4,990 matches
-
נערה עם ברק נחושת בצמותיה ונער ביישן השומר מרחק -מה ממנה. הזמן לא יכול להם. ***** CU OCHII ÎNCHIȘI Cu ochii- închiși îi văd pe-ai tăi cei verzi sufletu-mi sfredelindu-l. Deasupra lor, sprâncenele sălbatice, unite. Văd părul tău brun cu cărarea-ntr-o parte. Nasul în vânt pare sfidător, dar buzele-ți au fost dăltuite pentru sărutări. Caldă,electrizantă, mâna ta pe-a mea o cuprinde Vreau să-mi îndrumi pașii, să mă călăuzești prin Paris, să-mi arăți
CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים עצומות- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379848_a_381177]
-
ca regele racilor să transforme la loc toate ființele care au căzut sub vraja lui și astfel, ea să o găsească pe femeia cea sărmană care a salvat-o din cutia îngropată în nisip. Eu am încălecat pe o scoică brună și am plutit pe mare să mai culeg încă o poveste bună. Referință Bibliografică: POVESTEA STELEI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
la fiecare adiere de vânt/ se reflectă-n ochii mei,/ inundând cuvinte abia născute./ încă o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în expoziția mea/ de verde, de brun, de albastru.” (Peisaj) Un cântec nespus de frumos preia forme distinctive prin puritatea naturii. Poeta valsează în dansul sublim al culorilor ascultând menirea naturii și înălțându-se tainic spre sferele idealității: “frumoasă și pură natură/ te privesc ca pe un
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
de după Unire sunt elevi ai Seminarului. Deci toți sunt elevi ai celui mai bătrân și mai mare naționalist basarabean: ai părintelui Iconom Mitrofor Constantin Popovici.” (Vasile Țepordei-Scrieri Alese. Ed. Flux, Chișinău, 2005, p. 92-94) „Țară cu pridvoare și cu prune brune/ care dorm în ochii puși pe rugăciune,/ cine-a frânt în tine ascuțiș de sabie/ să te plece altor steaguri, Basarabie?// Ruptu-te-au dușmanii, datu-te-au la câini,/ iezii din privire să ți-i culci în mâini./ Pletele să-ți
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și
MICA SIRENĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381374_a_382703]
-
și grijă, apucă iar calea, cătând mirosuri prielnice... Ajunși spre capătul banchizei, cei trei se opresc. Din loc în loc, petece de gheață desenează pe liniștitul albastru al apei broderii albe, devenite surii cu cât depărtarea crește. În dreapta, mult mai aproape, brunul dungii ce-ntruchipează țărmul... Țărmul?! Poate însăși salvarea?! Cu-ngăduință mintea îi întinde ursoaicei momeală: vreo focă ranită... vreun pui rătăcit... ceva lichieni și mușchi... chiar și-o tufă uscată... Scăpată de mrejele visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
locul în care puișorul pierea... Glasul aspru, poruncitor al dorinței de viață o mână să nu-l vadă pierit și pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai departe... Dunga brună se-ngroașă. Ăsta-i țărmul?! Puiul, simțindu-se ieșit din primejdie, i-o luase-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
departe și pururi albastră A marelui cald, maiestuos și pacific ocean, Oglindind veșnic cerul ca într-o fereastră. Și crescută-n candoare de delfinii cei buni, Se-nvelea doar în algele verzi, mătăsoase Și era fericită când căluți mici și bruni O purtau în viteză prin adâncuri stâncoase. Și avea mulți prieteni în adâncul tihnit, Răsfățată de pești, de meduze mițoase, Si de scoici ce de dragu-i zămisleau chinuit Boabe mari și perlate albe, roz, prețioase. Dar crescut-a copila și
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
al prozei, cu ochii mari cât castanele care-i împietrea cu privirea sa pe sfertodocți. Venise și Tudor Ispir, violonistul cu părul de abanos, care-și ascundea sub plete lungimea de statuie a gâtului de artist vibrant, dar și Lucian Brunei, jurnalistul cu fraze usturătoare, dar mereu nelalocul lor, fiind rațional doar când cineva îl ataca pe dramaturgul Ștefan Caragea, pentru umorul și ironia cu care scotea în evidență defectele celor din jur. O parte dintre invitați nu-l agreau, spunând
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
țâțe ca două delușoare rotunde și cu moț în sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță de flori culese de pe câmp, amestecând toate culorie din lume ca în cusăturile iilor oltenești. Piele nărânzată, nici albă, nici brună, mirosind a mirt și-a levănțică, lucea-n sclipiri de aramă și de argint cu forme rotunde, pârguite; mâini, coapse, gât, piept, pulpe, doldora de frumusețe ca iluminările Sulamitei din Biblie... -Scoală, Prințeso, zise bulibașa, ce mai stai, scoal’ și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului I-auzi paișpe! Pădurea făr’ de breton, făr’ de tulee, cu siluetele copacilor căzute-n gânduri funebre, se laie-n umbrele norilor parfumați în mov, portocaliu, galben - brun, ori cenușiu - bacovian. Noaptea cu mâinile la ochi se furișază-n Valea Corbului. Pe umerii crucilor cu identificații bătrâne dospește bruma neagră, iar rufele Domnului adorm pe sârma de fum a vremurilor triste și fumegoase care-au fost, ce sunt și
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zori grăbiți să mai adape iezi din fântâna crinilor famelici. Ramuri scuturate de diezi răgușesc printre dactili feerici. Vine o pădure descărnată de mistreți, de lupi, de urșii bruni. Vine și-o secundă spintecată de morișca ploilor de luni. Simt miros de algă și de mentă în oglinda timpului pervers. Luna a îmbătrânit într-o latentă galaxie cu un singur vers. Inimi ferecate în sclavia curcubeului cu trupuri languroase
ZORI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373907_a_375236]
-
Să vă mănânc pe fiecare!“. Însă fără de veste-apare Un urs voinic, cu botul mare, Se-ndreaptă către vulpișoară Și-o ia ușor de subsuoară. Simțindu-se la strâmtorare, Se zbate vulpea-n disperare Și reușește, nu știu cum, Să scape de dușmanul brun. Apoi, cumătra îngâmfată Se face mică deodată, Pornește și mai hămesită Spre păduricea înverzită. De-atuncea umblă-n lung și-n lat, Pândind ceva pentru mâncat, Dar se ferește foarte tare, De iepurii ce-i ies în cale. Morala: Iar
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea e un sfetnic bun. Pe sub frunză de alun, Închid ochii, luna-i luna, Ferecată-ntr-o alună; Mă întreb și mă supun Dimineții din ajun, Tălmăcită-n soare brun; Dar eu știu că luna-i luna. Noaptea e un sfetnic bun. La momentul oportun, Toate-n mine parcă spun Să mă țin de semiluna Și când luna este luna, Pe sub frunze mă cunun. Noaptea e un sfetnic bun. 20
RONDUL DE NOAPTE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375574_a_376903]
-
la o apropiată luminozitate. Cu mândră maramă brodată, diafană, revărsată ca un voal de mireasă princiară, cu straie populare de sfântă frumusețe, arătând eroarea neiertată a timpului, de a le înfunda în cufăr și uitare, cu ochii străluminați de bucurie, bruni ca fructul bozului, Polina Manoilă e o frumoasă și înzestrată olteancă urcată pe rugul de jertfă dulce al muzicii, și hărăzită de la vetrele cântecelor Gorjului, până la scenele timpului ultratehnicizat, de acum. Frumoasă, voioasă, cuceritoare cântăreață! S-a născut când toamna
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
mașini au ca în fiecare mare oraș locuri de parcare asigurate, personalizate ale localnicilor sau în parcări sub și supraterane, în rest în afara perimetrelor locuibile și marcate de activitate omenească mergi și tot mergi și te întâmpină doar piatra, bolovănișul brun, o vegetație pitică și uscată, în afara celei din metropolă care este luxuriantă, înaltă și chiar umbroasă în zilele caniculare - care predomină în cea mai mare parte a anului, cu excepția lunilor de ploaie - decembrie, ianuarie, februarie - când solul devine optim pentru
CU DOTĂRILE ELECTRONICE DI L.V. CEAŞCĂ AR FI CĂZUT LA...PAŞTELE CAILOR! (IX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372790_a_374119]
-
eflorescența primăverii, priviri și gânduri se pierd în verde, aude ``Tăceri clădind lumină``, trăiește clipa în care ``Sufletul înflorește într-un poem de iubire`` (Poem de iubire). Cochetează fericită, vara devenindu-i complice :``Prinde-mi o floare, vară-n părul brun/ [...] ´`Am prins iubirea făr` sa vreau. M-adun``...(Arc de ceas) Coboară în timp sau se deplasează în spațiu, păstrând nota subiectivă a confesiunii lirico-meditative. Aceeași emoție, același univers mirific, aceeași intensitate în ``Suntem împreună``, ``Tandre lumini ``,``Ne pierdem``. Ce
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
de pe la 1890, scrumiere de marmură, tapiserii și tablouri, gramofoane și telefoane cu discul aurit. La el am auzit prima dată cântecul Zarazei și am răsfoit, elevă în clasa întâia fiind, un “Paris Match”. Pe Zaraza mi-o imaginam înaltă și brună, cu ochi scăpărători, verzi, ca de otravă, locuind în vreo mahala, într-o casă joasă, cu mușcate roșii în ferestre, un fel de regină a iubirilor clandestine. Glasul ce-i cânta nurii răsuna siropos până la îngrețoșare în mintea mea de
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
teamă de cortinele prea reci. S-a-ntunecat, ești numai tu cu tine S-a tras cortina, te simți obosit Te-ntrebi de comedie: Cât mai ține? Și cum arată scena de sfârșit? RUGĂCIUNEA UNUI COPAC Un copac cu ramuri brune Și cu semne lungi pe trunchi Murmură o rugăciune Și smerit, cade-n genunchi. Fă-mă Doamne, de mă taie, Casă pentru un sărac Fă-mă pat într-o odaie Și-nvelește-mă cu sac. Fă-mă Doamne foi de
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
FORFOTA ALBINELOR Autor: Teodora Noje Publicat în: Ediția nr. 1209 din 23 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului De-ndată ce au zărit Vesel soare aurit, Zeci de-albine lucrătoare, Mici insecte zburătoare, Au pornit din nou s-adune, În coșulețele brune, Tot nectarul florilor, De pe coama munților, Sau din a casei grădină, Ocrotite de lumină; Pe la colțuri adumbrite, Ori în straturi ghemuite. Doar albine mititele, Se-ascundeau printre lalele Roșii, galbene, cu dungi Prinse de tulpine lungi. Ale lor mari surioare
FORFOTA ALBINELOR de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347886_a_349215]
-
decât așa...” - gândea Veronica Micle, mergând aproape de poet; simțindu-i răsuflarea și bătăile inimii. -La ce vă gândiți, doamna Micle? - sparse Eminescu tăcerea, privind-o drept în ochi și zâmbindu-i cum numai el știa s-o facă. Se lăsase brunul amurgului peste oraș, întunecând mătasea zilei cu pânze de doliu, bătute-n argintul lunii, se-auzea acel susur molcom al Dunării peste care aluneca prelung fluierul strident al vreunui vapor rătăcit în noapte. Și ce de stele mai răsăriseră pe
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
e frumoasă ca Dida Drăgan! E un izvor de senin vast, de soare, de discreție și deopotrivă spirit de răspuns ce-ar îmblânzi și un cuvânt aspru, de bunătate ce edifică îngerul din ea, de eleganța castelanelor purtate în catifele brune... e o artistă cu un chip ce arde în privire o proprie frumusețe, e o artistă atât de larg dăruită celor ce-i iubesc pe artiști, încât toată mișcarea ei scenică tinde să îmbrățișeze întreg publicul. Fapt surprinzător: îi iubește
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
din grupă au fost adoptați de familia Basini, prima mea familie în țară adaogă vorbitorul căutându-i din priviri. De la o masă nu departe de cea unde îmi aveam eu locul, comesenii se ridicaseră în picioare : ea, femeie cu pielea brună și părul cărunt, el, cu trăsături mai nordice ars de soarele mediteranean. Gândurile mele se perindă în felurite asociații ca o croșetă între degetele unei împletitoare dibace. Vorbitorul nu-i un orator versat, se folosește de însemnările din caiet, totuși
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
patru boluri mici, ce păreau patru noi născuți gemeni lângă mama lor, pline cu sosuri de culori diferite în care pluteau bucățele de”ceva”. În cel galben am recunoscut carnea de pui, ca apoi să o descopăr și în altul, brun închis. Dar mai departe, am avut nevoie de explicații. Jara a mai făcut un drum la bucătărie și țanțoș ca un cocoș s-a întors cu alte câteva castronele și platouri. Eram singura necunoscătoare a mâncărurilor și pentru că nu încetam
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
în aceeași măsură și de ceea ce nemții mei spun Wasswerjougurt cu miere. Este de fapt laptele acru, acela pe care îl făceau bunicii noștrii la țară, el se și găsește în mici vase de lut ars. Mierea este de culoare brun roșcat închis, lichidă, de fapt nu este miere de albine ci unextras din scoarța unui copac, cu regret, nu am reușit să îl identific. Este însă foarte gustoasă, aromată iar în combinație cu laptele acru rece devine un desert regesc
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]