1,183 matches
-
devine student la Sorbona, dar duce o viață dezordonată, scriind poezii și chefuind cu prietenii săi studenți prin cârciumi și bordeluri. Intrat în conflict cu sergentul Perrenet Marchand (Bastardul) (Marc de Jonge) din cauza lui Marion (Cecile Magnet), o prostituată de la bordelul lui Margot (Dora Doll), Villon este judecat la 5 mai 1451 de magistratul Robert d'Estouteville (Traian Costea) pentru beție în public, purtare scandaloasă, agresarea unor persoane și mutarea bornei denumită Vântul Diavolului, dar iertat ca urmare a intervenției autorităților
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
fost grațiat, François revine la Paris, dar nu este primit, din dispoziția episcopului, pe domeniile episcopale. Marele Coțcar refuză și el să-l primească, temându-se că își va strica relațiile cu poliția. În aceste condiții, poetul se duce la bordel, unde este primit ca oaspete de către Marion, noua matroană. Timp de câteva săptămâni, François Villon vine cu studenții la fereastra Catherinei de Vaucelles și recită pamflete defăimătoare la adresa acesteia. În urma plângerii acesteia, magistratul dispune la 10 septembrie 1456 biciuirea poetului
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
poetului sub geamurile Catherinei. Refuzând oferta lui Le Harlay (Jean Pierre Sentier), comandantul gărzii regale, de a deveni informator al poliției și de a afla planurile calicilor, Villon este dat afară la 24 decembrie 1456, împreună cu Regnier și Colin, din bordelul lui Marion. Cei trei intră în noaptea de 24 februarie 1457 în Colegiul Navarre și fură obiectele de valoare, în ciuda interdicției breslei calicilor. Ca urmare a încălcării legilor nescrise ale breslei, Regnier de Montigny este dat de Flora pe mâinile
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
cere eliberarea tuturor deținuților, inclusiv a lui Villon. Poetul ajunge în 1462 la Paris într-o stare de sănătate precară: este gârbovit, șchiop și are părul aproape complet alb. Orașul este trist, împânzit de poliție, universitatea și-a pierdut privilegiile, bordelurile sunt închise, Guillaume este bolnav, Marele Coțcar murise și fusese înlocuit de Flora care fusese omorâtă de vagabonzi. Auzind de revenirea lui în oraș, studenții vin la el și îl anunță că îi tipăriseră poeziile și le difuzaseră în public
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
că ar fi jucat un rol important în incident. Al Capone a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată („Chicago Outfit”), obținându-și veniturile din afaceri de jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice, la care se adaugă extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție. Până astăzi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor, Al Capone camuflându
Expansiunea Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329143_a_330472]
-
12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul apariției, filmul a trecut aproape neobservat de public și chiar și de critici. Era anul în care filmele de comedie "A doua cădere a Constantinopolului" și "Crucea de piatră - Ultimul bordel" realizau încasări mari. Valerian Sava îl considera un film nefericit, fără a argumenta motivul. Dana Duma scria într-un articol publicat în 1994 în revista „Noul Cinema” că „filmul lui Mircea Veroiu este o utopie negativă care ne amintește că
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
pentru activitatea sa în televiziune, fiind considerată una dintre puținele vedete TV care au realizat performanța de a prezenta numai emisiuni live. Debutul său în actorie a avut loc în anul 2011 pe scena teatrului Metropolis, în piesa "Lautrec la bordel", în regia lui Horațiu Mălăele. Cu aceeași piesă a participat și la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Iulia Vântur s-a născut în 1980 la Iași, într-o familie modestă de intelectuali, orientați în susținerea valorilor umane. Începe să
Iulia Vântur () [Corola-website/Science/331007_a_332336]
-
Mulți dintre ei credeau că homosexualitatea era o boală socială contagioasă, dar vindecabilă. Într-adevăr, aproape 2% din cei găsiți vinovați de comportament homosexual erau catalogați drept „incorigibili”. „Reeducarea” oferea un posibil remediu pentru ceilalți. Asta însemna vizite obligatorii la bordeluri. Aici, lesbienele și femeile evreice și rome erau transformate în sclave sexuale. Emasculările și injecțiile cu testosteron erau folosite pentru a-i „converti” pe bărbații homosexuali la heterosexualitate. În anii '70 triunghiul roz a început să fie utilizat în asociere
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Europa și, în curând, ștrandurile marine au fost denumite "Lido", un sinonim pentru plaja stațiunii. Succesul plajei de la Lido și fascinația Veneției aflate în apropiere au făcut stațiunea Lido faimoasă în întreaga lume. Lido a fost, de asemenea, renumit pentru bordelurile sale în prima jumătate a secolului al XX-lea. Facilitățile majore de plajă, hotelurile și vilele private de vară au rămas inima unei insule care este încă cunoscută sub numele de "Insula de Aur". În anii 1960, dezvoltarea economiei italiene
Lido di Venezia () [Corola-website/Science/333515_a_334844]
-
suplimentar era deja inclus pe disc. Acest conținut a fost lansat mai târziu și pe platformele Xbox Live Marketplace și PlayStation Network (în Regatul Unit, conținutul este disponibil gratis), pentru cei care nu aveau codul. Conținutul suplimentar îi oferea jucătorului bordeluri suplimentare și locuri unde putea să se ascundă. Acesta includea și un minijoc, în care jucătorul putea să câștige iteme, precum o mașină, care nu puteau fi găsite în campanie. Cel mai important lucru, însă, era faptul că instalarea conținutului
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
să se ascundă. Acesta includea și un minijoc, în care jucătorul putea să câștige iteme, precum o mașină, care nu puteau fi găsite în campanie. Cel mai important lucru, însă, era faptul că instalarea conținutului făcea ca toate fetele de la bordel să apară topless, cu toate că nuditatea încă poate fi activată sau dezactivată. Acest lucru a cauzat controverse după lansarea jocului. Protagonistul jocului, Sean Devlin (bazat pe William Grover-Williams), este un mecanic irlandez de mașini de curse, cunoscut de cluburile de automobilism
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
și îl urmărește pe Asasinul Adéwalé. În încercarea de a intercepta activități ale Templierilor din Mările Indiilor de Vest, Adéwalé ajunge pe coasta din Haiti. După ce sosește la Port-au-Prince, el descoperă că Templierii lucrează împreună cu Bastienne Josèphe, proprietară al unui bordel local și simpatizantă a Castaniilor (the Maroons), o facțiune de luptători liberi, formată din sclavi eliberați, conduși de Augustin Dieufort. În ciuda obligațiilor față de Frăția Asasinilor, Adéwalé devine simpatizant al cauzei lor și îi ajută pe Castanii în deturnarea unui vas
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
comandanții le asigurau subordonaților „vizite recreaționale” în oraș. Un mare număr de artiști celebri precum Edith Piaf, Yves Montand sau Les Compagnons de la chanson și-au început ascensiunea în timpul ocupației. Piaf a locuit într-un apartament din aceeași clădire cu bordelul „L'Étoile de Kléber” de pe Rue Lauriston, frecventat de soldații germani, aflat lângă sediul Gestapoului francez (Carlingue). Starea de asediu din Paris nu a fost impusă cu aceeași strictețe ca în restul orașelor franceze. Cântecul "Nuages" al lui Django Reinhardt
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
interpretarea autorului și a Quintette du Hot Club de France a devenit rapid preferat al iubitorilor de muzică francezi și germani. Reinhardt a fost invitat să cânte chiar la sediul Oberkommando der Wehrmacht. Vizitele numeroșilor soldați germani în localurile și bordelurile francez au dus după 1946 la apariția "Legii Marthe Richard", prin care se închideau bordelurile, iar în spectacolele de cabaret a fost interzistă nuditatea. În timpul ocupației germane a fost organizat "Service du Travail Obligatoire" („Servicil de muncă oblicatorie, STO”), prin
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
iubitorilor de muzică francezi și germani. Reinhardt a fost invitat să cânte chiar la sediul Oberkommando der Wehrmacht. Vizitele numeroșilor soldați germani în localurile și bordelurile francez au dus după 1946 la apariția "Legii Marthe Richard", prin care se închideau bordelurile, iar în spectacolele de cabaret a fost interzistă nuditatea. În timpul ocupației germane a fost organizat "Service du Travail Obligatoire" („Servicil de muncă oblicatorie, STO”), prin care au fost transferați împotriva voinței lor sute de mii de muncitori francezi în Germania
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
că extraterestrul suferă de amnezie / uitare și presupune că amnezia e rezultatul ciocnirii / accidentului. Bhairon decide să ia extraterestrul în trupa sa și devine prietenul său. Interpretând încercările extraterestrului la înhățat mâna drept interes sexual, el îl duce la un bordel. Acolo, extraterestrul ține mâna unei prostituate (Reema Debnath) pentru 6 ore și astfel învață limba Bhojpuri (Bhojpuri language- vorbită în nordul Indiei și în Nepal, vezi referință în textul în engleză) Învățând să comunice, extraterestrul reface / ia urma pașilor hoțului
PK (film) () [Corola-website/Science/334281_a_335610]
-
în cursul serviciul militar. Acest tip de violență include, de asemenea, situația în care femeile sunt forțate să se prostitueze sau sa fie sclave sexuale de către puterea de ocupație. În timpul celui de-al doilea război mondial, armata japoneză a înființat bordeluri militare în care fete și femei au fost abuzate și forțate sa fie sclave sexuale pentru soldați. Sterilizarea forțată și avortul forțat sunt forme de violență împotriva femeilor. Astfel de proceduri se practica în țări precum Uzbekistan și China. Lapidarea
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
cele mai importante orașe grecești, și în special în porturi, acesta utiliza o proporție semnificativă a populației și, prin urmare, reprezenta una din activitățile economice principale. Era departe de a fi considerată o ocupație ilegală: orașele nu o condamnau iar bordelurile funcționau fără nicio restricție. Unul din conceptele fundamentale în jurul căruia s-a dezvoltat societatea greacă antică a fost acela de „cetățean (membru al cetății)”, ca unic beneficiar de drepturi și libertăți civice. Cetățean deveneau doar copiii născuți din căsătoria dintre
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
fiziologice ale cetățenilor fără a afecta temelia socială a comunității, orașele grecești au tolerat apariția și existența prostituției, ca un fenomen social marginal dar necesar bunei funcționări a vieții cetății. În Atena, i se atribuie legendarului legiuitor Solon crearea de bordeluri de stat (lupanare), așa numitele „dicterion”, la prețuri moderate, beneficiare ale unui privilegiu de inviolabilitate și care erau supravegheate de funcționari publici. Pe lângă aceste bordeluri, societatea greacă antică a cunoscut și existența hetairelor sau curtezanelor, care reprezentau segmentul de lux
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
bunei funcționări a vieții cetății. În Atena, i se atribuie legendarului legiuitor Solon crearea de bordeluri de stat (lupanare), așa numitele „dicterion”, la prețuri moderate, beneficiare ale unui privilegiu de inviolabilitate și care erau supravegheate de funcționari publici. Pe lângă aceste bordeluri, societatea greacă antică a cunoscut și existența hetairelor sau curtezanelor, care reprezentau segmentul de lux al prostituției, fiind destinate elitei politico-economice a cetății. Fenomenul prostituției afecta în mod inegal cele două sexe: cei care se prostituau erau femei de toate
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
îi așeza pe proxeneți în același rând cu hangiii și colectorii de impozite, într-o listă cu profesii obișnuite, dar nu foarte onorabile. Pe lângă deținătorii cetățeniei, legislația ateniană permitea și unei categorii de rezidenți străini ("μέτοικος") să fie proprietari de bordeluri. În epoca clasică femeile prostituate erau sclave de origine barbară, dar începând cu epoca elenistică acestora li se adaugă tinerele fete exploatate de tații lor cetățeni și prezentate ca fiind sclave până la dovedirea contrariului. Acest caz pare a fi fost
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
cei care frecventau prostituatele împotriva pericolului de incest: "„câți dintre tații care și-au abandonat copii au, fără să știe, relații sexuale cu băieții lor ce se prostituează sau cu fetele lor devenite curtezane...”". Persoanele care se prostituau lucrau în bordeluri situate în cartiere binecunoscute pentru practicarea acestei activități, cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci. Din această categorie făceau parte și femeile din bordelurile
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
bordeluri situate în cartiere binecunoscute pentru practicarea acestei activități, cum era Pireu, portul maritim al Atenei, sau Kerameikos (Κεραμεικός), cartierul olarilor din Atena, fiind frecventate de regulă de marinari și cetățenii săraci. Din această categorie făceau parte și femeile din bordelurile de stat ateniene, conform lui Athenaios care-i citează pe autorul de comedii Filemon și pe istoricul Nicandru din Colofon Solon a fost cel care "„a reușit să liniștească ardoarea tinerilor, [...] luând inițiativa de a deschide lupanare în care a
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Athenaios care-i citează pe autorul de comedii Filemon și pe istoricul Nicandru din Colofon Solon a fost cel care "„a reușit să liniștească ardoarea tinerilor, [...] luând inițiativa de a deschide lupanare în care a adus femei tinere cumpărate”". Aceste bordeluri de stat „dicterions” aparțineau cetățenilor bogați și erau administrate de angajați numiți „pornobosceions” și supravegheate de funcționari publici. Ele beneficiau de privilegiul inviolabilității, fiind la început deschise în porturi pentru marinari. Prostituatele care lucrau aici erau numite „dicteriade”. După cum declamă
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
și supravegheate de funcționari publici. Ele beneficiau de privilegiul inviolabilității, fiind la început deschise în porturi pentru marinari. Prostituatele care lucrau aici erau numite „dicteriade”. După cum declamă unul din personajele din "Adelphes": Așa cum subliniază și personajul din opera lui Filemon, bordelurile soloniene au făcut accesibilă obținerea satisfacerii nevoilor sexuale pentru toți indiferent de valoarea veniturilor personale pe care le aveau. Succesul ideii l-ar fi determinat pe Solon să înalțe, în semn de mulțumire, un templu dedicat Afroditei Pandemos, în traducere
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]