1,995 matches
-
era mulțumit că nu era un cârd de astfel de păsări, ci numai una. Observă că se rotea în cercuri lente spre pământ. Iar în clipa aceea observă o oază verde în mijlocul coastei uscate. O oază! Era construită lângă niște bolovani uriași. În jurul bolovanilor erau palmieri, grădini atrăgătoare și clădiri frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu era un cârd de astfel de păsări, ci numai una. Observă că se rotea în cercuri lente spre pământ. Iar în clipa aceea observă o oază verde în mijlocul coastei uscate. O oază! Era construită lângă niște bolovani uriași. În jurul bolovanilor erau palmieri, grădini atrăgătoare și clădiri frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Și apăsă pe accelerație. Cei o sută de acri cunoscuți sub numele de Solana Canyon reprezentau un triumf al marketingului. Cu numai câteva decenii înainte, regiunea era cunoscută sub numele ei original, Hellhole Palms. Era o regiune plată, plină de bolovani, fără nici un canion în preajmă. Astfel, Solana Canyon nu avea nici un canion și avea extrem de puțin de-a face cu orașul Solana Beach, de pe litoral. Pur și simplu, numele acela avusese o rezonanță mai bună decât alte opțiuni, printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o ironie a destinului, apăream acum ca luptător împotriva minciunii tocmai eu care nu pusesem niciodată preț pe adevăr și râsesem spunându-i într-o seară lui Dinu: „Adevărul are un defect grav, nu poate fi schimbat, e ca un bolovan care, dus în spinare, îți stingherește mișcările, te face să gâfâi, pe când minciuna, oho, poate fi modelată cum vrei. Dacă te pricepi, bineînțeles”. Poate că unii sunt atât de lași încât n-au încredere decât în cămașa de forță, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora, plângea să fie scos, se zbătea, dar zbătându-se nu făcea decât să se afunde și mai rău în vreme ce pescarii stăteau la fel de tăcuți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
asupra cartierului său general, Închizîndu-l În peșteră cu mai sus menționatul „psihiatru“. Chestia asta Îi amintește Diavolului de vremurile În care a mai trecut prin astfel de Încercări: Înlănțuit pe fundul unei fîntîni, Închis În interiorul unui labirint, legat de un bolovan cu vulturi ciugulindu-i ficații, paralizat de Ioan din Patmos, aruncat În hău de Milton. Dar În toate acele nenorociri a fost singur. Nu a avut niciodată alături pe cineva cu care să vorbească În timp ce Își analizează singularitatea, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Gaston târându-se de-a lungul zidului în urma lui, s-a repezit la el și l-a lovit cu toată forța cu patul pistolului în tâmplă. Bubuiala a fost zdravănă. Gaston s-a răsucit puțin și a căzut ca un bolovan. Deși primăvara a cedat locul verii, seara era încă răcoare. Cei doi clopoței pe care-i cumpărase Tomoe din Ginza clincheneau la adierea ușoară a vântului. Takamori, care se întorsese acasă neobișnuit de devreme, stătea pe verandă cu picioarele strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un bărbat. A ieșit după cinci minute și a luat-o în direcția Miya-machi. De acolo nu mai era mult până la malul râului. Cu excepția zilelor ploioase, nu există strop de apă în albia râului de la Umamigasaki, ci doar pietre și bolovani. E un loc ideal pentru îndrăgostiți, seara. Când au ajuns la malul râului, Endō a iuțit pasul ca să-l ajungă din urmă. I-a șoptit numele la ureche. Kobayashi s-a făcut alb ca varul. — Veniți cu mine, în albie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu firea, devenind tot mai agitat și mai speriat. S-a dat câțiva pași înapoi. I se vedea pieptul slab prin deschizătura chimonoului. Bâgui ceva. — Ce spuneți, domnule Kobayashi? Îl împingea ușor pe șobolan spre albia râului, unde erau împrăștiați bolovanii. Greierașii, care cântaseră până atunci printre pietre, au tăcut brusc, prevestind poate apropierea ploii. Era undeva prin preajmă o instalație de măcinat piatră, iar pe malul râului se afla o baracă pentru muncitorii care veneau să le adune. — Să intrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte, a ajuns și în crângul de cedri în care se opriseră ei. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trecut prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil la vreun plan de evadare, deoarece privea în direcția crângului ascuns acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și mai mult și l-a asaltat pur și simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela din fața lui i se părea cumplit de straniu. Sub impactul loviturilor repetate, Gaston a căzut grămadă în mlaștină, ca un bolovan care se duce la fund. Endō s-a dezmeticit între timp. A zbughit-o lângă mal ca un iepure și a pus repede mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește ia. [1937] * ALESUL Voinicelul de șapte ani se călește lângă cei bolovani la marginea satului. Ca-n marginea lumii și-a leatului. O șoaptă trece printre oameni ades, și-alunecă zvonul pe limbile pomului: El e cel chemat? El e cel ales? Frunza verde - Fiul Omului? Soarta lui scrisă-i pe aripi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cine știe când. Prova Încerca mândră să se opună cursului fluviului, iar Zero avea impresia că acea navă mergea, ca și el, Împotriva curentului. În zilele cu soare petrecea ore Întregi ghemuit la pupa navei, privind apa ce susura printre bolovani, și Își urma apoi drumul către vărsarea În mare. Dacă vreodată ar fi trebuit să se oprească, i-ar fi plăcut să se arunce În apele iuți, chiar acolo, și atunci corpul său ar fi navigat printre bolovani și trestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
susura printre bolovani, și Își urma apoi drumul către vărsarea În mare. Dacă vreodată ar fi trebuit să se oprească, i-ar fi plăcut să se arunce În apele iuți, chiar acolo, și atunci corpul său ar fi navigat printre bolovani și trestii până s-ar fi pierdut În mare. Dar era un gând stupid, având În vedere că nu intenționa să se sinucidă. Se gândise la asta, pe la optsprezece ani - căci lumea Îi părea un loc de nelocuit, o pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cap neștiutor. — M-am gândit să fac rost de un loc, undeva, la țară, pentru a-i putea adăposti pe toți, În casă nu mai Încap. Sâmbătă am mai găsit unul, Îl aruncaseră În Tibru, Într-un sac plin cu bolovani, să se scufunde mai repede. Și cum l-ai salvat? Întrebă Elio, prefăcându-se că-i pasă de soarta acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă trebuie să dormim la tine, trebuie să ne cumperi periuțe de dinți. Nu le aveam la noi. Antonio simți că inima Începea s-o ia razna, se strângea ca un pumn și Îl apăsa pe mijlocul pieptului ca un bolovan. Se Întrebă de unde avea să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mișca degetul arătător, avertizând parcă să nu cumva să fie întrerupt. Așa că ascultase mai departe: - Nu știa nici frate-meu cum arăta, dar a văzut cum a căzut lângă el Calu, unul dintre frații Futacu. A venit pe deasupra, ca un bolovan rostogolit din cer, și i s-au risipit creierii în cădere. Pe urmă, arătarea a intrat în miezul pământului, de unde venise. Zogru era dezamăgit de felul în care și-l închipuise fratele lui Leșea. Se gândise, de asemenea, că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pene de dropie, și-a pus-o cu toată grija pe șervet, împreună cu lucrușoarele, apoi a așezat șervetul într-o lădiță de brad, pe care doi călugări bătrâni au ferecat-o pe toate părțile cu argint topit. I-au pus bolovanii și-au aruncat-o cu o catapultă în mijlocul lacului. Lui Zogru nu-i părea rău de călugării morți, ci îl enerva ideea că trebuie să schimbe atât de repede locul cald al viețuirii lui. Intrase în al șaselea călugăr, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scripeți. Cum nu s-a găsit nici un labirint, s-a dedus că palatul însuși era labirintul descris de Homer în operele sale. După un periplu de circa două ore printre ruinele minoniene, frânți de oboseală, ne-am așezat pe-un bolovan la umbra unui cedru, urmărind păunii răspândiți printre arbori și după interesantele discuții pe teme istorice, cu blondina de Buzău, istoria fiind una din pasiunile mele, aceasta m-a lăsat „interzis”. Era de-a dreptul revoltată că nu mă pot
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nuntă, Iacob încetase să mai aibă coșmaruri cu lupta dintre el și părinții și fratele lui, ci își petrecea nopțile visând la fiecare dintre cele patru surori. Bea din apa unui izvor și se trezea în poala Rahelei. Ridica un bolovan uriaș și sub el o găsea pe Lea goală. Fugea de ceva îngrozitor care-l urmărea și cădea epuizat în brațele Bilhei, care crescuse între timp până la a avea formele unei femei. O salva pe Zilpa dintr-un salcâm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
i-a răspuns cu o șoaptă plină de îngrijorare: - Nu e nici un chirurg în casă, fata mea. Re-nefer mi-a explicat. - O să trimitem după unul, dar... Vorbele veneau de foarte departe. Tot ce voiam era să mă eliberez de acel bolovan, să se termine cu agonia, să dorm sau chiar să mor. Corpul meu striga să împing, dar când umbra din colț a dat din cap că da, am refuzat să mă supun. - O s-o faci tu, i-am spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părăsesc, să părăsesc și țara asta, țara mumă. A tăcut, a băut și restul de bere, i-a făcut vânt, pe urmă, sticlei în direcția orașului din vale, după câteva secunde s-a auzit cum se face țăndări, jos, pe bolovanii de la poalele povârnișului, eu priveam orașul în continuare, nu se vedea nici blocul nostru, nici terenul de fotbal, nu știam ce să-i răspund, așa c-am dat numai din cap, iar bunicul m-a întrebat dacă luasem aminte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o stâncă din cele ridicate pe culmile munților mei și ziceai că nu l-ar fi clintit de acolo nici cutremurele cele mari. Rânjea, blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să coboare din cer, uriașul se clătină preț de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
clipă mult prea scurtă, dar așa se petrecea mereu când curge sângele Între oameni: frica n-apuca să-și facă loc În mintea proștilor. Își reveni iute, așadar, și aținti spre mine o suliță din cele subțiri. Eu aveam deja bolovanul În mână. L-am azvârlit În vrăjmaș. El s-a ferit, dar eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]