1,211 matches
-
a fost primul meu domeniu inițiatic, de care n-am vorbit nimănui. Hoinăream ceasuri în șir printre crucile de ciment, de piatră sau de lemn, unele surpate, copleșite de bălării și pe jumătate putrezite. Nu mă gândeam la morți. Le bolboroseam numele și le priveam îndelung fotografiile de porțelan, încastrate în cruci, de parcă făceau parte dintr-o poveste. Iarba înaltă, dintre morminte, plină de flori sălbatice care atrăgeau albinele și viespile, răspândea un miros greu, pătrunzător, care acționa asupra simțurilor mele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gazul împuținîndu-se în lampă, semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată, nu prea suporta să stea acasă. Eu, mai cuminte, sedentar din naștere, încercam să țin pasul cu tata la "lecturi". Biblia o învățasem, cred, pe dinafară, o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
învecina cu incinta unei mănăstiri. Călugări îmbrăcați în sutane negre treceau acum pe lângă mine, grăbiți, cu glugile trase peste capete, fără să-mi dea nici o atenție. Primul pe care am vrut să-l opresc și-a făcut o cruce, a bolborosit o rugăciune, după care a luat-o la fugă. Peste câteva clipe, am rămas singur în fața unui zid. O scară cu șapte trepte de ciment urca până la mijlocul zidului. Nu se vedea, însă, nici o deschizătură, nici măcar o fereastră, acolo. Scara
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
crezi - îngropării diverșilor câini care avuseseră ghinionul de a-și duce traiul mizerabili ca membri ai familiei Winshaw. — Desigur... și Tabitha s-a întâlnit într-adevăr cu dumneavoastră acolo, dar ați fost întrerupți de Mortimer, care a crezut că ea bolborosea de una singură în desiș. — Exact. Din fericire, n-a remarcat prezența mea, deși dâra acestui parfum ieftin, dar destul de exotic pentru care am avut întotdeauna o pasiune deosebită - exagerată, s-a spus - nu se putea să nu-i ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și a mucegai, iar gulerul de la cămașă era mult prea strâmt, dar l-am îmbrăcat oricum. La ora nouă, lasagna bolborosea mulțumitor, masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strălucesc cu siguranță, dar eu le văd ușor pale, atmosfera ușor tremurândă, dureroasă la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij în soare, vortex, fierbere, canale, țevi de carne care bolborosesc continuu. Apoi mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
au aruncat câteva găleți de apă pe el. Când Creața a întrebat-o pe Rarița: Mamă, mie, ce îi spui lui Ghițișor să-mi dea? Rarița, când trebuia să răspundă, se făcea că nu poate să vorbească și începea să bolborosească ceva de neînțeles. Cu vreo doi ani înainte de colectivizare, Ghițișor s-a hotărât să-i dea lui Creața hectarul de pământ din Rotonda, hectarul lui Constantin. Acesta a lăsat cu limbă de moarte ca hectarul lui să-l dea lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui Petruță și-a ridicat casă pe terenul C.A.P. Au venit autoritățile, dar Cociocoaia și-a făcut prezența imediat și a început să rupă niște paie putrede în văzul celor ce veniseră să ia măsuri. Baba își făcea ritualul bolborosind ceva din gură, numai de ea știut. Imediat ce baba s-a întors cu spatele către ei și a pornit la vale către centrul satului, autoritățile, anume primarul și secretarul însoțiți de milițieni, au pornit după babă tăcuți și liniștiți de parcă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o Întinse Într-o tigaie mică, fierbinte. Când tigaia Începu să fumege turnă Încetișor amestecul de făină. Se Întinse ca lava, untura Împroșcând În jur. Turta Începu să se Întărească pe la margini, apoi se făcu maronie și apoi crocantă. Suprafața bolborosi până deveni poroasă. Nick băgă o așchie curată de pin sub turtă. Scutură puțin tigaia și turta Începu să se desprindă. „N-o să Încerc s-o arunc peste cap“, se gândi. Băgă așchia pe sub toată turta și o Întoarse. Sfârâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
al iubirii, bucură-te de vârsta pe care-o ai!“ - fiindcă la Roma toată lumea știa că, în urmă cu câteva zile, Galba se lăudase că e încă plin de vigoare. Își treceau capul unul altuia. — Capul lui... Pe toți zeii! bolborosi Vitellius, oripilat nu atât de moartea adversarului său, cât de cruzimea orașului în care voia să guverneze. Revăzu fantoma lui Galba decapitat, așa cum i se arătase în pădure. Apoi, continuă Hector, un libert cumpărase capul cu o sută de monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu un adversar mult mai slab, așa cum ești tu. — El l-a ucis pe Salix. — Și ce vrei să faci? întrebă batjocoritor Proculus. O să sari la gâtul lui să-l sugrumi, ca pe Vitellius? Îi întoarse brusc spatele. — Eu plec, bolborosi, și se făcu nevăzut. Valerius se așeză lângă Marcus, care verifica atent ochiurile plasei sale. — Ce-i cu tine? îl întrebă acesta, fără să-l privească. N-or să te pună să lupți cu Skorpius, dacă de asta ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu ochii săi orbi, teribili. Nu poți face asta. Știi prea bine că Orpheus trebuie să moară în arenă. Nu-ți amintești ce a spus Velunda? Vitellius clătină din cap. Nu-și amintea... Nu-și mai amintea nimic. — Medicul acela... bolborosi. — Nu e medic, zâmbi Ausper. Este Orpheus, secutor. Nu voiai să-l ai pe cel mai puternic gladiator din lume? Cumpără-l! — Dar el nu ucide, nu aduce sacrificii zeului Marte... Știi foarte bine că Orpheus trebuie să lupte. Cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Blestemă printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și la triumful eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi tracul, privindu-l rugător pe Valerius. Acesta îi zâmbi: — Stai liniștit... O să ne descurcăm. Prefer să lupt de unul singur împotriva unui adversar, izbucni Ursus, un rețiar plin de cicatrice, și-și ridică brațul păros într-un gest amenințător. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luat răsplata. 6. Ci tu, cînd te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa, și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, și Tatăl tău care vede în ascuns, îți va răsplăti. 7. Cînd vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați. 8. Să nu vă asemănați cu ei, căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință mai înainte ca să-I cereți voi. 9. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
atunci își dădu seama că o pornise singur înainte, cu câinele lângă el. Cei doi așezaseră rănitul la umbra rară a unui salcâm, își scoseseră căștile si se ștergeau pe obraz. Darie se apropie stânjenit, silindu-se să zâmbească. - A bolborosit mereu pe limba lui, în rusește, făcu Iliescu. - Parcă ar fi cerut apă, îl întrerupse Zamfira dar nu mai avem. Și când i-am arătat bucățelele de zahăr, a închis ochii. Nu vrea. Luă din palma deschisă o bucată de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă. BĂrbatul, pe care-l chema Harry, nu-i răspunse nimic, pentru că-i plăcea de negru, și-n situația asta n-ar fi avut ce-i face, decît să-i dea una, și nu putea să dea În el. Negrul bolborosea mai departe. — De ce n-ai oprit cînd au Început să tragă? BĂrbatul nu răspunse. Nu contează mai mult viața unui om decît o Încărcătură de alcool? BĂrbatul se concentra la cîrmă. — Nu trebuia decît să ne oprim și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sau ce ne închipuiam noi a fi iarba fiarelor. Rusalin citise într-o carte rufoasă că trebuia s-o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Patapievici al anilor șaptezeci. I le număram în cronicile literare. Se potriveau ca nuca-n perete: thuriferar, etricat, pestiferant, obvios, saiant, stercoral, apevist, ipsatoriu, derelicționare, minlionar, ostensibil, deliterios, debonar... Un băiat vopsit boboc de rață mă privește cu uimire cum bolborosesc într-o limbă necunoscută. Băgăm întîi benzină? îl trage de braț o fatucă blondă și roz ca un pahar Baccarat. Nu pare a avea vîrsta cînd se admite îngurgitarea de alcool. Unde? Hai la profa. La doamna Holda. Ne dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
moale" a lui Pillat, în apa "adormită" a lui Macedonski. Am băut din apa "dulce și rece" a fîntînii lui Creangă, din "alb izvor tremurător" (Eminescu), din "iezerul" lui V. Voiculescu. Am auzit "somnoroasele izvoare", pe care le asculta Labiș, bolborosind. Mi-am "însușit" și valurile: de la Arghezi, răzvrătite; de la Sadoveanu, mlădioase. Mai ales de la Eminescu: vorbărețe. Cunosc nebuna mare a lui Bart, marea lucioasă a lui Nichita Stănescu, tumultuoasa mare a lui Anghel, marea limpede a Blandianei. Ondin. Ondina, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fără să citească ultimele rânduri din pagină. Agăță pelerina de ploaie în cuierul de lângă ușă, apoi reveni pe verandă. Se rezemă de perete și aprinse o țigară. Scriitorul dormea cu capul lăsat într-o parte, iar din când în când bolborosea câte ceva din care reieșea că până și un iepure se satură să fie luat de fraier. Mai trase câteva fumuri din țigară, apoi o aruncă în ploaie și merse către balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am Întrebat-o dacă pot veni să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o discuție pe o temă atât de insignifiantă. Doar nu admiteam că mă interesează un alt bărbat, doar nu aveam să ies vreodată cu el. Așa că nu aveam nimic de câștigat pomenind despre conversația cu respectivul. — Bună sseara, modissto, a bolborosit Lily și și-a vânturat paharul cu gin tonic În direcția mea, În chip de salut. Parte din conținutul paharului i s-a vărsat pe vestă, dar n-a părut să observe: Ssau ar trebui ssă sspun, viitoare colegă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foile și caietele răsfoite aruncate pe masă, pe jos și pe fotoliile din cameră transcriu un câmp de bătălie ars de liniștea finală; sfârâie doar gâturile tăiate, rănile deschise, membrele dezmembrate ale unor corpuri Încă vii, Încă aburind de viață, bolborosesc izvoare Închise violent să-și caute alte traiecte de manifestare. Când scriitorul a vizitat câmpul de la Waterloo după bătălie, a fost cuprins de o bruscă dereglare, o afazie a organelor fonatorii. Când realul refuză să se constituie În forme clasificatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dereglare, o afazie a organelor fonatorii. Când realul refuză să se constituie În forme clasificatorii, se petrec mutații profunde neînscrise Încă În codurile limbajelor existente. Tragediile se consumă În forme pre-verbale, până să fie transportate În expresia lingvistică. Personajul nostru bolborosește, se frământă să dea glas unor evenimente ce au loc Înăuntrul lui, pe care le oprește să se materializeze, sau nu lasă cuvintele să ajungă la coerența unui discurs sau le lasă, dar nu exteriorizează acest discurs, Îl menține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi mai bine și cum ar face să împace pe toți oamenii. D-aia se tot sfătuiesc și se sfădesc, iar până nu s-or înțelege dânșii... ― Ehe, greu îți vine să dai când ai de la Dumnezeu prea mult! bolborosi Ignat. ― Numai vodă să dea poruncă, și apoi n-ai grijă că și-or lua ei oamenii ce li se cuvine, fie c-or vrea boierii, fie că n-or vrea! făcu iarăși Toader Strîmbu cu o flacără aspră în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]