobreana și în Valea Boțului. De asemenea, despre împărțirea robilor igani între moștenitorii familiei Rosetti, stă mărturie un izvod de moștenire și departajare a bunurilor în care sunt
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de moștenire și departajare a bunurilor în care sunt menționați și robii considerați „de moșie”. începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea se observă o accentuare a dependenței țăranilor față de boieri, creșterea dărilor, în condițiile în care producția agricolă este destinată pieței sau devine materie primă pentru obținerea alcoolului. Creșterea gradului de exploatare a forței de muncă din agricultură (numai capul familiei era scos la muncă, la clăci, nici femeia, nici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fabricat din cereale, ceea ce a însemnat creșterea suprafețelor cultivate cu cereale. Producerea alcoolului a fost interzisă în 1783, dar a fost reluată în 1814, printr-o măsură luată de Obșteasca Adunare. În hotarul moșiei Filipeni a funcționat o velniță a boierilor Rosetti, amintirea acestei distilării de alcool fiind păstrată în toponimul „La Velniță”. șăranii clăcași nu aveau dreptul de cârciumă, de moară, de vânat și pescuit, acestea fiind drepturi cedate de domnie boierilor și mănăstirilor. Creșterea producției de cereale a stimulat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
hotarul moșiei Filipeni a funcționat o velniță a boierilor Rosetti, amintirea acestei distilării de alcool fiind păstrată în toponimul „La Velniță”. șăranii clăcași nu aveau dreptul de cârciumă, de moară, de vânat și pescuit, acestea fiind drepturi cedate de domnie boierilor și mănăstirilor. Creșterea producției de cereale a stimulat fabricarea alcoolului și consumul în lumea satelor. Un portret făcut țăranului clăcaș, din perioada 1742-1828, lasă să se întrevadă situația de degradare morală și fizică a locuitorului satelor: „Călcat și smerit în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urmă dregător...pieri întru-însul simțul dreptății omenești ÎDeprins să-și vad dreptatea, oricât de mare și netăgăduită, totdeauna nesocotită, față de samavolnicia sau de trecerea celui mare, el deveni bănuitor, neîncrezător și prefăcut. Iar când evreii veniți din Polonia învățară pe boieri să clădească velnițe și să facă horincă, rănimea începu să caute întru-însul o mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind silită să renunțe la monopolul comerțului asupra șărilor Române, a însemnat o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe proprietarii de pământ să renunțe la sistemul vechi de folosire a moșiei și să se transforme în proprietari deplini, de tip capitalist, ceea ce s-a și realizat prin Regulamentul Organic, aplicat în Moldova începând cu anul 1832, prin care boierul devenea proprietar pe 1/3 din moșie, fără să mai fie și stăpân de sat. Prin Regulamentul Organic, numărul zilelor de clacă au crescut, acceptându-se dependența țăranului față de proprietar, chiar dacă îl obligă pe proprietar să pună la dispoziția țăranului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
40 prăjini de cositură și, peste acestea, și se acorda suplimentar pentru fiecare pereche de boi sau cai „un sprijin”. Așezământul din 1851 intitulat „pentru reciprocile drepturi și îndatoriri ale proprietarului și lucrătorului pământului” recunoaște dreptul de proprietar deplin al boierului, iar săteanul este considerat „chiriaș”. Pentru pământul primit prestează 22 zile de clacă și dă zeciuiala din cereale, iar pentru fânațuri una din cinci. Se recunoaște dreptul țăranului chiriaș de a se muta pe altă moșie după interesul și folosul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cuza (1859-1866) reforma agrar promisă țăranilor în timpul revoluției de la 1848-1849, reluată în dezbaterilor divanurilor ad-hocă când deputații pontași cereau „să fim ai țării, să avem și noi o ară”, n-a mai putut fi amânată, cu toată opoziția unor mari boieri. A fost nevoie de o lovitură de stat la 2 mai 1864, o modificare a Convenției de la Paris, impusă de marile puteri drept lege fundamentală pentru Principatele Unite, numită Statutul dezvoltator, ca pe 14 august 1864 să se aprobe Legea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țării noastre arăta prin cuvintele domnitorului nostru Cuza: „Claca este desființată de-a pururea și de astăzi voi sunteți proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre.” Pământurile „supuse stăpânirii voastre” coincideau cu pământurile aflate în folosința țăranilor clăcași, primite de la boier, pentru care dădeau zeciuiala și efectuau zilele de clacă, al căror număr a crescut de la 6 la 12 și de la 12 la 22-24 zile de muncă pe an, la care s-a introdus norma de lucru „nartal”, care nu putea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au vândut pământul și au cumpărat altul în Lunca, fie că nu au avut cu ce plăti ratele de despăgubire a proprietarilor pentru pământul primit și a fost luat de stat. Revenind în Lunca au continuat să muncească pe moșiile boierilor Rosetti sau Sterian, în condiții dezavantajoase, chiar grele, după cum relatează cei care au trăit la începutul secolului al XX-lea. Reforma agrară din 1864 s-a făcut cu despăgubirea proprietarilor care au fost expropriați. Țăranii cu 4 boi împroprietăriți cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
problema se punea din nou. Loturile țărănești se pulverizau ca urmare a divizării pământului prin întemeierea de noi familii. Lipsa pământului i-a determinat pe țăranii eliberați din servituțile feudale, din clacă și boieresc, s rămână tot la bunăvoința proprietarului boier, care, direct sau prin administratori avizi de avere, impunea condiții greu de suportat. Nu este de mirare că țăranii s-au răsculat (1888 și 1907), cerând condiții mai bune la încheierea învoielilor cu boierii. Este de mirare, și oarecum inexplicabil
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ha ale unor locuitori din Lunca, de la locul numit „La Imaș”, erau cu totul insuficiente. Pământul primit în proprietate, insuficient și slab calitativ nu ajungea nici pentru hrana oamenilor, nicidecum pentru animale. Ca proprietari, țăranii nu mai erau înzestrați de boierii proprietari cu fânețe și păscătoare; ar fi vrut să țină mai multe vite, dar nu aveau cu ce le hrăni. După răscoala din 1907, în conformitate cu prevederile Legii învoielii agricole și cu sprijinul financiar al Casei Rurale, proprietarii de moșii au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde s-au așezat definitiv, în Bucovina s-a aplicat patenta imperială din 24 februarie 1784 prin care pământurile au fost împărțite în pământuri rusticale, aflate în folosința țăranilor și pământuri domenicale, aflate în deplina proprietate a statului, mănăstirilor și boierilor. O nouă patentă imperială din 1786 desparte pământurile rusticale de cele dominicale (domeniile), prin care se recunoaște dreptul ereditar de folosință asupra pământului lucrat de țărani, măsură întărită de începerea lucrărilor de cadastru. O nouă patentă din 1835 stabilește că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dintre pălmași jumătate din această categorie sunt, cel puțin după nume, din Lunca. Restul sunt din Slobozia; unele familii sunt și astăzi. împroprietăriți cu grădină și siliști (loc de casă) foștii robi și cei care nu au făcut clacă la boier, slugile boierești 1. Costache Andrie 2. Costache Hur 3. N. Hrițcu 4. Ileana lui V. Ceaușu 5. Gh. Olaru 6. N. Feraru 7. Simion Hur 8. Iordache Ilișoi 9. Filip Bujor 10. Ion Botezatu 11. Gavril Chireacă 12. Alecu Vasila
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era România la începutul secolului al XX-lea, ranul, fostul clăcaș, nu putea să-și agonisească hrana pentru un an întreg, de la o recoltă la alta. În plină iarnă rămânea fără alimentul de bază - mămăliga -, fiind nevoit să se adreseze boierului, administratorului și, pentru a ieși din iarnă, își angaja munca pentru toată vara. Nu se poate generaliza, în sensul că nu toat rănimea din România era nevoită să facă apel la hambarul moșierului pentru a avea ce mânca, dar nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce își amintea, în august 1960, mătușa V. Botoșanu (Botușanca), moașa neoficială a părții de jos a satului (partea bisericii, școlii, Drăgăneștilor): Dumitru Galeș, tatăl Botușăncii avea 120 prăjini de pământ și 4 copii; era nevoit să ia pământ de la boier. Regula era aceasta: întâi se lucra pe pământul luat de la boier, se prășea, secera, se culegea recolta și se ducea la coșarul boierului și după aceea se muncea pe pământul propriu. Dacă rămâneai dator cu lucru în acest an (prășitul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
neoficială a părții de jos a satului (partea bisericii, școlii, Drăgăneștilor): Dumitru Galeș, tatăl Botușăncii avea 120 prăjini de pământ și 4 copii; era nevoit să ia pământ de la boier. Regula era aceasta: întâi se lucra pe pământul luat de la boier, se prășea, secera, se culegea recolta și se ducea la coșarul boierului și după aceea se muncea pe pământul propriu. Dacă rămâneai dator cu lucru în acest an (prășitul pe 20 prăjini), anul viitor trebuia să lucrezi o suprafață dublă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Galeș, tatăl Botușăncii avea 120 prăjini de pământ și 4 copii; era nevoit să ia pământ de la boier. Regula era aceasta: întâi se lucra pe pământul luat de la boier, se prășea, secera, se culegea recolta și se ducea la coșarul boierului și după aceea se muncea pe pământul propriu. Dacă rămâneai dator cu lucru în acest an (prășitul pe 20 prăjini), anul viitor trebuia să lucrezi o suprafață dublă, 40 de prăjini. Pentru vite și pentru oi se lua suhat de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și după aceea se muncea pe pământul propriu. Dacă rămâneai dator cu lucru în acest an (prășitul pe 20 prăjini), anul viitor trebuia să lucrezi o suprafață dublă, 40 de prăjini. Pentru vite și pentru oi se lua suhat de la boier, pe care-l plăteau în muncă. Lemne se cumpărau tot din pădurea boierului. Un martor ocular a fost Lisaveta Pușcuță, al cărei „om” (omul meu, bărbatul și soțul meu”), de copil până s-a făcut mare, a fost „hargat” la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în acest an (prășitul pe 20 prăjini), anul viitor trebuia să lucrezi o suprafață dublă, 40 de prăjini. Pentru vite și pentru oi se lua suhat de la boier, pe care-l plăteau în muncă. Lemne se cumpărau tot din pădurea boierului. Un martor ocular a fost Lisaveta Pușcuță, al cărei „om” (omul meu, bărbatul și soțul meu”), de copil până s-a făcut mare, a fost „hargat” la un răzeș, arată că „oamenii din satul nostru, dacă nu aveau pământ destul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost Lisaveta Pușcuță, al cărei „om” (omul meu, bărbatul și soțul meu”), de copil până s-a făcut mare, a fost „hargat” la un răzeș, arată că „oamenii din satul nostru, dacă nu aveau pământ destul, mergeau și munceau la boier. Luau și câte 300 de prăjini (cei cu vite de muncă și cu familie mare) și le munceau „în jumătate”: boierul punea pământul, aratul și sămânța, toată munca până la dus recolta în magaziile boierești, aparținea ranului. Când se muncea cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
hargat” la un răzeș, arată că „oamenii din satul nostru, dacă nu aveau pământ destul, mergeau și munceau la boier. Luau și câte 300 de prăjini (cei cu vite de muncă și cu familie mare) și le munceau „în jumătate”: boierul punea pământul, aratul și sămânța, toată munca până la dus recolta în magaziile boierești, aparținea ranului. Când se muncea cu ziua, boierul plătea în bani. Boierul dădea o parte din moșie oamenilor care o arau, puneau sămânța, o munceau culegeau roadele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]