1,263 matches
-
victorie simbolică a forțelor aliate. Din momentul acela, lațul începe să se strângă în jurul puterilor Axei. În timp ce americanii inițiază recucerirea Asiei de Sud-Vest, Armata Roșie constrânge Wehrmacht-ul să se retragă spre vest. La rândul lor, forțele anglo-americane deschid o breșă în "fortăreața Europa", debarcând în Sicilia în iulie 1943, chiar în momentul prăbușirii regimului lui Mussolini. Și curând se răspândește vestea, confirmată în scurt timp, a iminenței unei alte debarcări, de o și mai mare amploare. Aceasta urma să aibă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lăsînd să se desfășoare o liberalizare anarhică, întîlnește prin evocarea comună a unui nou umanism, preocupările promotorilor dreptului din Vest. În Ungaria, dezbaterea asupra unui sistem pluripartit rămîne deschisă în perioada iernii 1988-1989. Conservatorismul autoritar al Bucureștiului nu poate repara breșa astfel deschisă. Ungurii din România fug în Ungaria. O parte a opiniei românești, depășită, susține revendicările ungurești, libertatea de expresie, de cult, de circulație. Mediile străine radicalizează contrastul dintre libertate și totalitarism. Guvernele ungar și român încearcă negocieri bilaterale care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1991, alegerile este combătută de susținătorii unei democrații liberale. "Huliganii", revoltații care vorbeau în 1989-1990 de moartea comunismului s-au întors acasă. Striviți de rezultatele votului din mai 1990, care exprima nevoia de pace socială, de non-epurare, de astupare a breșelor deschise în 1989. Respectul instituțiilor instalate de reformatori le-a întins, logic, o capcană. Opozanții nu puteau decît să accepte ordinea dacă această ordine era democratică: ei s-au organizat în partid politic pretinzînd însă să păstreze fidel un discurs
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
consideră învechite ipotezele, valorile, categoriile, cultura și strategiile epocii moderne, trebuie să admitem existența unor schimbări semnificative și că multe din teoriile și categoriile moderne nu mai pot descrie adecvat cultura, politica și societatea contemporană. Totuși, afirmațiile extreme despre o breșă sau ruptură postmodernă ne violentează sentimentul continuității cu trecutul și cu evidența faptului că multe din fenomenele și ideile numite "postmoderne" își au originea în sau prezintă analogii chiar cu epoca modernă. Ca urmare, aș sugera că ne aflăm mai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în contextul teoriei sociale și a economiei politice care analizează configurațiile de putere și dominație existente, discutarea unei asemenea orientări publice devine abstractă și nerelevantă. În Statele Unite, în timpul mandatelor lui Reagan și Bush (198-92), n-a existat cu adevărat nici o breșă pentru intervenția unor politici publice cu caracter progresiv la nivel național. În schimb, imperativul politic al timpului a fost apărarea cuceririlor liberale ale trecutului împotriva atacurilor conservatoare (îmi imaginez că la fel stăteau lucrurile și în Anglia, în timpul regimurilor Thatcher
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
regimului aristocratic. Visul lui ar fi mai curînd democrația patriciană și individualistă, după modelul englezesc. Liberalismul de dincolo de Canalul Mînecii a obsedat gîndirea socială a Franței de la a doua pînă la a cincea Republică inclusiv. N-a reușit însă o breșă intelectuală masivă. La fel, nici marea burghezie financiară și industrială n-a reușit să-și croiască o poziție politică definitivă în Statul francez conceput de și pentru o burghezie a pieței, funcționărească, agricolă, lucrătoare. Toate aceste semi-eșecuri se explică prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întemeiat numai și numai pe prestigiu. În ochii multora mai ales ai celor de stînga accesiunea lui la funcția supremă a fost mereu o lovitură de Stat. Dar generalul de Gaulle, maestru al artei seducției, a știut să astupe această breșă devenind mitul puternic, orchestrat cu meticulozitate, în care fiecare francez în parte își putea pune credința și speranța. Bărbat singur, afișîndu-și singurătatea, magician al secretului, arătîndu-se ca atare în lumina zilei, a știut să stabilească o distanță respectuoasă mai curînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
italian. Într-un fel sau altul, ei pun capăt dominației vechilor lideri închistați în obiceiurile lor, care au făcut să pălească strălucirea autorității prin raționalizare, or în absența strălucirii, care ține aprinsă imaginația, autoritatea nu rezistă. Condițiile carismei sînt o breșă în țesătura socială și recunoașterea autorității șefului de către cei care i se supun. În sensul forte, ne spune Weber, carisma este aceea a profetului, poate și a unor luptători eroici. Profeții formulează noi legi pentru obște. Sînt venerați și ascultați
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de Sainte-Maure, cu rangul de trimis extraordinar al Republicii Franceze pe lângă Poartă Otomană, care a ajuns la destinație la 12 aprilie 179513. Cum situația politică internațională a Franței înregistrase o evidență îmbunătățire, datorită faptului că reușise să producă o primă breșă în primă Coaliție antifranceză, în urma încheierii păcii separate cu Prusia, la Basel, la 5 aprilie 1795, si, ca urmare, desprinderea acesteia din Coaliție, Raymond Verninac a relansat, cu deosebită vigoare, politica orientala a Franței, cu scopul de a consolida și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Coaliție antifranceză, în urma încheierii păcii separate cu Prusia, la Basel, la 5 aprilie 1795, si, ca urmare, desprinderea acesteia din Coaliție, Raymond Verninac a relansat, cu deosebită vigoare, politica orientala a Franței, cu scopul de a consolida și largi amintită breșă. Astfel încât să fi fost pregătit terenul pentru înfăptuirea sistemului politic european, preconizat de ea, prin implicarea Porții Otomane nu numai într-o alianță bilă terală, ofensiva și defensivă, ceea ce ar fi însemnat recunoașterea, 11 Ibidem. 12 Ibidem, p. 103-104; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
liniștii generale în Europa "et surtout de celle du Nord" (s. Ven.C.)143. Încheierea păcii dintre Franța și Prusia, la Basel, la 5 aprilie 1795, a provocat o mare dezamăgire și diplomației engleze 144. A fost, însă, doar prima breșă care a spart unitatea primei Coaliții, deoarece la puțin timp după producerea acestui eveniment, exemplul Prusiei, blamat, inițial, si de Olanda și de Spania 145, a fost urmat și de către acestea care au fost nevoite, după cum se știe, să încheie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
cu Marea Britanie. Ceea ce însemna, însă, renunțarea la calitatea de membră a Neutralității Armate, calitate care nu se mai justifica, din perspectiva orientării sale probritanice 7. Negocierile anglo-daneze au neliniștit cercurile conducătoare suedeze, deoarece întrezăreau posibilitatea că ele să provoace o breșă în cadrul Neutralității Armate. În ceea ce-l privește, regele afecta și interesele comerciale ale Danemarcei, declanșând conflictul anglodanez în problema dreptului statelor neutre față de războiul anglo-francez de a face comerț și cu statele beligerante, vezi ibidem, p. 31 și urm. 6
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ambasadorului Franței, de Caulaincourt, potrivit cărora "l'on voyait que nous (suedezii n. Ven.C.) n'étions pas voisins à la France"168, ci faptului că tarului nu-i scăpase, probabil, adevărata semnificație a "generozității" franceze, si anume crearea unei breșe în raporturile 166 Potrivit concepției sale de atunci, "Russia was created to take the part în the North which France hâș taken în the South" (s. Ven.C.) (cf., Hug Ragsdale, op. cît. p. 77). 167 În acest din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Autriche" (s. Ven.C.)319, "malveillance" care putea fi, înainte de toate, efectul participării Rusiei la împărțirea Galiției Austriece, în anul 1809. După cum se știe, tratatul de pace încheiat cu Franța, la Basel, la 5 aprilie 1795, marca nu numai o breșă serioasă în primă Coaliție antifranceză al carei membru fondator fusese, alături de Austria, la 7 februarie 1792, ci și inaugurarea unei politici de strictă neutralitate față de confruntările militare de pe Continent. Bazată pe 317 Ibidem. 318 Cf., raportul lui Löwenhielm către Engeström
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de s'opposer aux voeux ambitieuses della Russie" (s. Ven.C.)61. Orizontul politic european nu prezenta, însă, nici un semn că Poartă ar fi putut realiza cel din urmă proiect. Defecțiunea Prusiei care, prin încheierea păcii cu Franța, produsese o breșă în Coaliția antifranceză, i-a determinat pe principalii ei promotori să se regrupeze, cu scopul de a-i atenua consecințele. Astfel, la 20 mai 1795, Austria și Marea Britanie au încheiat, la Viena, un tratat de alianță defensivă care inseră un
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
noi, prin mijloacele discursive pe care am învățat să le folosim, și pe care o chemăm la ființare asigurând-o permanent că e în siguranță, alianțele pe care le propunem sunt sigure, iar posibilitățile reprezentaționale pe care le oferim în breșa respectivă sunt tot atâtea oportunități autentice de autoafirmare a vocii pe teritoriul discursului. Însă paranteza sau parantezele pot avea mai mult decât un caracter sporadic, insular. Ele pot deveni însuși semnul jocu-lui cultural în care ne-am angajat sau al
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
acum prin paradigme recunoscute, acceptate. Constatăm că adesea practica educativă aduce în prim plan și fapte care sunt situații-problematice, anomalii, cazuri atipice (Kuhn, 2008, pp. 115-119, 128-132), care nu mai cer rezolvări normale și nu mai sunt conform așteptărilor, evidențiază breșe în cunoaștere și rezolvare. Ele declanșează atunci cercetări de aprofundare a cunoașterii lor, verificări, validări de ipoteze, confruntări, modificări de concepte și instrumente și, prin acumulare, se ajunge la schimbări de paradigme în practica metodologică. Rezistența la schimbare este încă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rațional, tangențial la literatrură, „anormalul” mîzgălește ceea ce poate fi recuperat la limită de aceeași rațiune cu prețul tocmai al conjurării nebuniei. Ceea ce Încearcă ea să facă În romanul Sphinx este să cuprindă ambii poli prin verificarea „substanței” codului, găsindu-i breșa, slăbiciunea, locul de implozie, demonstrînd că valorile culturale ale occidentalului post-creștin nu sînt altceva decît semnele unui joc asemănător cu cel practicat de oulipieni, că nu există, altfel spus, substanță culturală În afara substanței vitale. Ceea ce Înseamnă că o convertire a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în mișcare, nu se agită, nu hoinăresc decât sub controlul Puterii de Sus. Al privirii Ei atotcuprinzătoare. Oricine ar avea de gând să i se sustragă nu ar găsi nici un colțișor unde să se ascundă. Supravegherea divină nu cunoaște nici breșă, nici soluție de continuitate și, neostenită, se exercită fără răgaz: nimeni nu este invizibil, în afară de Dumnezeu care, tocmai din acest motiv, izbutește să fie, ca orice supraveghetor perfect, „pretutindeni și nicăieri”. Pentru ochiul divin nu există nimic opac, nici un secret
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
securitară, Molière știe asta, nu este decât o soluție vremelnică, fiind mult prea opusă fluidității vieții și surprizelor pe care ea le oferă, surprize în stare să pună bețe în roate tuturor programelor. Va exista întotdeauna un punct slab, o breșă, un început al dislocării. Britannicus sau supravegherea totalitarătc "Britannicus sau supravegherea totalitară" În Britannicus asistăm - formula îi aparține lui Roland Barthes - la nașterea „monstrului”. La luarea puterii și la expunerea strategiilor adoptate în acest scop. O atare lectură politică a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și supraveghează constant un public din rândul căruia unii spectatori lasă deoparte orice prudență, nesocotesc constrângerile și se demască fără să le pese de urmări. Poliția a știut întotdeauna, mai ales în secolul al XIX-lea, să profite de această breșă. Mai târziu, aceleași strategii vor putea fi regăsite în țările din Est sau în America Latină. Tot ce este viu, în continuă mișcare, îți poate rezerva o surpriză pe care supravegherea prealabilă nu o poate estima corect; acesta este motivul recurgerii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
altădată rămân valabile. De altfel, datorită lor sunt dejucate, de cele mai multe ori, planuri de supraveghere complexe; datorită lor sunt anulate dispozitive considerate cu prea mare grabă drept invincibile. Securizarea oferită de ele este reală, nimic de zis, însă punctele slabe, breșele în sistem nu sunt excluse. Dar dacă poliția pare să fie tot mai bine echipată - totul o atestă! -, oare la fel stau lucrurile și în teatru? Întrebarea merită să fie pusă. Cum să tratezi în plan teatral „supravegherea”, dispozitivele și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să analizăm obiectul în ansamblu, iar din moment ce vectorul vizual care pornește de la privitor poate ținti obiectul privit sub un unghi drept, nu trebuie să fie antrenat în configurația vectorială din planul compoziției înseși. Relația este una de pură explorare peste breșa spațială. Am arătat mai înainte că operele verticale tind să rezerve un rol semnificativ verticalei excentrice. Aceasta le distinge de decorațiile tipice de plafon sau paviment ale căror suprafețe sunt perpendiculare pe forța gravitațională și, ca urmare, tind să se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
artistului de propria operă (figura 86). El plasează figura lui Van Gogh aproape de marginea dreaptă, iar șevaletul său pe cât de departe posibil înspre latura stângă. Ni se aduce aminte de Crearea omului a lui Michelangelo (vezi figura 105), la care breșa dintre cei doi centri îndepărtați este podită similar de vectorul excentric al brațului creato rului. În ambele exemple, creatorul din dreapta înfruntă creatura din partea stângă animând o, iar o atingere a degetelor realizează miracolul creației. Asemănarea se oprește însă aici. Michelangelo
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
transformă într-o romancieră originală de talia lui Proust sau Joyce, dar în acest moment este absolvită de vina de a fi lipsită de inovație. Dacă Yourcenar ar fi romanțat iubirile safice în locul afecțiunii hadrianice, ar fi putut face o breșă în zidul anglo-american de rezistență la originile ei flamande și la refuzul ei de a scrie ceva direct în engleză. Dar și aici, lucrurile iau treptat o altă întorsătură pe măsură ce diverși critici recunosc că a fost desigur o scriitoare lesbiană
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]