2,202 matches
-
o tațimasqo (literal "luna căldurii" luna iulie) • o masik o zivesqo (literal "luna grâului" luna august) • o masik o drakhenqo (literal "luna strugurilor" luna septembrie) • o masik o misirinqo (literal "luna porumbilor" luna octombrie) • o masik o brumaqo (literal "luna brumei" luna noiembrie) • o masik o jivenqo (literal "luna zăpezilor" luna decembrie) • o masik o marhumasqo (literal "luna înghețului" luna ianuarie) • o masik o cigno (literal "luna [cea] mică" luna februarie) Referință Bibliografică: LUNILE ANULUI ÎN SPOITOREASCĂ / Sorin Cristian Moisescu : Confluențe
LUNILE ANULUI ÎN SPOITOREASCĂ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372518_a_373847]
-
trece. Suntem interesați de bani, de averi, de beneficii nemeritate și de atenții necuvenite. Avem impresia că suntem totali, că ni se cuvine totul. Avem o democrație reală? Unde este scara valorilor? Câți dintre intelectualii rasați și-au mai păstrat bruma de demnitate? Să fie vorba de o sete de înavuțire? Sau de putere? Cum ne manifestăm superioritatea? Strivind valoarea?! Încerc să fiu originală. Să spun răspicat, chiar dacă deranjez, ceea ce cred. Nu-mi place ce văd acum, Emilia! Nu pentru micimea
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
des întâlnite la tracțiune, la căruțele (fig.2) grele sub povara recoltelor. Pământ aveau destul. Nu era familie care să aibă mai puțin de cinci hectare. Cultivau pe pantele Dealului Oltina și vița-de-vie, peste care, deseori, era lăsată să cadă bruma, pentru că vinul avea o altă aromă și tărie. Struguri erau mari și de soi, hibridă și nobilă a cărui ciorchine ajungea până la patru kilograme și jumătate. Femeile purtau ii cusute de mâna lor și o fustă neagră, cu marginile brodate
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ILUMINARE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De frigul momentului mă încălzește amețitor gândul la tine! Și florile inimii prind culoare sub boabele de brumă ale ochilor tăi. Aprinzi toate luminile orașului când dansăm în imaginația apropierii. Așa cum aroma de portocală se întregește felie cu felie sub fiorul cuvântului dus de fulgul vremii spre mine. Înalți zâmbetul amintirii într-un drag de viață aburindă prin
ILUMINARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372926_a_374255]
-
facă asta? Se uită Mărțișor năuc la el. Era murdar, flămând, obosit și ăsta îi îndruga bazaconii. Îi veni să-i plesnească una peste gură, dar se abținu. Halal tovarăș de drum! Se afundă din nou în lac, își adună bruma de puteri ce mai avea și se opinti din nou în pietroi. Îl clinti puțin, dar a fost de ajuns să țâșnească de sub el un jet de apă puternic, de-l aruncă, cu pietroi cu tot, drept în slava cerului
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
Și de va fi să vremuiască, Pe umeri frunzele să-ți crească Ori poate doar să te-nvelească Sub aripa lor îngerească, Să uiți de ale tale friguri Și de tăcerea de sub muguri. Să uiți de cerul fără stele, De bruma gândurilor mele Și roua razelor de lună Să îți șoptească, noapte bună! Te du, Noiembrie, în lume Și nu mai fă cu mine glume! Referință Bibliografică: Noiembrie / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie
NOIEMBRIE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372950_a_374279]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TOAMNELE Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 672 din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului E prima zi când a căzut o brumă nu prea groasă, Toamnă, ți-ai pus primul sărut, dar știi că nici nu-mi pasă, La anul, n-ai să mă mai vezi aici, printre gunoaie, O să te-aștept în Țara mea, cu un creion și-o foaie!. Știi
TOAMNELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344983_a_346312]
-
roții, Cu frunze să ne troienești, când alintăm nepoții!. Vreau să le spun cât farmec ai, unde-ți ascunzi misterul, Când vii, sărutul ce ni-l dai, încremenește cerul, Mii de culori tu lași când treci, schimbând pădurii haina, Sărutul brumei tale reci, azi, îți trădează. . .,,taina”. . . Cinci ani aici, tu ai văzut, m-a zăpăcit, dolarul. În primăvară. . .am pleat! Vreau să sfârșesc, calvarul!. La anul, când vei reveni, te-aștept la mine-acasă, Acolo-ai fost și-ai să rămâi
TOAMNELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344983_a_346312]
-
Acasa > Poezie > Cantec > FLOAREA - POTIRUL VEȘNICIEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 829 din 08 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În luminișul cald al primăverii scântei se-aprind în ochii florilor, o brumă le atinge-n faptul serii, sărut perlat din buza norilor. Iar somnul le cuprinde-n mreje line, pe-aripa viselor zburând încet, polenul aurește pe stamine sub raza lunii, strălucind discret. Spre dimineață toate, somnoroase, rochițele cu rouă-și primenesc
POTIRUL VEŞNICIEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345769_a_347098]
-
îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Cunoștea bine drumul până-n Copou, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Tăcut se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate la fel ca ale unui măr de acasă, sub
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
frumoasele circului sunt măiastre izgonitoare a liniștii, înrobitoare cu iubiri fără speranță, pe viață sortitemirese iubiților din marea, misterioasa lume a circului, animalele circului sunt desbelciugatele făpturi ale edenului, de dinainteapângăririi. Trece prin țară, în răstimpurile de la împrimăvărare, până la lăsatul brumei fiecărui an, Circul Americano Vargas! E „Marele cort albastru”, cum i-a zis cândva Maximilian, copilul care i-a dat numele, petrecându-l cu uimirea, la fiecare revedere și cu lacrimile dragostei, la fiecare despărțire. În răsărirea de animații fascinante
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > FLORI DE TĂMÂIOARE... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Flori de tămâioare... Mă -mbracă primăvara cu flori de tămâioare pe câmpul înverzit de-atâta soare doar noaptea cerne brumă peste zare ș-omoară florile născute din uitare... Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie
FLORI DE TĂMÂIOARE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347808_a_349137]
-
către dragostea noastră care ne-așteaptă la răspântii printre ploi de stele și licurici înainte de Paști în luna dulce-a lui april ne sărută îngerii și părul tău trece prin mine ca un râu părul tău de aur prăfuit de brume unduind în bucle blonde valuri face trestia vibrează limpede visându-l ochiul dus în doruri îngenunche gândul peste steaua dulce care stă să cadă nu mă pot întoarce să te văd cum vii tu mireasă dulce lasă-mă în gându
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
acelui fin sistem venos, ce concentrează idealele artei în boltita frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric, care sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai lungi, mai întunecoși, mai demonici. Părul ei blond pare-o brumă aurită, gura dulce cu buza dedesubt puțin mai plină părea că cere sărutări, nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atât de nobilă, atât de frumoasă, capul ei se ridica cu-n fel de
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
după o lungă și grea iarnă, domnule Eminescu. Doar seratele Junimii ne mai încălzesc inimile... La ultima întâlnire s-a vorbit mult despre dumneata, ai talent, ești invidiat... -Mulțumesc pentru compliment, dar numai talentul nu-i de ajuns! La baza brumei de talent pe care mi-a dat-o Dumnezeu stă o muncă sisifică; poezia e șlefuire până la lucirile celeste! -Știu că ai dreptate... Mi-am încercat și eu condeiul în ale poeziei , dar... Veronica nu mai continuă, își aduse aminte
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
unică, de vis și splendoare. Acum gimnastica este altfel, complexă, cu aparate mult mai sigure pentru gimnaste, s-a schimbat echipamentul și nu mai există magnificul zece, fiind un alt sistem de notare. Au trecut anii! Oneștiul acoperit ca de bruma toamnei, de supărări nesfârșite surâde și își încălzește inima de dragul Nadiei. Ea-i iubirea oneștenilor, a românilor, este un ocean de iubire revărsat peste Planeta Albastră, este „Zeița de la Montreal”, „zeița” gimnasticii mondiale, mirabilă, suavă, revendicată în iubire de moldovenii
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
cunoscut pomilor fără contur - / Nu mă pot obișnui rodul să le fur. /Creanga somnului se frânge / cu suspin a dezrobire, / În semințele merelor - universul e uimire. Prin pietriș de glume / Tălpile își strigă urma - Vine să le vindece, nevăzută, numai bruma. Prea târziu și prea devreme - / Urmele dispar în noapte, / Neștiind cum să ajungă / Ariciul c- un măr în spate...” Ariciul cu un măr în spate). E o dovadă, în această schimbare de registru obișnuit, că nu doar operează cu replica
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
pomilor fără contur - Nu mă pot obișnui rodul să le fur. Creanga somnului se frânge cu suspin a dezrobire, În semințele merelor - universul e uimire. Prin nisip, pietriș de glume Tălpile își strigă urma - Vine să le vindece, nevăzută, numai bruma. Prea târziu și prea devreme - Urmele dispar în noapte, Neștiind cum să ajungă ariciul c-un măr în spate... SUB SEMNUL EXCLAMĂRII Ațâță îngerii, ei se rețin în mine... Și gura îmi aprinde - falnic rug, Gonește-mă din zilele divine
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TRECERE PRIN ANOTIMPURI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ne vor amăgi c-un râs ce nu-i al lor, ca bruma peste plante-n chip de rouă fără ca Noiembrie să-și asume toamna din care au plecat demult cocorii. Putrezește verdele pe câmpuri și miroase, să fugim nu avem unde și rămânem ca și copacii desfrunziți pe drumuri, cu ceață în
TRECERE PRIN ANOTIMPURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348908_a_350237]
-
la patru dimineața, să ia primul tranvai care să-l ducă la întreprinderea unde lucra.Sub această așteptare s-a rostogolit timpul peste el. Între timp i-a murit soția într-un accident de circulație, pe care a îngropato cu bruma de bani strânși pentru un tratament la Băile Olănești.Nu de puține ori se gândea când au trecut 39 de ani de muncă. De la decesul jumătății mitologice, Sorin își “omora timpul “ jucând șah de unul singur, după ce se întorcea de la
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
Scriitorilor, dar nu primește. Colegul său, mai în vârstă cu trei ani, Aurel Covaci, generos și ocrotitor, îi oferă să împartă, ca între frați, camera cu chirie de la ICRAL de pe Strada Miletin nr. 14. Dormeau într-un pat, își împărțeau bruma de mâncare, țigările și paharul de vin, dar mai ales nedumeririle, spaimele și hotărârile. Din acel septembrie 1956, eu, Stela Pogorilovschi, studentă la Secția de Literatură și Critică Literară, anul III Filologie, am devenit prietenă apropiată, confidentă, împărtășindu-le durerile
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
I84960/1956, arhivat la foarte scurtă vreme după moartea poetului. Tramvaiul 13 Grișa Schwartszman, în acea noapte la Capșa, l-a invitat la masa lor. Poetul, disperat, s-a lăsat ademenit de femeie și le-a oferit și lor din bruma lui de țuică. Mai mult, Labiș nu a băut. I-a invitat la restaurantul Victoria, în subsolul pasajului cu același nume. Labiș a vrut să-și amaneteze ceasul „Pobeda", ca să-i ofere ceva lui Mary, dar nu a reușit. Apoi
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
lustruiesc luciul lunii pe care alunecă noaptea șerpii și șopârlele argintii printre stolurile de nori bătând aripi de vis spre plopii care cântă rondelul frunzelor călătoare seară barbară cu miros de verbină ce ucizi ultimul trandafir care se zbate sub brume de acum timpul va curge răstignit pe calea lactee și apele vor duce la vale amintirile noastre înecându-le în marea de amar a singurătății cad în mine aripi de vocale lungi care mă mângâie lasă muritorule zic chiar dacă timpul
POEMUL TIMPULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346881_a_348210]
-
-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se apucase să cioplească rămășițele de iarbă care se vedeau pe sub prunii din coasta Piscului. Trebuia să fie curat terenul pentru a aduna, de pe jos, bruma de fructe rămase în urma grindinii căzute. „Când am să le scutur, trebuie să nu se amestece ale prune cu buruienile...” și pe frunte i se vedeau broboanele transpirației care îi cădeau în ochi, picături pe care le sufla când îi
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]