2,230 matches
-
lună de cînd erau Împreună. - E unul din cele două lucruri foarte prețioase care mi-au fost dăruite vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu-i veneau În minte decît imaginile toride ale Îmbrățișărilor lor. Dragostea pe care o simțea pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreodată, spusese ea prinzîndu-și-o la Încheietura mîinii. Devenise atent. - Și celălalt? Ea zîmbise agățînd de brățară un talisman de botez. De atunci, brățara n-o mai părăsise. PÎnă noaptea trecută. Degeaba Își chinuia Nicolas memoria Încercînd să Înțeleagă cum putuse brățara să ajungă printre ferigi, nu-i veneau În minte decît imaginile toride ale Îmbrățișărilor lor. Dragostea pe care o simțea pentru ea era atît de violentă Încît Îl speria. Pentru ea, era gata de orice. Mai ales să treacă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era convinsă că se afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria În buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara și, dacă ea confirmă versiunea lui Nicolas... - Nu! Nu face asta! Marie se opri din gest și se pregăti pentru revolta pe care o anunțau trăsăturile chipului lui Chantal, brusc Înăsprite. - Te amuză s-o pui pe pariziancă pe jăratec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar ești la fel ca ceilalți. Îngustă la minte și lipsită de imaginație. Se lăsă să cadă pe una din canapelele din piele albă, cu capul În mîini. Descurajarea. Marturisirea nu avea să Întîrzie. Marie simți brusc nevoia să termine. - Brățara asta nu e a lui Aude, nu-i așa? Nici un răspuns. - Într-un fel sau altul, pînă la urmă tot am să aflu... Chantal Înălță capul și o privi cu atenție. Venise momentul mărturisirii. TÎnăra polițistă știa deja că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poată fi văzut din vila familiei Pérec. Totul, În mai puțin de un minut. Puterea obișnuinței. Urcă În liniște treptele săpate În piatră și se opri brusc văzînd-o pe Marie despărțindu-se de Chantal. - Te implor, Marie, dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai discret, printr-o referire la „legea preriei”. Peste ani, Michel continua să-l considere tipul ideal al eroului kantian, acționând totdeauna „ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru legiuitor În regatul universal al scopurilor”. Unele episoade, ca Brățara de piele, cu personajul tulburător al bătrânei căpetenii cheyenne care cerceta stelele, depășeau astfel cadrul cam strâmt al povestirii de aventuri, cufundându-se Într-un climat exclusiv poetic și moral. Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de scotch și-și toarnă în pahar. Ar trebui să încerci pastilele roșii. Sunt mortale ! — Ăă... da. — Nu la propriu, firește ! Începe brusc să râdă. Doar nu vrem să te otrăvim ! Eddie ! Trish îi dă o palmă ușoară, făcându-și brățările să zăngănească. Nu speria fata ! Se întorc amândoi să se uite la mine. Nu știu de ce, am senzația că așteaptă un răspuns de la mine. Sunt foarte recunoscătoare, vă rog să mă credeți. Reușesc o grimasă pe post de zâmbet. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tema asta. — Bună, Nev. Îl dau un țoc pe obraz, făcînd eforturi să nu mă las sufocată de tona de aftershave cu care s-a dat. E Îmbrăcat În pantaloni sport și o helancă albă, iar la mînă are o brățară groasă de aur, plus o verighetă cu diamant Încastrat. Nev conduce firma familiei lui, care e principalul furnizor de echipamente de birotică din țară. El și cu Kerry s-au cunoscut la nu știu ce convenție a tinerilor Întreprinzători. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prea avut timp să mă destăinuiesc oamenilor; fie asta, fie nu mi s-a părut niciodată că funcționează. Ceea ce e aproximativ același lucru, până la urmă. Nu-ți face griji. Scriitorii mei spun asta tot timpul. Janey răsuci una dintre nenumăratele brățări de argint pe care le purta și-mi aruncă o privire sibilină. —Tu trebuie să-ți schimbi complet proiectul. O să vezi. Ceva care să te prindă. —Eu, am corectat-o, trebuie să mai iau unul din ăsta. I-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tocuri înalte și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul încheieturilor mâinii. Îmi pare atât de rău, îi spunea ea lui MM, apucându-i mâinile în ale ei. Erau pe scenă, unde se aflau decorurile pentru piesa care se juca atunci la teatrul Cross, Cui i-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi supărată? Ar fi trebuit să sun. Știu asta. Numai că mi se părea că se prăvălește lumea peste mine - făcu un gest larg, măturând aerul cu brațele, în clinchetul brățărilor - și a trebuit să fug. Și nu e chiar așa ușor să dai telefon din Goa, adăugă ea, mai prozaic. —Vio clopoțește ca un ren al Moșului, îmi murmură Hugo la ureche. Stăteam lângă biroul directorului adjunct de scenă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până își dădu seama ce voiam să zic. După care, își coborî privirea în pământ. — Mă bucur că în sfârșit vorbești despre moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că în sfârșit vorbești despre moartea lui, spuse ea, studiindu-și încheietura, de care nu mai atârnau, ca de obicei, un snop de brățări rigide, ci un singur fir răsucit de argint. Era clar, Janey era în perioada minimalistă. Răsucea brățara încet, evitând, în mod voit, să mă privească. Poate în felul ăsta vei putea merge mai departe. —De unde și încotro? M-am semețit dintr-odată, simțindu-mă insultată. —Adică, ce e în neregulă cu mine în momentul ăsta? — Păi, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
departe în al nouălea cer ca să nu observe gestul. Arăți minunat, zise el, aplecându-se pentru a mă săruta pe creștet. Purta un costum alb de in și un tricou de un bej pal pe dedesubt; la încheietură avea o brățară groasă de argint, care semăna foarte mult cu lanțul meu de la gât. Aveam chiar și ojă asortată: Uzi, de la Urban Decay 1, un albastru-gri strălucitor. Hugo era dependent de produsele de marcă și nu voise nici în ruptul capului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and Gabbana, ale cărei mâneci scurte se mulau foarte bine pe zona de deasupra bicepșilor, și curea cu cataramă din argint mat. La mână, purta brățara lui de argint preferată, iar pe față i se putea citi în același timp mulțumirea de sine - pentru că știa că nu pot refuza o stacană de margarita cu gheață - și rușinea, pentru că știa că sunt încă supărată pe ea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sa aleg muzica pentru petrecerea ta. Oh, Petra! Pe masa Taniei strălucește o nestemată... Petra reprezintă spiritul distracției... După ce Tania îi explică Petrei cum stă treaba, ea își ea binevoitoare nestemata și după ce o atinge, se transformă într-o minunată brățară de aur, cu nestemata albastră în mijloc. Fericită, ea își ia rămas-bun. În ziua următoare, Tania duce bijuteriile cu ea la școală. Împreună cu Petra, ea caută alte spirite ale armoniei, dar fără rezultate... până când cea mov începe să strălucească... spiritul
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
la o clădire unde oamenii nevoiași sunt serviți cu mâncare. Rubi face voluntariat acolo. Tania și Petra o ajută și, după ce termină munca, îi înmânează nestemata și îi explica totul. Când Rubi atinge nestemata, aceasta se transformă într-o minunată brățară de aur. Fetelor, vă mulțumesc! Ne vedem mâine la școală. La școală, Florica îngrijește o pisicuță rănită când o nestemată strălucește în geanta Taniei. Florica este spiritul bunătății. După ce îi este explicata toată povestea, Florica își atinge piatra prețioasă și
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
mâine la școală. La școală, Florica îngrijește o pisicuță rănită când o nestemată strălucește în geanta Taniei. Florica este spiritul bunătății. După ce îi este explicata toată povestea, Florica își atinge piatra prețioasă și se transformă în mâna ei într-o brățară de aur ca a celorlalte fete. Florica fuge și îi spune Danei despre celelalte fete. Ea, sportivă din fire, ajunge lângă Tania în 10 secunde. O nouă nestemată de culoare roșie strălucește cu putere. Tania, fericită, i-o înmânează Danei
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
Florica fuge și îi spune Danei despre celelalte fete. Ea, sportivă din fire, ajunge lângă Tania în 10 secunde. O nouă nestemată de culoare roșie strălucește cu putere. Tania, fericită, i-o înmânează Danei. Aceasta se transformă imediat într-o brățară de aur cu un fulger roșu strălucind voinic în centru. Trec din nou... dați-vă din calea mea! Andra trece nepăsătoare și cu un aer rece pe lângă fete, dar în mâna Taniei nestemata onestității strălucește într-o nuanță portocalie. Prietenele
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
atât de tare? Părinții mei sunt unicii mei prieteni alături de fratele și sora mea... restul, nu merită Dă-ne o șansă! Nu te vom dezamăgi! Bine... Am să încerc... După ce Andra își ia nestemata, aceasta se transformă bineînțeles într-o brățară frumoasă de aur. Dar, în acel moment, toate brățările încep să strălucească și se întâlnesc toate în centru, unde e Tania. Lumina se transformă într-o tiară de aur cu o stea țiclam încadrată între firicele multicolore. Din mijlocul ei
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
alături de fratele și sora mea... restul, nu merită Dă-ne o șansă! Nu te vom dezamăgi! Bine... Am să încerc... După ce Andra își ia nestemata, aceasta se transformă bineînțeles într-o brățară frumoasă de aur. Dar, în acel moment, toate brățările încep să strălucească și se întâlnesc toate în centru, unde e Tania. Lumina se transformă într-o tiară de aur cu o stea țiclam încadrată între firicele multicolore. Din mijlocul ei, un curcubeu de lumină se împrăștie și unește toate
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
a zis ea. Numele meu este Lotti. Da, ai întârziat, dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa cum se spune în țara asta, nu-i așa? E olandeză, a presupus Hugo, în timp ce femeia, pe ale cărei brațe întinse zornăiau diverse brățări, se îndrepta către el. Hugo s-a trezit împins spre o masă, unde a fost întrebat cum îl cheamă. I s-a scris numele pe un ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat, i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai bine să nu-i arate maică-sii periuța de dinți reciclată care, despuiată de perii din vârf, încovoiată cu ajutorul apei calde și pictată cu niște stele cam tremurate, devenise ceea ce Jake descrisese, atunci când i-o prezentase lui Alice, o „brățară de naștere“. Mama lui Alice a decis să schimbe subiectul. În legătură cu botezul Rosei, a spus ea veselă. Dacă vreți, puteți să folosiți grădina noastră. E perfectă pe timp de vară - am putea să instalăm un bar de șampanie. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cât de egoiști erau perpetuând o cultură materialistă acaparatoare și fără sfârșit care sufoca încet planeta, ducând-o în pragul morții? Alice s-a decis că atunci când va veni clipa să-și despacheteze cadoul se va bucura teribil la vederea brățării făcute din șireturi vechi, pe care soțul ei tocmai o terminase, și a sculpturii abstracte pe care Jake o realiza pe masa din bucătărie din măruntaiele nefolositoare ale vreunei mașinării. Asta avea să fie o lecție pentru ei. În foaierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]